2ra-202/21 — încasarea datoriei, a dobânzii contractuale, a amenzii si a penalitătii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, a dobânzii contractuale, a amenzii si a penalitătii
- Temei legal
- contractul de împrumut, felurile garantiilor personale
2ra-202/21 — încasarea datoriei, a dobânzii contractuale, a amenzii si a penalitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-202/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Miron)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)
DECIZIE
12 mai 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Ala Cobăneanu
Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
examinând recursul declarat de către Organizația de creditare nebancară
„Profi Credit” societate cu răspundere limitată, reprezentată de către avocatul
Denis Stici,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Organizația
de creditare nebancară „Profi Credit” societate cu răspundere limitată împotriva lui
Ion Galușca și Sergiu Bebea cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii
contractuale, a amenzii și a penalității,
împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a fost respins apelul declarat de către Organizația de creditare nebancară
„Profi Credit” societate cu răspundere limitată și a fost menținută hotărârea din 19
februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
constată:
La 08 august 2019 OCN „Profi Credit” SRL a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Ion Galușca și Sergiu Bebea cu privire la încasarea datoriei,
a dobânzii contractuale, a amenzii și a penalității.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 martie 2019, între OCN
„Profi Credit” SRL (creditor) și Ion Galușca (client) a fost încheiat contractul de
credit nebancar nr. 1/119, prin care creditorul a acordat clientului un credit în sumă
de 3000 de lei pe un termen de 30 de zile calendaristice, data scadentă fiind 07
aprilie 2019.
A menționat că, conform pct. 2.6 și 3.1 din contractul enunțat, creditul a fost
acordat cu condiția achitării dobânzii pentru credit în mărime de 1,5% pe zi, care la
data restituirii creditului, conform formulei (3000 de lei creditul × 1,5% × 30 de
zile), a fost calculată în sumă de 1350 de lei.
A susținut că, acționând cu bună-credință, a respectat obligațiunile sale
contractuale, acordându-i pârâtului suma creditului, însă acesta până în prezent nu
a restituit în termenul stabilit suma creditului, dobânda și plățile aferente acestuia.
A afirmat că, la 10 iulie 2019, întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a
expediat în adresa pârâtului o pretenție, prin care a solicitat achitarea benevolă, în
1
termen de 10 zile calendaristice de la data recepționării acestei pretenții, a sumei de
12885 de lei, cu titlu de datorie formată în baza contractului de credit nebancar
nr.1/119 din 08 martie 2019, însă plicul cu pretenția a fost restituită ca
„nereclamată”.
A relevat că, la data semnării contractului enunțat, Sergiu Bebea a semnat o
recipisă, prin care a garantat executarea tuturor obligațiilor stabilite în contractul de
credit nebancar nr. 1/119 din 08 martie 2019, în cazul în care Ion Galușca nu-și va
onora obligațiunile contractuale.
Consideră că, recipisa respectivă are forță juridică de contract de fidejusiune.
A notat că, la 10 iulie 2019 a expediat în adresa lui Sergiu Bebea o pretenție,
prin care a fost informat că, debitorul Ion Galușca este în întârziere de executare a
obligațiunilor contractuale conform contractului de credit nebancar nr. 1/119 din
08 martie 2019 și în baza recipisei din aceiași dată, este în drept să solicite
executarea obligației garantate de către el, acordându-i un termen de 10 zile
calendaristice pentru executarea obligațiunilor pecuniare, însă nu s-a soldat cu
succes.
A solicitat încasarea în mod solidar din contul pârâților a sumei de 3000 de
lei, cu titlu de datorie de bază (creditul nerambursat), a sumei de 6480 de lei, cu
titlu de dobândă pentru credit calculată pe zi pentru perioada 08 martie 2019 – 01
august 2019 (144 de zile), a sumei de 660 de lei, cu titlu de amendă și a sumei de
9090 de lei, cu titlu de penalitate pentru perioada 22 aprilie 2019 – 01 august 2019
(102 zile), ce rezultă din contractul de credit nebancar nr. 1/119 din 08 martie
2019, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
acțiunea depusă de către OCN „Profi Credit” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 04 martie 2020 OCN „Profi Credit” SRL a declarat apel nemotivat, iar la
26 mai 2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând
admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei
hotărâri noi de admitere a acțiunii.
Prin decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de către OCN „Profi Credit” SRL și a fost menținută hotărârea
primei instanță.
La 10 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, OCN „Profi Credit”
SRL, reprezentată de către avocatul Denis Stici, a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei
instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de
admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, deciziei instanței de apel este ilegală.
A menționat că, instanța de apel a examinat superficial prezenta speță,
apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată a
normelor de drept material și procedural.
A susținut că, instanța de apel a refuzat administrarea probelor anexate la
cererea de apel, fără a-și motiva refuzul, prin ce i-a fost încălcat dreptul la un
proces echitabil prevăzut de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Or, în conformitate cu art. 373
alin. (2) din Codul de procedură civilă, în limitele apelului, instanța de apel verifică
2
circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum
și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de
către participanții la proces.
A precizat că, la depunerea cererii de chemare în judecată, din cauza unei
simple erori, a omis să anexeze dispoziția de plată nr. 30 din 08 martie 2019, prin
care a achitat lui Ion Galușca suma de 3000 de lei, însă prima instanță, contrar
prevederilor art. 185 alin. (1) lit. a1) din Codul de procedură civilă, la faza de
pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, nu a concretizat dacă reclamantul a
prezentat toate probele, oferind, la solicitare, un termen suficient pentru
prezentarea sau reclamarea probelor.
A notat că, recurentul, în cererea de chemare în judecată, a menționat despre
dispoziția de plată nr. 763 din 10 decembrie 2019, care a și fost semnată de către
intimat, fapt care cel puțin prezumă existența unei astfel de probă.
A afirmat că, instanța de apel nu a motivat soluția, nu a oferit răspuns la
toate argumentele.
A relevat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, prin respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, au admis o îmbogățire nejustificată din partea lui Ion
Galușca, contrar dispozițiilor art. 1979 din Codul civil, care stipulează că, dacă o
persoană obține o îmbogățire nejustificată (persoană îmbogățită) care se atribuie la
dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată), ea este obligată
față de persoana dezavantajată să restituie îmbogățirea.
În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din
3 judecători prin încheierea din 07 aprilie 2021 a considerat recursul admisibil și a
dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.
În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și
care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei
instanțe din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și,
după caz, hotărârea primei instanțe.
Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la 08 martie 2019, între OCN
„Profi Credit” SRL (creditor) și Ion Galușca (client) a fost încheiat contractul de
credit nebancar nr. 1/119, prin care creditorul a acordat clientului un credit în sumă
de 3000 de lei pe un termen de 30 de zile calendaristice, data scadentă fiind 07
aprilie 2019.
De asemenea, s-a constatat că, la data semnării contractului enunțat, Sergiu
Bebea a semnat o recipisă, prin care a garantat executarea tuturor obligațiilor
stabilite în contractul de credit nebancar nr. 1/119 din 08 martie 2019, în cazul în
care Ion Galușca nu-și va onora obligațiunile contractuale.
Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, OCN „Profi Credit” SRL a
solicitat încasarea în mod solidar din contul lui Ion Galușca și Sergiu Bebea a
sumei de 3000 de lei, cu titlu de datorie de bază (creditul nerambursat), a sumei de
3
6480 de lei, cu titlu de dobândă pentru credit calculată pe zi pentru perioada 08
martie 2019 – 01 august 2019 (144 de zile), a sumei de 660 de lei, cu titlu de
amendă și a sumei de 9090 de lei, cu titlu de penalitate pentru perioada 22 aprilie
2019 – 01 august 2019 (102 zile), ce rezultă din contractul de credit nebancar
nr.1/119 din 08 martie 2019, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la
concluzia netemeiniciei acțiunii.
Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de
către OCN „Profi Credit” SRL, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia,
menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu
legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că,
soluția dată de către instanțele judecătorești este una întemeiată și legală.
Conform art. 1242 din Codul civil, prin contractul de împrumut o parte
(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani
sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau
bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au
fost date.
Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede
altfel.
Pînă la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se
prezumă a fi cu titlu oneros, cu excepția cazului în care ambele părți sunt persoane
fizice care nu au calitatea de profesionist.
Un contract nu se consideră contract de împrumut doar pentru că prevede un
termen pentru executarea obligației pecuniare, cu excepția cazului în care
împrumutatul este obligat să plătească dobândă suplimentar la acea obligație
pecuniară.
Cu toate acestea, părțile pot conveni ca o sumă datorată în temeiul unei
obligații existente să se plătească în viitor în condițiile unui contract de împrumut.
Conform art. 1628 din Codul civil, garanțiile personale pot fi accesorii
(fidejusiunea) sau autonome.
Fidejusiunea este obligația garantului (fidejusorul) asumată în folosul unui
creditor cu scopul de a garanta obligația pe care debitorul o datorează creditorului
(obligația garantată) și care apare și devine scadentă doar dacă apare și devine
scadentă obligația garantată.
Garanție personală autonomă se consideră obligația garantului asumată în
folosul unui creditor, în scop de garanție, în care se prevede expres sau din care
rezultă în chip neîndoielnic faptul că ea nu depinde de obligația pe care o altă
persoană o datorează creditorului.
Art. 1629 din Codul civil prevede că, orice angajament de a plăti sau a
executa orice altă prestație ori de a despăgubi creditorul cu scopul de a garanta
obligația datorată de o altă persoană se prezumă că este o fidejusiune, cu excepția
cazului în care creditorul demonstrează că s-a stipulat o garanție personală
autonomă.
4
Conform art. 1636 din Codul civil, obligația garantată prin fidejusiune poate
fi prezentă sau viitoare, pură și simplă sau afectată de modalități. Prin fidejusiune
se poate garanta și obligația altui fidejusor.
Dacă fidejusiunea s-a asumat înainte de încheierea contractului sau a altui
act juridic din care rezultă obligația garantată, ea produce efecte din momentul
încheierii acelui contract sau act.
Fidejusiunea este globală dacă garantează toate obligațiile debitorului față de
creditor sau obligația de a plăti soldul de debit al unui cont, fără a specifica izvorul
acelor obligații.
Conform art. 1637 din Codul civil, obligația fidejusorului apare și devine
scadentă doar în măsură în care apare și devine scadentă obligația debitorului față
de creditor.
Obligația fidejusorului nu poate depăși obligația debitorului. Această regulă
nu se aplică în cazul în care obligația debitorului este redusă sau stinsă: a) în cadrul
unei proceduri de insolvabilitate; b) în alt temei legal din cauza incapacității
debitorului de a executa pe motiv de insolvabilitate; sau c) în virtutea legii din
cauza unui eveniment care afectează persoana debitorului.
Convenția dintre creditor și debitor de a accelera scadența obligației
garantate sau de a face obligația mai oneroasă prin modificarea condițiilor în care
se datorează executarea ei, sau de a majora suma ei nu afectează obligația
fidejusorului dacă acea convenție s-a încheiat după momentul asumării
fidejusiunii.
Dispozițiile alin. (3) nu se aplică fidejusiunii globale.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească
circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă
legea nu dispune altfel.
Din materialele dosarului rezultă că, OCN „Profi Credit” SRL, solicitând
încasarea în mod solidar din contul lui Ion Galușca și Sergiu Bebea a sumei de
3000 de lei, cu titlu de împrumut, nu a prezentat dovada, care să confirme faptul
achitării în numerar ori transferul, în alt mod, către Ion Galușca a sumei de 3000 de
lei.
În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție reține că, contractul de credit nebancar nr. 1/119 din 08
martie 2019 urmează a fi apreciat doar ca un contract de intenții, care nu a avut o
finalitate, or, în detrimentul art. 1242 din Codul civil, nu a fost executată obligația
împrumutătorului să dea în proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri
fungibile. Astfel, nefiind dovedită existența unei obligații, debitorului nu i se poate
invoca neexecutarea obligației de restituire a sumei împrumutate.
Totodată, se mai reține că, OCN „Profi Credit” SRL nu poate pretinde și nu
este îndreptățit a cere nici de la fidejusor executarea, în locul debitorului, a unei
obligații inexistente.
În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele
judecătorești temeinic și legal au respins acțiunea ca neîntemeiată.
Argumentul invocat de către reprezentantul recurentului, avocatul Denis
Stici precum că, a fost anexată la cererea de apel motivată copia autentificată a
5
dispoziției de plată nr. 30 din 08 martie 2019, prin care se confirmă că, în baza
contractului de credit bancar nr. 1/119 din 08 martie 2019, Ion Galușca a primit
suma de 3000 de lei nu poate fi reținut, deoarece în conformitate cu art. 1191
alin.(2) lit. b) CPC, proba care nu a fost prezentată în condițiile alin. (1) nu va mai
putea fi administrată pe parcursul procesului decît în cazul în care participantul a
fost în imposibilitate de a prezenta proba în termen, însă recurentul nu a făcut
dovada imposibilității prezentării acestei probe în faza de pregătire a cauzei pentru
dezbateri judiciare.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar
argumentele invocate de către reprezentantul recurentului sunt neîntemeiate,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței
de apel și hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se respinge recursul declarat de către Organizația de creditare nebancară
„Profi Credit” societate cu răspundere limitată, reprezentată de către avocatul
Denis Stici.
Se menține decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza
civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Organizația de creditare
nebancară „Profi Credit” societate cu răspundere limitată împotriva lui Ion Galușca
și Sergiu Bebea cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale, a amenzii
și a penalității.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Ala Cobăneanu
Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
6