2ra-417/21 — constarea clauzei abuzive

2ra-417/21 — constarea clauzei abuzive (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-417/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tatiana

Musteață și de reprezentantul acesteia avocatul Constantin Lazări,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Musteață

împotriva Băncii Comerciale „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” Societate pe

Acțiuni cu privire la constatarea clauzei abuzive înserată în pct. 2.2 al contractului

de ipotecă nr. 1346 din 02 aprilie 2012, constatarea nulității absolute a punctului 2.2

al contractului de ipotecă nr. 1346 din 02 aprilie 2014,

împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Banca Comercială „Mobiasbanca-Groupe Societe

Generale” Societate pe Acțiuni, a fost casată hotărârea din 20 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 22 mai 2018 Tatiana Musteață a depus cerere de chemare în judecată

împotriva BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA cu privire la anularea

investirii cu formulă executorie efectuată de notarul public Nicolaescu Cristina în

privința contractului de ipotecă nr. 1346 din 02 aprilie 2014, încheiat între Tatiana

Musteață și BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA.

La 04 iunie 2018 și 13 noiembrie 2019, Tatiana Musteață a depus cereri de

concretizare a acțiunii, solicitând constatarea clauzei abuzive înserată în punctul 2.2.

al contractului de ipotecă nr.1346 din 02 aprilie 2014 și constatarea nulității

absolute a punctului 2.2. al contractului de ipotecă nr.1346 din 02 aprilie 2014.

În motivarea acțiunii a indicat că, întru garantarea rambursării contractului de

credit din 01 aprilie 2014, la data de 02 aprilie 20l4, între Tatiana Musteață și Banca

Comercială „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, a fost încheiat contractul

de ipotecă nr. 1346, prin care, s-a transmis în ipotecă apartamentul xxxxxx.

A relevat că, în lipsa solicitării exprese și voinței sale contractul de ipotecă a

fost învestit de notarul public Nicolaescu Cristina, cu formulă executorie, fapt care

permite pârâtului să urmărească bunul ipotecat fără adresarea în instanța de

judecată, dar prin prezentarea directă executorului judecătoresc.

A afirmat reclamanta că, prevederile contractului contestat nu conține nici o

referire la vreo careva cerere prealabilă, care să parvină din partea reclamantei

adresată notarului public Nicolaescu Cristina, în baza căreia notarul să purceadă la

învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie, care să confirme că

reclamanta cunoaște ce reprezintă procedura formulă executorie și că urmare a

acestei proceduri de învestire, pârâta poate deposeda reclamanta de bunul ipotecat,

reclamanta aflând despre acest fapt abia după ce pîrîta a notificat reclamanta prin

notificarea din 04 decembrie 2017 și preavizul din 11 ianuarie 2018 că va iniția

transmiterea apartamentului ipotecat în posesia băncii fără adresarea în instanța de

judecată.

A indicat reclamanta că, până la depunerea apartamentului în ipotecă la

instituția bancară, reclamanta a avut încheiat contract de ipotecă cu BC „Moldova-

Agroindbank” SA, însă fără învestiri cu formulă executorie, reclamanta având

certitudinea că un asemenea contract va fi încheiat și cu instituția bancară pârâtă.

A considerat că, învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie a fost

efectuată în mod ilegal, având în vedere că reclamanta nu și-a exprimat

consimțămîntul de a învesti contractul de ipotecă cu formulă executorie, fapt care

este sancționat cu nulitatea absolută, obiectul contractului de ipotecă nu-i constituie

obligația reclamantei de a încheia contract de ipotecă învestit cu formulă executorie

și nici clauza cu privire la obiect nu este învestirea contractului de ipotecă cu

formulă executorie, contractul de ipotecă contestat reprezintă contract standard,

clauzele căruia nu au fost negociate individual, fiind de fapt abuzive și respectiv

nule, în partea în care s-a investit cu formulă executorie.

A susținut reclamanta că, pârâtul nu a respectat norme legale, or clauzele

contractului de ipotecă reprezintă clauze standard, clauzele acestui contract nefiind

negociate cu reclamanta, acesteia fiindu-i prezentate doar în fața notarului la

momentul semnării, or nu există nici o probă care ar combate aceste argumente.

Astfel, instanța de judecată urmează să constate că procedura de învestire a

contractului de ipotecă cu formulă executorie este afectată de viciul de

consimțămînt, acesta potrivit prevederilor art. 195 și 199 Cod civil, reprezintă una

din condițiile esențiale cerute de lege pentru valabilitatea oricărui contract, avînd ca

scop crearea, modificarea ori stingerea unor raporturi cu alte persoane, voința

persoanelor care încheie actul juridic urmând să fie manifestată, exteriorizată, în caz

contrar procedura de învestire este nulă de drept.

A menționat reclamanta că, atât clauza care se referă la obiectul contractului de

ipotecă învestit cu formulă executorie cît și însăși obiectul acestuia – nu este

determinat.

A susținut că clauza ce ține de obligația părților de a transmite, un bun imobil

în ipotecă printr-un contract de ipotecă învestit cu formulă executorie, care poate fi

pus în executare silită fără concursul instanței de judecată, este una esențială, care în

mod obligator trebuie să facă parte din obiectul contractului învestit cu formulă

executorie, or aceasta de fapt și constituie obiectul contractelor de ipotecă învestite

cu formulă executorie.

Respectiv, clauza ce ține de obligația părților de a transmite, un bun imobil în

ipotecă printr-un contract de ipotecă învestit cu formulă executorie, care poate fi pus

în executare silită fără concursul instanței de judecată, este una esențială, care în

mod obligator trebuie să facă parte din obiectul contractului învestit cu formulă

2

executorie, or aceasta de fapt și constituie obiectul contractelor de ipotecă învestite

cu formulă executorie.

A precizat reclamanta că, capitolul I, pct. 1.1-1.8 din contractul de ipotecă

contestat care reglementează obiectul contractului – nu prevede clauza prin care

reclamanta s-ar fi obligat față de pârât să transmită bunul imobil în ipotecă prin

învestirea contractului cu formulă executorie, pentru ca pârâtul să poată să-și

execute dreptul de ipotecă asupra bunului ipotecat în temeiul contractului de ipotecă

învestit cu formulă executorie, fără a se adresa pentru aceasta în instanța de judecată

prin obținerea unei ordonanțe judecătorești.

A invocat că, din moment ce legea indică că clauza cu privire la învestirea cu

formulă executorie este una esențială și trebuie să facă parte din obiectul

contractului, învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie este nulă,

deoarece obiectul acestuia nu conține clauza prin care reclamanta se obligă să

constituie un drept de ipotecă temeiul căruia pârâtul va fi în drept fără adresarea în

instanța de judecată, dar în baza acestui drept de ipotecă învestit cu putere

executorie, să urmărească bunul ipotecat pentru a-și stinge creanțele, clauză care

este una esențială și care trebuia să se regăsească în obiectul acestui contract, iar în

lipsa acestei clauze se constată că această procedură de învestire cu formulă

executorie este viciată, fapt care atrage nulitatea.

A solicitat Tatiana Musteață anularea investirii cu formulă executorie efectuată

de notarul public Nicolaescu Cristina în privința contractului de ipotecă nr. 1346 din

02 aprilie 2014, încheiat între Tatiana Musteață și BC „Mobiasbanca-Groupe

Societe Generale” SA.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă acțiunea depusă de către Tatiana Musteață și a fost constatată nulitatea

absolută a punctului 2.2. al contractului de ipotecă, încheiat între BC „Mobiasbanca

Groupe Societe Generale” SA și Tatiana Musteață, autentificat și înregistrat de către

notarul public Nicolaescu Cristina cu nr.1346 din data de 02 aprilie 2014.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 27 decembrie 2019 BC

„Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA („Mobiasbanca-OTP Group” SA) a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA, a fost casată

hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 220, 679,

712 alin. (1) și (3) Codul civil, în redacția legii în vigoare pînă la 01 martie 2019,

art. 3, 4 alin. (1), 11 alin. (1), 331 alin. (1), 39 alin. (1), 93) și (4), 43, 44, 541 din

Legea cu privire la ipotecă nr. 142 din 26 iunie 2008, în vigoare la data semnării

contractului și a stabilit că un contract în sensul art. 679 Cod civil, urmează a fi

declarat valabil din momentul în care părțile au stabilit prin acord condițiile

esențiale ale acestuia. Totodată, legea cu privire la ipotecă instituie obligația părților

de a autentifica notarial contractul de ipotecă în sensul art. 11, astfel contractul de

ipotecă se consideră a fi valabil încheiat din momentul în care acesta a fost

autentificat de către un notar în modul prevăzut de lege.

3

Respectiv, cu referire la cazul enunțat în speță, Colegiul civil al instanței de

apel a reținut că la încheierea contractului de ipotecă, banca a verificat datele oferite

în mod public de Registrul de Stat al bunurilor imobile. ÎS „Cadastru”, eliberând în

mod corespunzător extrase din registru din care rezultă că proprietar al bunurilor

ipotecate a fost și este Tatiana Musteață, iar la capitolul grevări/interdicții nu existau

înscrieri.

În acest sens, în temeiul art. art. 331 din Legea cu privire la ipotecă, contractul

de ipotecă putea fi investit cu formulă executorie conform Legii nr. 1453-XV din 08

noiembrie 2002 cu privire la notariat, dacă părțile au convenit în mod expres aceasta

în contract.

Astfel părțile, la elaborarea contractului de ipotecă au stabilit clauza

contractuală expresă pct.2.2 privind învestirea cu formulă executorie, fiind stipulat

expres că „Părțile prezentului contract au convenit și solicită notarului învestirea

contractului de ipotecă cu formulă executorie, ceea ce înseamnă că Banca are

dreptul, la executarea silită a dreptului de ipotecă în conformitate cu Legea nr. 142-

XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, fără adresarea în instanța

judecătorească (în mod extrajudiciar).”, în acest sens nu poate fi invocată de către

reclamanta Tatiana Musteață lipsa consimțământului acesteia, din momentul în care

ultima a semnat contractul de ipotecă, respectiv la momentul semnării, ultima a fost

de acord cu clauzele acestuia, inclusiv și cu clauza de investire a contractului cu

formula executorie, care vor constitui de drept document executoriu, a acceptat și a

admis urmările care pot surveni în urma neexecutării obligațiile ce-i survin în

virtutea contractului de credit.

La 28 decembrie 2020 și suplimentar la 15 martie 2021 Tatiana Musteață și

reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Lazari, au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului au indicat că, nu sunt de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, pe care prima

instanță le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente,

concluziile instanței expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei,

normele de drept material au fost interpretate și aplicate eronat, iar aceste încălcări

au dus la soluționarea greșită a cauzei și astfel decizia adoptată este arbitrară, iar

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

A susținut că intimatul pînă la stabilirea raporturilor contractuale de ipotecă

între părți, creditorul ipotecari este obligat să informeze debitorul despre toate

clauzele contractului de ipotecă, precum și ale contractului din care apare obligația

garantată. Informația privind costurile aferente încheierii actului juridic garantat cu

ipotecă și cele aferente încheierii contractului de ipotecă, ce trebuie suportate de

către debitor, mărimea modul de determinare a acestora precum și cazurile în care

acestea pot fi rambursate, trebuie să fie prezentată și eliberată debitorului în scris,

într-un limbaj clar și fără echivoc, pentru înțelegerea căruia nu sunt necesare

cunoștințe speciale. Înainte de încheierea actului juridic, creditorul ipotecar sunt

necesare cunoștințe speciale. Înainte de încheierea actului juridic creditorul ipotecar

trebuie să aducă la cunoștință debitorului informația privind posibilitatea executării

anticipate a obligației garantate cu ipotecă, costurile sau penalitățile aferente

4

acesteia. Informația prezentată debitorului înaintea încheierii contractului de ipotecă

trebuie să facă referire în mod expres la riscul pierderii dreptului de proprietate

asupra bunului imobil ipotecat în cazul neexecutării sau executării

necorespunzătoare a obligației garantate, precum și la posibilitatea modificării

unilaterale a ratei dobânzii, dacă este cazul, ceea ce înseamnă că intimatul era

obligat prin Lege să aducă la cunoștință recurente/ reclamante toate prevederile

contractului de ipotecă, îndeosebi specificul pct. 2.2 din contractul de ipotecă într-

un limbaj clar și fără echivocuri pentru înțelegerea căruia nu sunt necesare

cunoștințe speciale ce înseamnă formulă executorie a contractului de ipotecă, pe

care cetățenii fără cunoștințe juridice nu o înțeleg și astfel se încalcă una din

prevederile esențiale ale contractului de ipotecă.

Astfel, consideră că clauza „investirea cu formulă executorie a contractului de

ipotecă” existentă în contractul de ipotecă nr. 1346 din 02 aprilie 2014 este o clauză

abuzivă, care nu a fost negociată cu consumatorul și care creează în detrimentul

recurentei un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile recurentei și

intimatului, care decurg din conținutul contractului de ipotecă.

A susținut că argumentele juridice ale instanței de fond, prin care s-a constatat

că clauza înserată în pct. 2.2 al contractului de ipotecă nr. 1346 din 02 aprilie 2014,

este abuzivă și totodată constatarea nulității absolute a pct. 2.2 a contractului de

ipotecă, încheiat între BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA și Tatiana

Musteață, autentificat și înregistrat de către notarul public Cristina Nicolaescu cu nr.

1346 din data de 02 aprilie 2014 nu au fost combătute.

Au mai susținut că decizia a fost emisă cu încălcarea normelor de drept

procedural deoarece decizia a fost adoptată la 04 noiembrie 2020 de către completul

de judecată în componența Anatol Pahopol, Victoria Sîrbu și Virgiliu Buhnaci, fără

a existat o încheiere a președintelui Curții de Apel Chișinău ce ține de acest complet

de judecată și pentru data de 04 noiembrie 2020.

Prin notificarea din 09 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 04

noiembrie 2020 a fost expediată părților la 04 decembrie 2020 (f.d. 70, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 28 decembrie 2020 de către Tatiana Musteață și de

reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Lazari, este în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

5

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tatiana Musteață și de

reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Lazari, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Tatiana Musteață și de reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Lazari, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

6

Recursul declarat de Tatiana Musteață și de reprezentantul acesteia, avocatul

Constantin Lazari, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7