2ra-645/21 — încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire, declararea nulitătii actului juridic si încasarea salariului neachitat

2ra-645/21 — încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire, declararea nulitătii actului juridic si încasarea salariului neachitat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-645/21

Prima instanță: (Judecătoria Soroca, sediul Central) V. Belous

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, N. Chircu, A. Rotaru

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lopatiuc Cristian,

reprezentat de avocatul Felișcan Victor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Academia ”Ștefan cel Mare” împotriva

lui Lopatiuc Cristian cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru instruire,

la cererea reconvențională depusă de Lopatiuc Cristian împotriva Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la declararea nulității actului juridic, încasarea

salariului neachitat și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de Lopatiuc Cristian, reprezentat de avocatul Felișcan

Victor și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central din

30 decembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 19 februarie 2018, Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Lopatiuc Cristian cu privire la încasarea cheltuielilor

suportate pentru instruire.

În motivarea acțiunii, Ministerul Afacerilor Interne a menționat că la 27 iulie

2011, Lopatiuc Cristian a fost înmatriculat la Academia ”Ștefan cel Mare” secția

zi, cu decontarea cheltuielilor necesare pentru studii din contul bugetului de stat.

În acest sens, cu Lopatiuc Cristian a fost încheiat contractul individual de

muncă, precum și Acordul asupra condițiilor suplimentare la contractul individual

de muncă, potrivit cărora, după absolvirea instituției de învățământ a Ministerului

Afacerilor Interne, pârâtul în baza hotărârii Comisiei privind repartizarea la

1

serviciu, urma să activeze în cadrul subdiviziunilor subordonate nu mai puțin de

3 ani.

Ulterior, la 10 aprilie 2014, Lopatiuc Cristian a semnat angajamentul

absolventului, prin care s-a obligat să restituie cheltuielile pentru studii în caz de

demisie, proporțional cu perioada rămasă până la 5 ani de activitate, iar în caz de

nerespectare a prevederilor contractului individual de muncă și a condițiilor

suplimentare, angajatorul este în drept de a desface în mod unilateral contractul

prenotat și va obliga absolventul la restituirea cheltuielilor suportate de către

Ministerul Afacerilor Interne pentru studiile acestuia.

Astfel, reclamantul a invocat că după absolvirea Academiei ”Ștefan cel

Mare”, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 414ef din 19 iunie 2015,

Lopatiuc Cristian a fost numit (în bază de contract) în funcția de ofițer de

investigații a Biroului crime grave al Serviciului Poliției Criminale al Secției

investigații infracțiuni a Inspectoratului General de Poliție Rîșcani a Direcției de

Poliție mun. Chișinău, cu acordarea gradului special de ”Locotenent de Poliție”.

Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 662ef din 22 decembrie

2016, pârâtul a încetat serviciul în Poliție în temeiul cererii personale, activând în

cadrul subdiviziunii la care a fost repartizat perioada de 18 luni și 10 zile din cele

60 de luni în care urma să activeze.

Deci, pârâtul nu a respectat prevederile contractului individual de muncă,

normele acordului asupra condițiilor suplimentare la contractul individual de

muncă, precum și angajamentul asumat ca absolvent al Academiei ”Ștefan cel

Mare”, fapt ce a dus la prejudicierea bugetului Ministerului Afacerilor Interne cu

suma de 67 540 de lei.

Ministerul Afacerilor Interne a solicitat încasarea de la Lopatiuc Cristian a

sumei de 67 540 de lei cu titlu de cheltuieli pentru instruirea la Academia ”Ștefan

cel Mare” și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 21 septembrie 2018,

s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului

Academia ”Ștefan cel Mare” (f.d. 76 Vol. I).

La 18 ianuarie 2019, Lopatiuc Cristian a depus cerere reconvențională

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la declararea nulității actului

juridic (f.d. 135-137 Vol. I).

În motivarea cererii reconvenționale, Lopatiuc Cristian a menționat că în

susținerea pretențiilor, Ministerul Afacerilor Interne a prezentat Anexa nr. 1 la

contractul individual de muncă.

Lopatiuc Cristian a invocat că acest înscris nu întrunește condițiile obligatorii

și necesare pentru valabilitatea unui act juridic, fapt care servește temei de

declarare a nulității acestuia.

În acest sens a specificat că nu poate fi stabilit cu certitudine momentul în

care a parvenit manifestarea sa de voință de a încheia un astfel de acord, or,

momentul semnării este determinat și pentru calcularea perioadei de când a

consemnat înțelegerea părților contractante.

La 02 mai 2019, Lopatiuc Cristian a depus cerere reconvențională

suplimentară (f.d. 186-190 Vol. I).

2

În motivarea cererii, a invocat că angajatorul nu i-a achitat salariul lunar,

precum nici premii sau alte sporuri, deși a fost încheiat contract individual de

muncă.

Totodată, a menționat că în contractul individual de muncă angajatorul nu a

inclus condițiile de retribuire a muncii, incluziv salariul funcției sau cel tarifar.

Lopatiuc Cristian a solicitat încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a

salariului neachitat pe perioada 27 iulie 2011-27 iulie 2018 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 23 septembrie 2019, Lopatiuc Cristian a depus cerere de concretizare a

pretențiilor din cererea reconvențională, prin care a solicitat încasarea de la

Ministerul Afacerilor Interne a salariului neachitat pe perioada 27 iulie 2011-

22 decembrie 2016 în sumă de 76 529,10 lei (f.d. 43-44 Vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 30 decembrie 2019, s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Afacerilor

Interne.

S-a încasat de la Lopatiuc Cristian în beneficiul Ministerului Afacerilor

Interne suma de 67 540 de lei cu titlu de cheltuieli pentru instruire.

Cererea reconvențională depusă de Lopatiuc Cristian a fost respinsă.

S-a încasat de la Lopatiuc Cristian în beneficiul statului suma de 2 026,20 de

lei cu titlu de taxă de stat de a cărei plată reclamantul a fost scutit la depunerea

cererii de chemare în judecată.

S-a încasat de la Lopatiuc Cristian în beneficiul Judecătoriei Soroca suma de

388,74 de lei cu titlu de cheltuieli aferente judecării cauzei, suportate de instanța de

judecată în legătură cu înștiințarea și chemarea părților în instanța de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 27 iulie 2011, Lopatiuc Cristian a fost înmatriculat la Academia

”Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, secția zi, în grupă cu finanțare

de la buget.

La aceiași dată, între Lopatiuc Cristian și Ministerul Afacerilor Interne a fost

încheiat contractul individual de muncă, prin care Lopatiuc Cristian a fost angajat

în funcția de ”student” la Academia ”Ștefan cel Mare”, pe perioada 27 iulie 2011 -

27 iulie 2018, iar printr-un acord suplimentar la contract, părțile au convenit ca

după absolvirea instituției de învățământ, pârâtul în baza hotărârii Comisiei pentru

repartizare la serviciu, să activeze în cadrul subdiviziunilor subordonate

Ministerului Afacerilor Interne nu mai puțin de 3 (trei) ani, iar în cazul

nerespectării întocmai a prevederilor contractului, precum și a condițiilor

suplimentare, acordă dreptul angajatorului de a desface unilateral contractul și

obligă absolventul instituției de învățământ să restituie cheltuielile.

Ulterior, odată cu abrogarea Legii nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu

privire la poliție și intrării în vigoare începând cu 01 martie 2013 a Legii nr.320 din

27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, la data de

10 aprilie 2014, de către Lopatiuc Cristian a fost semnat angajamentul, prin care

s-a obligat să activeze în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne

o perioadă de 5 ani, iar în cazul încetării raporturilor de muncă înainte de termenul

3

indicat, acesta urmează să restituie cheltuielile suportate pentru studii proporțional

cu perioada rămasă până la 5 ani.

Instanța de fond a stabilit că actele juridice menționate au fost semnate de

către ambele părți, inclusiv și Anexa nr.1 la contractul individual de muncă.

Astfel, după absolvirea Academiei ”Ștefan cel Mare”, Lopatiuc Cristian a fost

numit în funcția de ofițer de investigații al Biroului crime grave al Serviciului

Poliției Criminale al Secției investigații infracțiuni a Inspectoratului de poliție

Rîșcani a Direcției de Poliție mun. Chișinău, cu acordarea gradului special

locotenent de poliție.

Prima instanță a reiterat că Lopatiuc Cristian nu a executat condițiile

contractuale și la 29 decembrie 2016, în temeiul cererii, a fost eliberat din funcție,

astfel perioada nelucrată de către acesta constituie 41 luni 20 zile, pentru care

cheltuielile de instruire conform informației instituției de învățământ constituie

suma de 67 540 lei.

Deci, instanța de judecată a reținut că în lipsa unor probe contrare, se prezumă

că la încheierea actelor menționate, părțile au acționat cu bună-credință și nu pot fi

declarate nule pentru motive oarecare sau pentru dezacordul cu acțiunea înaintată,

iar lipsa datei încheierii Acordului, nu afectează voința manifestată de către părți în

contract, și odată ce nu a fost negat de către pârât, data încheierii se prezumă a fi

data întocmirii contractului de bază.

Mai mult ca atât, Acordul suplimentar la contractul individual de muncă din

27 iulie 2011, a fost semnat de ambele părți, bilateral și-au exteriorizat voința de

a-l încheia, respectiv, nu sunt prezente nici una din condițiile de nulitate a actului

juridic prevăzute în art.216-223 din Codul civil.

La fel, instanța a mai reținut, că contractul individual de muncă a fost întocmit

în baza prevederilor Codului muncii și a Legii nr.416 din 18 decembrie 1990 cu

privire la Poliție, care la art. 6 prevede în mod expres, că colaboratorii organelor

afacerilor interne, militarii trupelor de interne, cursanții și audienții instituțiilor de

învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne pot fi antrenați la îndeplinirea

sarcinilor poliției în modul stabilit de Ministerul Afacerilor Interne, în acest caz

asupra lor se extinde statutul juridic de colaborator al poliției.

Astfel, prima instanță a concluzionat că, atât contractul individual de muncă,

cât și Acordul privind condițiile suplimentare și angajamentul, au fost semnate de

părți, pârâtul liber și-a manifestat consimțimântul, conștient devenind titular al

drepturilor și obligațiilor actelor juridice, iar după finisarea studiilor și repartizarea

la muncă, Lopatiuc Cristian nu a executat obligația asumată și deci urmează să

restituie cheltuielile suportate de stat pentru instruirea sa, fapt ce impune admiterea

acțiunii și încasarea de la pârât a sumei de 67 540 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2020, s-a respins apelul

declarat de Lopatiuc Cristian, reprezentat de avocatul Felișcan Victor și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 30 decembrie 2019.

La 28 februarie 2021, Lopatiuc Cristian, reprezentat de avocatul Felișcan

Victor, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de

4

Ministerul Afacerilor Interne cu admiterea acțiunii reconvenționale.

Recurentul Lopatiuc Cristian, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel nu a oferit o motivare a tuturor argumentelor și obiecțiilor apelantului.

Recurentul a specificat că actele juridice – angajamentul absolventului din

10 aprilie 2014 și Acordul suplimentar la contractul individual de muncă din

27 iulie 2011 sunt lovite de nulitate absolută, pe motiv că asumarea angajamentelor

nu a fost negociată, acestea au fost vagi și nespecificate, fiind contrare prevederilor

Codului muncii.

Astfel, condițiile în care urma să activeze după finisarea studiilor nu au fost

negociate, nu au fost descrise nici orientativ în Acordul suplimentar la contractul

individual de muncă.

La fel, recurentul a menționat că suma pretinsă spre compensare cu titlu de

cheltuieli pentru instruire, diferă esențial de suma contractului anual încasată de la

cursanții care au studiat pe bază de contract (contra cost).

La 17 martie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de Ministerul Afacerilor Interne și Academia ”Ștefan

cel Mare” la 23 martie 2021, conform avizelor de recepție (f.d. 47-48 Vol. III).

La 05 aprilie 2021, Ministerul Afacerilor Interne depus referință la recursul

declarat de Lopatiuc Cristian, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

La 14 aprilie 2021, Academia ”Ștefan cel Mare” a depus referință la recursul

declarat de Lopatiuc Cristian, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 10 noiembrie

2020, iar la 29 decembrie 2020, decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată prin intermediul poștei electronice în adresa părților.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 28 februarie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Lopatiuc Cristian,

reprezentat de avocatul Felișcan Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Lopatiuc Cristian, reprezentat de

avocatul Felișcan Victor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

7