2ra-1483/20 — restituirea contravalorii bunurilor confiscate

2ra-1483/20 — restituirea contravalorii bunurilor confiscate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1483/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei (jud.Iu. Malcoci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. E. Rățoi, Gh. Liulca, N. Chircu)

DECIZIE

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eleonora Colgiu

împotriva Consiliului raional Sîngerei, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova cu privire la restituirea contravalorii bunurilor confiscate

ilegal,

împotriva deciziei din 06 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 03 februarie 2016, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.37), Eleonora Colgiu

a depus cerere de chemare în judecată, contrasemnată de avocatul Iulia Rusanovschi,

împotriva Consiliului raional Sîngerei solicitând restituirea bunurilor confiscate

ilegal și anume: locuința construită în anul 1900 din piatră și acoperită cu tablă cu

suprafața de 200 mp și teren aferent de 7000 mp, în anul 1900, saivan pentru oi de

50 mp și alte dependințe cu suprafața de 80 mp sau contravaloarea acestor bunuri,

restituirea celor 11 ha 25 ari și 5000 mp de vii, 5 ha 50 ari de teren arabil, 2 ha de

izlaz, 50 ari teren neprelucrat ce se aflau în or. Sîngerei sau contravaloarea acestor,

restituirea celor 50 ha de teren, acordate în anul 1928 prin Legea pentru

împroprietărirea foștilor deputați din Sfatul Țării precum și ai foștilor membri ai

guvernelor autonome a Basarabiei care au înfăptuit Unirea Basarabiei cu Țara Mumă

sau contravaloarea acestor, fiind prezentat cuantumul și modalitatea de calcul a

valorii bunurilor, în total suma de 2416250 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că Vasile Gafenco s-a născut în

localitatea Sîngerei la 01 ianuarie 1986 și a fost un politician român, deputat în Sfatul

Țării din partea Comitetului Executiv al Sfatului Ofițerilor și Ostașilor Moldoveni

din Odesa. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. La 31 martie

1928 a fost publicată Legea pentru împroprietărirea foștilor deputați din Sfatul Țării,

prin care li s-a atribuit câte un lot de pământ de 50 ha.

Totodată a menționat că Vasile Gafenco a locuit permanent în or. Sîngerei,

unde își întemeiase o gospodărie formată din locuința construită în anul 1900 din

piatră și acoperită cu tablă cu suprafața de 200 mp și teren aferent de 7000 mp, saivan

1

pentru oi de 50 mp și alte dependințe cu suprafața de 80 mp. Casa de locuit s-a aflat

pe locul Liceului Teoretic nr. 1 din Sîngerei. Concomitent, a deținut în proprietate

11 ha 25 ari și 5000 mp de vii, 5 ha 50 ari de teren arabil, 2 ha de izlaz, 50 ari teren,

ce se aflau în or. Sîngerei, confirmate prin extrasele eliberate de Arhiva Națională și

declarațiile a doi martori oculari. Vasile Gafenco a deținut aceste bunuri până la

momentul în care prin ordonanța de alegere a măsurilor represive din 26 octombrie

1940, s-a dispus punerea în stare de arest. Ulterior s-a decis închiderea lui Vasile

Gafenco într-un lagăr de muncă și reeducare, pe un termen de 8 ani, calculând

termenul din 15 noiembrie 1940. Astfel, Vasile Gafenco în iarna anului 1941 a fost

deportat în Siberia, iar averea sa a fost ilicit și abuziv confiscată de autoritățile

sovietice. Vasile Gafenco a decedat la 16 martie 1942 în regiunea Arhanghelsk.

Ulterior, membrii familiei lui Vasile Gafenco, soția Elena, copiii Valeriu, Valentina

și Elisabeta, precum și ea, s-au refugiat în România. A rămas în viață doar ea.

Calitatea sa de moștenitor a defunctului Vasile Gafenco este confirmată prin

certificatul de calitate de moștenitor nr. 48 din 28 aprilie 2015. La fel, a precizat că

deține și cetățenia Republicii Moldova.

Reclamanta a afirmat că 16 noiembrie 2015 a fost emis certificatul de

reabilitare, eliberat de Procuratura Generală, prin care se atestă că Vasile Gafenco a

fost reabilitat de către Procuratura RSSM la 30 martie 1989.

În continuare, la 15 decembrie 2015 a depus la Comisia Specială de pe lângă

Consiliul raional Sîngerei cerere prealabilă, prin care a solicitat restituirea tuturor

bunurilor care au aparținut cu titlu de proprietate lui Vasile Gafenco sau

contravaloarea în bani a acestora. Prin răspunsul Consiliului raional Sîngerei din 15

ianuarie 2016, cererea prealabilă a fost respinsă, din motiv că nu ar deține cetățenia

Republicii Moldova, precum și din motiv că nu se restituie terenurile, pădurile,

plantațiile scoase din circuitul civil ce nu au legătură cu represiunile politice și faptul

că asemenea cereri se depun în termen de 3 ani de la data aducerii la cunoștință a

persoanei despre decizia de reabilitare. Astfel, reclamanta a considerat că Consiliul

raional Sîngerei neîntemeiat a respins cererea prealabilă, or, ea deține și cetățenia

Republicii Moldova, iar art. 12 din Legea privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, stabilește această restricție

(deținerea cetățeniei Republicii Moldova) doar față de persoanele care au fost supuse

direct represiunilor, nu și față de moștenitorii acestora. La fel, Comisia Specială de

pe lângă Consiliul raional Sîngerei a interpretat eronat prevederile art. 12 alin. (2)

din Legea menționată, care prevede că nu se restituie terenurile, pădurile, plantațiile

multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum și alte bunuri confiscate,

naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au

legătură cu represiunile politice. Or, această prevedere legală se referă la bunurile

imobile ce au fost naționalizate din motive ce nu au legătură cu represiunile politice,

însă tatăl său, Vasile Gafenco a fost lipsit de bunurile sale anume din cauza

represiunilor politice. În ceea ce privește termenul invocat de Comisia Specială de

pe lângă Consiliul raional Sîngerei, menționează că despre faptul reabilitării a aflat

la 16 noiembrie 2015, prin intermediul certificatului eliberat de Procuratura

Generală, iar către Comisie s-a adresat în termen de o lună.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Eleonora Colgiu și s-a încasat

în beneficiul Eleonorei Colgiu din contul Consiliul raional Sîngerei echivalentul

2

bănesc al bunurilor confiscate în sumă totală de 2039250 de lei, compus din:820000

de lei-valoarea construcțiilor: casa de locuit cu suprafața de 200 mp, construcții

accesorii cu suprafața totală de 130 mp și terenul aferent casei cu suprafața de 7000

mp; 765000 de lei, valoarea celor 50 ha teren arabil amplasat în extravilanul com.

Rădoaia, r-nul Sîngerei și 454250 de lei, valoarea terenurilor agricole cu suprafața

totală de 19 ha 75 ari, toate amplasate în extravilanul or. Sîngerei, r-nul Sîngerei,

care se compun din 11 ha și 25 ari-teren agricol, 50 ari-vii, 5 ha 50 ari-teren arabil,

2 ha-izlaz și 50 ari-teren neprelucrat; în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind

nefondată.

Prin decizia din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de reprezentantul Consiliului raional Sîngerei și s-a casat integral hotărârea

din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei cu emiterea unei noi

hotărâri prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Eleonora Colgiu.

Prin decizia din 27 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Eleonora Colgiu, reprezentată de avocatul Iulia Rusanovschi și

s-a casat integral decizia din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Bălți cu remiterea

cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Consiliul raional Sîngerei și s-a casat integral hotărârea din 24 ianuarie

2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei și s-a restituit cauza spre rejudecare în

instanța de fond, Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, s-a atras

în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Eleonora Colgiu și s-a încasat

în beneficiul Eleonorei Colgiu din contul Consiliul raional Sîngerei echivalentul

bănesc al bunurilor confiscate în sumă totală de 2039250 de lei, compus din: 820000

de lei-valoarea construcțiilor: casa de locuit cu suprafața de 200 mp, construcții

accesorii cu suprafața totală de 130 mp și terenul aferent casei cu suprafața de 7000

mp; 765000 de lei, valoarea celor 50 ha teren arabil amplasat în extravilanul com.

Rădoaia, r-nul Sîngerei și 454250 de lei, valoarea terenurilor agricole cu suprafața

totală de 19 ha 75 ari, toate amplasate în extravilanul or. Sîngerei, r-nul Sîngerei,

care se compun din 11 ha și 25 ari-teren agricol, 50 ari-vii, 5 ha 50 ari-teren arabil,

2 ha-izlaz și 50 ari-teren neprelucrat; în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind

nefondată.

Prin decizia din 06 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din

24 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei.

La 07 august 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.III, f.d.1) și ulterior

la 10 august 2020, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 06 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că soluționarea litigiului cu încălcarea

normelor de drept material și procedural, precum aplicarea selectivă și eronată a

3

prevederilor legale.

Cu referire la prevederile art. 12 din Legea nr.1225/1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice, care prevede restituirea bunurilor, recuperarea

valorii acestora prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, art. 121 din Legea nr.1225/1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice, care reglementează modul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor

sau de recuperare a valorii acestora, pct.5 din Regulamentul privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a

represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.627/2007, care indică

documentele care urmează a fi anexate la cererea de restituire a bunurilor sau de

compensare a valorii acestora, în mod obligatoriu, precum și pct. 10 din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.35/2003 cu privire la practica judiciară de

aplicare a unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice, recurentul a accentuat că instanțele judecătorești urmează să rețină că nu se

restituie persoanelor supuse represiunilor politice terenurile, pădurile, plantațiile

multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum nici valoarea acestora, alte

bunuri confiscate, naționalizate sau scoase, în orice alt mod din posesie, din

considerente ce nu au legătură cu represiunile politice.

Totodată, a menționat că evaluarea bunurilor confiscate pe faptul represiunilor

politice este realizată conform Metodologiei de evaluare a bunurilor imobile

confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesia persoanelor supuse

represiunilor politice, aprobată prin Ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru

nr. 136/2008.

De asemenea, a indicat că luând în considerare că prevederile Legii nr.

1225/1992 privind reabilitatea victimelor represiunilor politice și Regulamentului

privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse

represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare

a represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.627/2007, stabilesc un

set cumulativ de acte care se impune să fie prezentat către comisia specială, se atestă

că neprezentarea acestora are ca efect respingerea cererii solicitantului. Or, cerința

privind prezentarea buletinului solicitantului, presupune inclusiv confirmarea

cetățeniei Republicii Moldova.

În ceea ce privește condiția de prezentare a certificatului de moștenitor, a

precizat că în temeiul art.1443 din Codul civil (redacția în vigoare la etapa relevantă

litigiului), locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al celui care a lăsat

moștenirea, iar dacă locul nu este cunoscut, locul unde se află bunurile succesorale.

Dacă bunurile succesorale se află în diferite locuri, cel al deschiderii succesiunii va

fi considerat locul unde se află partea cea mai valoroasă a bunurilor imobile. Dacă

nu există bunuri imobile, se consideră locul unde se află partea principală ca valoare

a bunurilor mobile. Conform art.1517 din Codul civil (redacția în vigoare la etapa

relevantă litigiului), termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data

deschiderii ei, iar în virtutea art. 1519 alin.(1) din Codul civil, termenul prevăzut la

art. 1517 poate fi prelungit de către instanța de judecată cu cel mult 6 luni.

Conform art.58 lit. b) din Legea nr. 1453/2002 cu privire la notariat (redacția

în vigoare la etapa relevantă litigiului), notarul refuză să deschidă procedura

succesorală dacă declarația de acceptare a succesiunii a fost depusă după expirarea

4

termenului stabilit de legislație.

Astfel, a afirmat că la materialele cauzei, de către partea reclamantă a fost

anexat certificatul de calitate de moștenitor nr.48 din 28 aprilie 2015, eliberat de

către un notar din România, în situația în care legislația incidență enunțată supra

stabilește o altă procedura de deschidere a succesiunii și eliberare a certificatului de

moștenitor, care conferă dreptul persoanei de a depune o cerere la Comisia specială.

Pe lângă faptul că nu a fost eliberat un certificat de moștenitor legal conform

procedurii stabilite de lege, de către un notar din Republica Moldova de la locul de

deschidere a succesiunii, în baza unei hotărâri judecătorești de prelungire a

termenului de acceptare a succesiunii, precizăm adițional și faptul că legislația

română face o distincție între certificatul de calitate de moștenitor si certificatul de

moștenitor, ultimul fiind actul final pe procedura succesorală. Respectiv, având în

vedere că necesitatea de prezentare cumulativă a setului de acte către comisia

specială este un aspect important de procedură, instanțele judecătorești urmau să

examineze acest fapt în procesul de deliberare a hotărîrii judecătorești.

Recurentul a opinat că art. 12 din Legea nr. 1225/1992 privind reabilitatea

victimelor represiunilor politice, enumeră bunurile ce nu pot fi restituite, iar

Metodologia de evaluare nu prevede o modalitate de evaluare a terenurilor, însă atât

partea reclamantă în cererea de chemare în judecată, cât și instanțele de judecată la

emiterea actelor judecătorești, în mod eronat susțin că această prevedere nu înlătură

posibilitatea compensării valorii a bunurilor care nu pot fi restituite. Or, legea

prevede posibilitatea compensării valorii doar a bunurilor care constituie obiect de

restituire, dar care nu pot fi restituite.

Suplimentar, a declarat că art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO protejează

bunurile actuale, bunuri asupra căror persoana exercită dreptul de proprietate. Or, în

jurisprudența sa, CtEDO a precizat că art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO este

aplicabil bunurilor actuale asupra căror reclamantul poate pretinde că exercită un

drept efectiv de proprietate. În ceea ce privește bunurile confiscate abuziv de regimul

comunist, acestea nu mai sunt bunuri actuale în sensul Convenției, deoarece a fost o

privare de proprietate cu caracter instantaneu și nu duce la osituație de încălcare

continuă. Din perspectiva CtEDO, fostul proprietar a pierdut calitatea de titular al

bunului la moment când a avut lipsirea de proprietate și nu mai poate pretinde că are

un bun actual.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților, conform

scrisorii de însoțire datate cu 19 septembrie 2020 (Vol.III, f.d.17) și a fost

recepționată la 22 septembrie 2020 și 23 septembrie 2020, conform avizelor de

recepție (Vol.III, f.d.18-19).

La 06 octombrie 2020 și la 27 octombrie 2020, intimata Eleonora Colgiu,

reprezentată de avocatul Iulian Rusanovschi, a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea respingerii recursului ca fiind inadmisibil cu

menținerea fără modificări a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

La 21 octombrie 2020, prin intermediul poștei (Vol.III, f.d.33), Consiliul

raional Sîngerei a depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea

casării deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

5

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 06 iulie 2020, iar cererea de recurs

a fost depusă la 07 august 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.III, f.d.1) și

la 10 august 2020, ceea ce denotă că este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și va casa

integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În temeiul art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial, Colegiul reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a

administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Conform extrasului de pe actul de naștere se atestă că Vasile Gafenco s-a născut

la 01 ianuarie 1886, în localitatea Sângerei, jud. Bălți (Vol.I, f.d.12)

6

La fel, s-a stabilit că Vasile Gafenco a fost arestat la 15 noiembrie 1940 și

condamnat ilegal din motive politice la 18 ianuarie 1941 prin decizia Consfătuirii

Speciale de pe lângă NKVD URSS în temeiul art. 54-13 CP al RSSU la 8 ani, fiind

închis într-un lagăr de muncă și reeducare, calculând acest termen începând cu 15

noiembrie 1940 (Vol.I, f.d.16-16 verso) în baza deciziei Consfătuirii Speciale de pe

lângă NKVD al URSS din 18 ianuarie 1941, fiind deportat în reg. Arhanghelsk,

Federația Rusă, unde a decedat. Or, Vasile Gafenco a decedat la data de 16 martie

1942, în Regiunea Arhanghelsk, Federația Rusă, fapt confirmat prin certificatul de

deces reconstituit, eliberat de Oficiul Stări Civile Sîngerei la 07 octombrie 2014.

(Vol.I, f.d.13)

Prin certificatul din 16 noiembrie 2015 nr. 21-422/15-2272, eliberat de

Procuratura Generală a Republicii Moldova, se confirmă că Gafenco Vasile

Gheorghe, a.n.1886, originar și locuitor din s. Sîngerei, raionul Sângerei, județul

Bălți, RSSM, arestat la 15 noiembrie 1940 și condamnat ilegal din motive politice

la 18 ianuarie 1941 prin Decizia Consfătuirii Speciale de pe lângă NKVD URSS în

temeiul art.54-13 CP al RSSU la 8 ani privațiune de libertate ca membru al partidului

țărănist, a fost reabilitat de către Procuratura RSSM la 30 martie 1989 în

conformitate cu art.1 al Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din

16.01.1989 „Cu privire la măsurile suplimentare întru restabilirea echității față de

victimele represiunilor din anii 30-40 și începutul anilor 50” (Vol.I, f.d.34).

În certificatul de naștere pe numele Eleonorei Gafencu se distinge că s-a născut

la 04 septembrie 1926, în or. Sîngerei, părinții Vasile Gafencu și Elena Gafencu,

confirmă faptul că aceasta s-a născut din părinții Gafencu Vasile și Gafencu Elena

(Vol.I, f.d.72). Elena Gafencu a decedat la 26 martie 1982.

Drept urmare a înregistrării căsătoriei la 22 aprilie 1951 cu Mihai Colgiu,

Eleonora Gafenco după căsătorie a preluat numele soțului, devenind Eleonora

Colgiu (Vol.I, f.d.19).

Astfel, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 48 eliberat la 28

aprilie 2015 de către notarul Elena Simona Alexandru, Eleonora Colgiu este inclusă

în lista moștenitorilor defunctului Vasile Gafenco, condamnat și supus represiunilor

politice ilegal (Vol.I, f.d.22-23).

Instanțele ierarhic inferioare au reținut că Eleonora Colgiu a aflat despre

reabilitarea tatălui său Vasile Gafenco în luna noiembrie 2015, drept urmare a

expedierii la 16 noiembrie 2015 a certificatului de reabilitare cu nr. 21-422/15-2272

(Vol.I, f.d.34).

Prin cererea de chemare în judecată depusă, Eleonora Colgiu a solicitat

restituirea bunurilor confiscate ilegal și anume: locuința construită în anul 1900 din

piatră și acoperită cu tablă cu suprafața de 200 mp și teren aferent de 7000 mp, în

anul 1900, saivan pentru oi de 50 mp și alte dependințe cu suprafața de 80 mp sau

contravaloarea acestor bunuri, restituirea celor 11 ha 25 ari și 5000 mp de vii, 5 ha

50 ari de teren arabil, 2ha de izlaz, 50 ari teren neprelucrat ce se aflau în or. Sîngerei

sau contravaloarea acestor, restituirea celor 50 ha de teren, acordate în anul 1928

prin Legea pentru împroprietărirea foștilor deputați din Sfatul Țării precum și ai

foștilor membri ai guvernelor autonome a Basarabiei care au înfăptuit Unirea

Basarabiei cu Țara Mumă sau contravaloarea acestor, fiind prezentat cuantumul și

modalitatea de calcul a valorii bunurilor, în total constituie suma de 2416250 de lei

(Vol.I, f.d.4-9, 33).

7

Prin hotărârea din 24 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Eleonora Colgiu și s-a încasat

în beneficiul Eleonorei Colgiu din contul Consiliul raional Sîngerei echivalentul

bănesc al bunurilor confiscate în sumă totală de 2039250 de lei, compus din: 820000

de lei-valoarea construcțiilor: casa de locuit cu suprafața de 200 mp, construcții

accesorii cu suprafața totală de 130 mp și terenul aferent casei cu suprafața de 7000

mp; 765000 de lei, valoarea celor 50 ha teren arabil amplasat în extravilanul com.

Rădoaia, r-nul Sîngerei și 454250 de lei, valoarea terenurilor agricole cu suprafața

totală de 19 ha 75 ari, toate amplasate în extravilanul or. Sîngerei, r-nul Sîngerei,

care se compun din 11 ha și 25 ari-teren agricol, 50 ari-vii, 5 ha 50 ari-teren arabil,

2 ha-izlaz și 50 ari-teren neprelucrat; în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind

nefondată (Vol.II, f.d.165, 173-178).

Instanța de apel, prin decizia din 06 iulie 2020, a respins apelul declarat de către

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și a menținut hotărârea din 24

septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei (Vol.II, f.d.243-249).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că referitor la restituirea valorii

bunurilor confiscate ilegal, instanța just a reținut că în ziua arestării și ulterior

condamnării și deportării capului familiei Gafenco Vasile, cei rămași în gospodărie

fiind soția Elena Gafenco și fiicele Eleonora și Elisabeta, copiii mai mari fiind la

studii în România (fiica Valentina și fiul Valeriu), dispuneau de casă de locuit, mai

multe construcții accesorii, lot de teren aferent casei, precum terenuri cu destinație

agricolă și alte bunuri mobile, care au fost confiscate, fapt ce se confirmă de

certificatul de arhivă nr. 3018 din 23.07.2015, eliberat de Arhiva Națională a R.

Moldova, pentru impozitul agricol pe anul 1933 este înregistrat sub nr. 240 Gafencu

Vasile, șase membri ai familiei, ca proprietar a 11 ha 25 ari; pentru anii 1942-1943

fiind proprietar de teren arabil cu suprafața de 5 ha 50 ari, islaz cu suprafața de 2 ha,

vii cu suprafața de 50 ari, teren neprelucrat cu suprafața de 50 ari, iar în total 8 ha 50

ari (f.d. 24, vol.I).

În temeiul extrasului din Monitorul Oficial nr. 74 din 31.03.1928 (f.d. 25 și

verso, vol.I), se confirmă faptul, că prin Legea nr. 893 cin 22.03.1928 au fost

împroprietăriți foștii deputați din „Sfatul Țării”, cu prețul de expropriere, din

rezervele de pământ ale Statului în Basarabia, cu câte un lot de pământ în întindere

de 50 ha fiecare, inclusiv Gafencu Vasile, care se regăsește în izvodul deputaților,

delegat din partea soldaților marinari și ofițerilor din Garnizoana Odesei (f.d. 26-27,

vol.I).

De asemenea, a menționat că faptul că averea lui Vasile Gafenco a fost ilicit și

abuziv confiscată de autoritățile sovietice a fost constatat prin intermediul hotărârii

definitive și irevocabile pronunțate de Judecătoria Sângerei la 19.12.2016. Astfel

Judecătoria Sîngerei a stabilit că averea deținută de Vasile Gafenco în or.Sângerei și

comuna Rădoaia până la 15.11.1940, a fost confiscată abuziv în urma condamnării

acestuia la privațiune de libertate, după cum urmează: locuința construită în

or.Sngerei din piatră și acoperită cu tablă, cu suprafața de 200 mp și teren aferent de

7000 m.p. construită în anul 1900; saivan pentru oi de 50 mp și alte dependințe cu

suprafața de 80 mp; -11 ha 25 ari și 5000 m.p. de vii; 5 ha 50 ari teren arabil; 2 ha

islaz; 50 ari teren neprelucrat ce se aflau în orașul Sângerei: 50 ha de teren acordate

în anul 1928 prin Legea pentru împroprietărirea foștilor deputați din Sfatul Țării

precum și a foștilor membri ai guvernelor autonome ale Basarabiei, care au înfăptuit

8

Unirea Basarabiei cu Țara Mumă deținute în comuna Rădoaia. Iar faptul că bunurile

imobile și mobile deținute de familia Gafencu Vasile și Elena au fost confiscate după

arestarea și condamnarea lui Vasile Gafencu se confirmă prin ordonanța de punere

sub învinuire (f.d. 15, 83 vol.I), rechizitoriul întocmit pe numele acestuia învinuit de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 54/13 (f.d. 17- 18 vol.I), precum și de

extrasul din Codul Penal al RSS Ukrainești (f.d. 74-79, vol.I), aplicabil pe teritoriul

R. Moldova în acea perioadă interbelică, începând cu data de 14.12.1940 (f.d. 73

vol.I) și pentru care se aplica obligatoriu pedeapsa complementară- confiscarea

averii.

Prin prisma criticilor aduse de partea recurentă, Colegiul relevă că instanța de

apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanță în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii, fără a elucida circumstanțele

cauzei pripit s-a pronunțat în favoarea respingerii cererii de apel, prin ce se impune

casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată, din motivele ce succed.

Având în vedere că anterior s-a iterat esența litigiului, în continuare urmează a

fi accentuate unele aspecte care au fost ignorate de instanța ierarhic inferioară la

soluționarea cauzei în ordine de apel, deși, o obligație în acest sens îi revinea în

temeiul legii procesuale.

De altfel, în virtutea art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Pornind de la faptul că litigiul vizează, în esență, restituirea contravalorii

bunurilor pretinse a fi confiscate ilegal de la Vasile Gafenco în legătură cu

represiunile politice, Colegiul menționează că în contextul legislației în vigoare în

atare circumstanțe se impune existența unei evaluări a bunurilor a căror

contravaloare a fost solicitată.

În context, Colegiul evocă prevederile relevante inserate în art. 12 alin.(7) al

Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08

decembrie 1992 (în continuare Legea nr. 1225/1992), conform căror în cazul în care

bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condițiile

legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensație bănească sau de valori

materiale, luându-se ca bază prețurile de piață în vigoare la data examinării cererii.

Conform alineatului (9) al aceluiași articol, valoarea bunurilor se determină în

felul următor: a) bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de

organul cadastral teritorial, conform prețurilor de piață în vigoare la data examinării

cererii; b) costul animalelor domestice, al păsărilor, al produselor agricole, al altor

bunuri se stabilește conform prețurilor de piață în vigoare la data examinării cererii.

Deși, norma legală este clară la acest capitol, având în vedere că bunurile

imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de organul cadastral teritorial,

conform prețurilor de piață în vigoare la data examinării cererii, la caz instanțele

ierarhic inferioare s-au axat pe informația eliberată de Bursa Imobiliară „Lara”.

9

Or, în speță, la cererea de chemare în judecată au fost anexate informațiile nr.

07/02 și nr.08/02 din 17 ianuarie 2016 de la Bursa Imobiliară „Lara”, obținute la

interpelarea avocatului reclamantei, Iulian Rusanovschi, referitor la valoarea medie

a bunurilor imobile, conform căror valoarea medie de piață a unui hectar de teren cu

destinație agricolă din extravilanul sat. Rădoaia, r-nul Sîngerei, extravilanul or.

Sîngerei, r-nul Sîngerei, care este de 15300-16800 de lei și respectiv de 23000-25000

de lei, precum și valoarea medie a casei de locuit cu suprafața de 200 mp și a

terenului aferent cu suprafața de 7000 mp, amplasate în or. Sîngerei, r-nul Sîngerei,

str. N. Testemițanu, nr.12, care constituie 820000-970000 de lei (Vol.I, f.d.32-32

verso).

Drept urmare, instanțele ierarhic inferioare au motivat reținerea informației de

la Bursa Imobiliară „Lara” la determinarea contravalorii bunurilor imobile

confiscate, prin faptul că în sensul pct. 3.1 din Metodologia de evaluare a bunurilor

imobile confiscate, naționalizate sau scoase din orice alt mod din posesia

persoanelor supuse represiunilor politice, Anexa 1 la ordinul nr.136 din „05”

septembrie 2008, terenurile nu constituie obiect al evaluării, iar oficiile cadastrale

nu prestează servicii de evaluare pentru acest tip de bunuri imobile.

Aici Colegiul consideră necesar de a evoca conținutul pct. 3.1, capitolului III,

modul de determinare a valorii de piață a bunurilor imobile confiscate, naționalizate

sau scoase în orice alt mod din posesia persoanelor supuse represiunilor politice, din

Metodologia de evaluare a bunurilor imobile confiscate, naționalizate sau scoase din

orice alt mod din posesia persoanelor supuse represiunilor politice, Anexa 1 la

ordinul nr.136 din 05 septembrie 2008 al Agenției Relații Funciare și Cadastru (în

continuare Metodologia), care indică la obiectul evaluării că se disting următoarele

tipuri de bunuri imobile supuse evaluării în cadrul prezentei Metodologii: a) Case

individuale de locuit și construcțiile/edificiile accesorii acestora; b) Construcții cu

destinație nelocativă și construcțiile/edificiile accesorii acestora; c) Încăperi cu

destinație locativă.

În contextul reglementărilor precitate în raport cu considerentele instanței de

apel, Colegiul notează că, deși, instanța de apel a motivat poziția sa la determinarea

contravalorii bunurilor imobile prin prisma informației de la Bursa Imobiliară

„Lara”, făcând trimitere și la răspunsul Agenției Servicii Publice din 22 septembrie

2017 nr.11/01-05/2253/2017, conform cărui serviciile cadastrale teritoriale nu

prestează servicii de evaluare a terenurilor, însă instanța de apel a ignorat de a se

pronunța asupra preferinței probei date în defavoarea raportului de evaluare a

proprietății imobiliare nr. 10-21213/17 din 13 octombrie 2017, întocmit de către

Agenția Servicii Publice, Departamentul cadastru, Serviciul cadastral teritorial

Sîngerei (Vol.I, f.d.181-189).

Or, instanța de apel în conformitate cu art. 130 alin. (4) Cod de procedură

civilă, ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

De altfel, aprecierea probelor era impusă în condițiile în care bunurile

confiscate a căror valoare a fost pretinsă de către reclamantă includ: casa de locuit,

10

construcții accesorii, iar serviciile cadastrale teritoriale prestează servicii de evaluare

a caselor de locuit și construcțiilor, aspect detaliat supra.

În această ordine de idei, Colegiul relevă că, prin raportul de evaluare a

proprietății imobiliare nr. 10-21213/17 din 13 octombrie 2017, întocmit de Agenția

Servicii Publice a RM, Departamentul cadastru, Serviciul cadastral teritorial

Sîngerei, a fost evaluată casa individuală de locuit din or. Sîngerei, care până în anul

1941 a aparțiut familiei Gafenco, valoarea fiind de 140745 de lei. Totodată, la

capitolul 4 „Descrierea obiectului evaluării” este indicată casa de locuit cu suprafața

de 200 mp cu două șure a câte 80 mp și respectiv 50 mp (Vol.I, f.d.181-189).

Drept urmare, având în vedere că prin prisma art. 12 alin.(9) lit.a) al Legii nr.

1225/1992, bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de organul

cadastral teritorial, conform prețurilor de piață în vigoare la data examinării cererii,

instanța de apel urma a aprecia proba dată prin prisma pertinenței cel puțin în partea

bunului imobil evaluat, ceea ce, la caz, a fost ignorat.

Mai mult, Colegiul iterează că, din răspunsul Agenției Servicii Publice, de

altfel, reținut de către instanța de apel, se distinge că serviciile cadastrale teritoriale

nu prestează servicii de evaluare a terenurilor, iar în ceea ce vizează evaluarea

caselor de locuit, construcțiilor anexe, astfel de servicii în sensul Metodologiei

menționate supra, sunt prestate de către serviciile cadastrale.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind relevante argumentele

recurentului aduse în contextul dat, în situația în care legea conține reglementări

clare și certe referitor la organul competent de a efectua evaluarea bunurilor

imobiliare.

Adițional, Colegiul notează că în prezenta cauză, la 15 noiembrie 2018 Curtea

Constituțională a RM a emis decizia nr.130 de inadmisibilitate a sesizării

nr.157g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 12 alin.(2) și

alin.(9) lit.a) din Legea nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice (restituirea bunurilor persoanelor care au fost supuse

represiunilor politice) (Vol.II, f.d.77-80).

Astfel referitor la articolului 12 alin.(9) lit.a) din Legea nr.1225/1992, Curtea

a menționat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a alin.(9) din

articolul 12 al Legii nr.1225, în sensul că acesta ar restrânge nejustificat dreptul de

proprietate atunci când stabilește posibilitatea evaluării bunurilor imobiliare doar în

baza calculelor efectuate de organul cadastral teritorial.

Curtea a observat că prin adoptarea Legii nr.1225 legislatorul și-a asumat

restituirea totală sau parțială a bunurilor confiscate într-un regim anterior, fapt care

a generat un nou drept de proprietate, apărat de articolul 46 din Constituție, în

beneficiul persoanelor care întrunesc condițiile de restituire.

Mai mult, articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului nu le impune statelor nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili

domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a

bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să recunoască drepturile de

proprietate persoanelor deposedate.

În acest sens, Curtea Europeană a menționat în cauza Maria Atanasiu și alții v.

România (12 octombrie 2010, § 142) că transformarea într-o „valoare patrimonială”,

în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1, a interesului patrimonial care rezultă din

simpla constatare a ilegalității naționalizării este condiționată de întrunirea de către

11

partea interesată a cerințelor legale în cadrul procedurilor prevăzute de legile de

reparație.

Curtea a mai menționat că legislatorul este liber să legifereze atât în privința

sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și a

modalității de acordare a acestora (în acest caz – condiția evaluării bunurilor

imobiliare în baza calculelor efectuate de organul cadastral teritorial, conform

prețurilor de piață în vigoare la data examinării cererii de restituire), în funcție de

situația concretă a bunurilor, fără ca prin aceasta să fie încălcat dreptul la proprietate.

Astfel, Curtea a punctat că legislația națională conține prevederi prin care

autoritățile publice pot determina în baza unor calcule strict stabilite valoarea

bunurilor ce urmează să fie restituite victimelor represiunilor politice. În baza

articolului 12 din Legea nr.1225, au fost adoptate Regulamentul privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a

represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.627 din 5 iunie 2007, și

Metodologia de evaluare a bunurilor imobile confiscate, naționalizate sau scoase în

orice alt mod din posesia persoanelor supuse represiunilor politice, aprobată prin

Ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.136 din 5 septembrie 2008.

Subsecvent, având la bază aceste constatări ale Curții Constituționale,

Colegiul accentuează că instanța de apel avea obligația de a motiva preferința unei

probe în defavoarea altei în ceea ce vizează evaluarea casei individuale de locuit, în

situația în care ultima a fost evaluată și de serviciul teritorial cadastral, aspect ce

urmează a fi luat în considerare la rejudecarea cauzei.

De altfel, conform aceleași decizii a Curții Constituționale, Curtea a admis că,

prin introducerea acestui sistem de evaluare, este posibil ca valoarea despăgubirilor

acordate în urma evaluării bunurilor imobiliare în baza calculelor efectuate de

organul cadastral teritorial să fie inferioară celei rezultate din alte evaluări. Totuși,

textul de lege criticat nu împiedică persoanele îndreptățite să solicite restituirea

bunurilor să conteste, în condițiile articolului 14 din Legea contenciosului

administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, actul în baza căruia au fost evaluate

bunurile revendicate.

Un alt aspect care urmează a fi verificat la rejudecarea cauzei, pornind și de

la critica recurentului adusă la acest capitol, este calitatea de moștenitor al

reclamantei, or, recurentul pretinde că de către instanța de judecată nu a fost verificat

cercul de moștenitori.

De altfel, la caz, reclamanta Eleonora Colgiu a pretins restituirea contravalorii

bunurilor confiscate de la Vasile Gafenco, în baza certificatului de calitate de

moștenitor nr. 48 eliberat la 28 aprilie 2015 de către notarul Elena Simona Alexandru

(România), însă un certificat de moștenitor pe numele său, Eleonora Colgiu, nu a

prezentat.

Însăși legislația română, art. 1133 Cod civil, prevede că certificatul de

moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și

dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din

masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.

În altă ordine de idei, legislația națională, conform art. 1556 Cod civil, în

redacția în vigoare la data adresării în instanță, precum și eliberarea certificatului de

12

calitate de moștenitor, persoanele recunoscute ca moștenitori pot cere notarului de

la locul deschiderii succesiunii eliberarea certificatului de moștenitor.

Concomitent, în sensul art. 1558 alin. (1), (2) Cod civil al RM, dacă nu s-a făcut

dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora

necesită operațiuni de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească numai

calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor. În certificatul de calitate

de moștenitor se menționează că acesta nu are valoarea unui certificat de moștenitor

și că poate fi utilizat numai pentru dobândirea actelor necesare pentru a dovedi

existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral, urmând ca certificatul de

moștenitor să fie eliberat ulterior. Această calitate poate fi dovedită numai în cazul

acceptării în termen a moștenirii, în caz contrar moștenitorul fiind străin de

moștenire prin neacceptare.

În context, Colegiu relevă că prin hotărârea din 19 decembrie 2016 a

Judecătoriei Sîngerei, corectată prin încheierea din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei

Bălți, sediul Sîngerei, a fost admisă cererea Eleonorei Colgiu și a fost constatat faptul

că în urma represiunilor politice din anul 1941, tatăl petiționarei, Vasile Gafenco, a

fost deposedat ilegal de următoarele bunuri: casa de locuit cu acoperiș de tablă,

construită în anul 1900, cu suprafața de 200 mp; teren aferent casei cu suprafața de

7000 mp; saivan pentru oi de 50 mp și alte construcții accesorii cu suprafața de 80

mp și terenuri agricole cu suprafața de 11 ha 25 ari; 50 ari-vii; 5 ha 50 ari -teren

arabil; 2 ha-islaz; 50 ari-teren neprelucrat, toate amplasate în or. Sîngerei, precum și

50 ha de teren acordat în anul 1928 prin Legea pentru împroprietărirea foștilor

deputați din Sfatul Țării, amplasat în comuna Rădoaia, jud. Bălți (Vol.I, f.d.161-

163).

Pornind de la faptul că prin hotărâre judecătorească au fost determinate

bunurile de care a fost deposedat ilegal Vasile Gafenco în sensul dispus, precum și

prevederile legale amintite, la rejudecarea cauzei urmează a fi verificat dacă

certificatul de calitate de moștenitor prezentat de către Eleonora Colgiu, în virtutea

legislației în vigoare poate justifica pretențiile în sensul formulat. Or, reclamanta

având doar certificatul de calitate de moștenitor, cel puțin la materialele cauzei

lipsește un certificat de moștenitor pe numele reclamantei, prin acțiunea înaintată nu

pretinde doar dovedirea existenței bunurilor ce compun patrimoniul succesoral al

defunctului, drept ce îl acordă certificatul de calitate de moștenitor, însă a solicitat

restituirea contravalorii bunurilor confiscate de la Vasile Gafenco în urma

represiunilor politice, drept care în sensul legii revine moștenitorilor.

De altfel, conform art. 12 alin.(1) din Legea nr.1225/1992, cetățenilor

Republicii Moldova supuși represiunilor politice și ulterior reabilitați li se restituie,

la cererea lor sau a moștenitorilor lor, bunurile confiscate, naționalizate sau scoase

în orice alt mod din posesia lor.

Comportă relevanță și faptul că Tratatul între Republica Moldova și România

privind asistența juridică în materie civilă și penală din 06 iulie 1996, în art. 40

alin.(2) statuează că dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat

de legea Părții Contractante pe teritoriul cărei se află acele bunuri.

Respectiv, art. 1443 Cod civil, în redacția în vigoare în perioada de referință,

stipulează că locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al celui care a lăsat

moștenirea, iar dacă locul nu este cunoscut, locul unde se află bunurile succesorale.

Dacă bunurile succesorale se află în diferite locuri, cel al deschiderii succesiunii va

13

fi considerat locul unde se află partea cea mai valoroasă a bunurilor imobile. Dacă

nu există bunuri imobile, se consideră locul unde se află partea principală ca valoare

a bunurilor mobile.

În atare circumstanțe, pornind de la aceste aspecte, având în vedere și rolul

diriguitor al instanței, precum și continuitatea examinării cauzei în apel prin prisma

efectului devolutiv, pentru a exclude incertitudinile reliefate, instanța are sarcina, în

baza rolului activ, să ceară părții să facă precizările necesare, să pună în discuția

părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la soluționarea litigiului

peste apărările și susținerile părților din acțiune, referință și alte obiecții, luând în

considerare faptul că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă,

instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant. De altfel, în cazul în care părțile au o atitudine confuză în privința

circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, instanța, în

temeiul legii materiale care urmează a fi aplicată, va explica părților care

circumstanțe au importanță pentru soluționarea pricinii și cui îi revine obligația de a

le dovedi.

Astfel, la rejudecarea cauzei, conform rolului său activ, instanța poate să ceară

părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare și utile justei

soluționări a cauzei, împuternicire ce rezultă și din art.9 Cod de procedură civilă,

precum și art. 372 Cod de procedură civilă.

Or, prezintă relevanță și folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a

naturii juridice a litigiului dat, rezultând din specificul acestui și care presupune în

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente a

situației de fapt, or, concluzia instanței de apel este rezultatul examinării pripite a

litigiului dedus judecății.

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, precum și să fie motivată atât prin prisma poziției

părții reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente în raport cu probele prezentate și

normele de drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 Cod de

procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă, sub

aspectul temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii și să răspundă standardelor unui proces

echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței

de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei și normele de

drept material și procedural aplicabile speței.

Concomitent, la examinarea cauzei, instanța urmează să se conducă nemijlocit

de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală,

completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa

soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul

respectării cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor

esențiale relevate în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Coroborând circumstanțele ce preced, pornind de la faptul că nu au fost

elucidate pe deplin circumstanțele ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă

a litigiului și având în vedere că dreptul de proprietate este un drept protejat atât de

14

art. 46 din Constituția RM, cât și art. 1 al Protocolului Adițional 1 la CEDO, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 06 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eleonora Colgiu împotriva

Consiliului raional Sîngerei, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova cu privire la restituirea contravalorii bunurilor confiscate ilegal,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

15