2rac-240/20 — Rezilierea contractului

Dosarul nr. 2rac-240/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător - E. Badan-Melnic

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de lichidatorul SA ”Banca de

Economii”, administratorul autorizat – Marcu Silvia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Banca de

Economii”, în proces de lichidare, către SC ”Stabilconstruct” SRL cu privire la

transmiterea bunului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de SA ”Banca de Economii”, în proces de lichidare, și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 octombrie 2019,

c o n s t a t ă:

La 13 iulie 2016, SA ”Banca de Economii”, în proces de lichidare, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva SC ”Stabilconstruct” SRL cu privire la

rezilierea contractului de prestare a serviciilor nr.84 din 01 august 2014, încasarea

sumei de 24350 euro și restituirea bunului – Anvelopă brănduită de balon cu aer

cald, seria XXXXX, model xxxxx cu volum de xxxxx, produs în Federația Rusă.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, în temeiul contractului

de prestare a serviciilor nr. 84 din 01 august 2014, SC ”Stabilconstruct” SRL s-a

obligat să-i acorde SA ”Banca de Economii”, servicii de elaborare a anvelopei

brănduite de balon cu aer cald, seria XXXXX, model xxxxxcu volum de xxxxx,

produs în Federația Rusă, utilizată în scopuri publicitare exclusiv de către bancă,

valoarea serviciilor constituind 24350 euro, care a fost achitată integral de bancă.

Potrivit pct. 2.1. din contract, pârâta s-a obligat să presteze băncii servicii de

publicitate, elaborarea unei anvelope (balon), deservirea acesteia și asistența

tehnică pe toată perioada utilizării, care includea: zbor liber și atașat, cu asigurarea

regimului funcțional al balonului fără detașarea de la sol. Iar conform pct. 3.1,

contractul intră în vigoare din momentul semnării lui de către părți și acționează

până la îndeplinirea tuturor obligațiunilor de către părți.

De către bancă au fost onorate obligațiile contractuale, inclusiv obligația de

achitare a plății în calitate de beneficiar, iar în condițiile respectării obligațiilor

pecuniare până la expirarea termenului, banca beneficia de dreptul de a-i fi

1

transmis cu drept de proprietate bunul mobil.

La 06 iunie 2016, banca a expediat în adresa pârâtei notificarea nr. 06-

02/286/1333 prin care a solicitat în termen de 10 zile din data primirii, să fie

transmisă în proprietatea băncii anvelopa brănduită de balon cu aer cald, seria

XXXXX, model xxxxxcu volum de xxxxx, produs în Federația Rusă, conform

specificației din Anexa nr. 1 la contract, însă, până la depunerea acțiunii în

instanță, reclamanta nu a primit niciun răspuns.

De asemenea, reclamanta a mai menționat că potrivit pct. 8.2 din contractul de

prestări servicii nr.84 din 01 august 2014, partea care invocă o cauză de încetare a

prevederilor prezentului contract va notifica cealaltă parte cu cel puțin 10 zile

înainte de data la care încetarea urmează să-și producă efect. O particularitate a

contractului de prestări servicii este că beneficiarul dispune de dreptul de a cere

rezilierea contractului în orice moment până la realizarea completă a lucrării sau a

prestației.

Totodată, reclamanta a menționat clauza potrivit căreia contractul poate fi

reziliat de către beneficiar, dacă prestatorul nu respectă prevederile contractului, iar

prestatorul în cazul dat nu are dreptul la plata pentru serviciile prestate, în măsura

în care serviciile sale de până atunci nu prezintă interes pentru cealaltă parte în

urma rezilierii. În cazul în care s-a efectuat plata în avans, prestatorul este obligat

să restituie sumele conform art. 738 din Codul civil sau, în cazul în care rezilierea

are loc din motive ce nu depind de prestator, conform regulilor privind îmbogățirea

fără justă cauză.

Pe parcursul examinării cauzei civile, reclamanta și-a concretizat pretențiile

formulate în acțiune, solicitând transmiterea de către SC ”Stabilconstruct” SRL în

proprietatea băncii a anvelopei brănduite de balon cu aer cald, seria XXXXX,

model xxxxxcu volum de xxxxx, produs în Federația Rusă.

În susținerea pretenției formulate, a indicat că din clauzele contractului de

prestări servicii nr. 84 din 01 august 2014 rezultă că obiectul raportului juridic l-a

format inclusiv obligația prestatorului de a executa o lucrare în sensul elaborării

anvelopei brănduite.

Astfel, elaborarea anvelopei brănduite constituie relații de antrepriză, iar după

executarea acesteia, pârâta era obligată să transmită dreptul de proprietate asupra

bunului către bancă.

În altă ordin de idei, a specificat că banca a fost nevoită să declare rezilierea

anticipată a contractului, din motive ce nu depind de voința părților, iar acest fapt

obligă pârâta să restituie obiectul material al contractului care a fost elaborat pe

cheltuiala și sursele proprii ale băncii, cu ulterioara transmitere în proprietate a

bunului.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 octombrie 2019,

cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Banca de Economii”, în proces de

lichidare, către SC ”Stabilconstruct” SRL, cu privire la transmiterea bunului, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 30 octombrie 2019, SA ”Banca de Economii”, în proces de lichidare, a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitînd casarea hotărârii

instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, a fost respins apelul

declarat de SA ”Banca de Economii”, în proces de lichidare, și s-a menținut

2

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 octombrie 2019.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău, a specificat că în contractul invocat de SA ”Banca de

Economii” nu se conțin clauze concrete cu privire la obligațiile principale ale

părților și, în special, la efectuarea lucrării de către antreprenor cu obligația de

recepție a lucrării de către client, și nici nu se deduc din interpretarea clauzelor

contractuale în ansamblu.

Astfel, particularitățile ce derivă din clauzele contractuale convenite între SC

”Stabilconstruct” SRL și SA ”Banca de Economii”, includ toate caracteristicile

specifice unui contract de prestări servicii, având drept obiect reglementat - servicii

de publicitate, or, în cazul în care ar fi fost încheiat un contract de antrepriză, era să

urmeze un comportament ca atare al părților specific acestui raport juridic (din

moment ce reclamanta susține că după efectuarea lucrării pârâta era obligată să

transmită lucrarea în proprietatea băncii), fapt care nu au fost constatat din

materialele cauzei.

Suplimentar, a reținut că SC ”Stabilconstruct” SRL, nu și-a asumat o obligație

certă față de bancă de a efectua o lucrare pe riscul său, adică o anvelopă brănduită

de balon cu aer cald, din moment ce nici nu avea posibilitatea să producă o

asemenea lucrare.

În sprijinul respectivei concluzii, instanța de apel a menționat că prin contractul

nr. 84 din 01 august 2014 SC ”Stabilconstruct” SRL s-a obligat să presteze în

beneficiul SA ”Banca de Economii”, servicii de publicitate, iar elaborarea

anvelopei cu imprimarea logoului băncii a constituit parte a contractului de prestări

servicii de publicitate, fără de care executarea contractului ar fi fost imposibilă,

astfel că temei de transmitere a obiectului disputat în proprietatea băncii nu se

atestă.

În altă ordine de idei, instanța de apel a remarcat că atât după data de 13 august

2014, când anvelopa seria XXXXX, model xxxxx a fost transportată din Federația

Rusă în Republica Moldova, iar balonul a fost înmatriculat în Registrul Aerian al

Republicii Moldova, în calitate de proprietar figurând SC ”Stabilconstruct” SRL, și

cât și după ce în perioada lunii octombrie a anului 2014, a beneficiat de serviciile

de publicitate conform contractului de prestări servicii nr. 84, SA ”Banca de

Economii” nu a înaintat obiecții față de SC ”Stabilconstruct” SRL.

La 23 septembrie 2020, lichidatorul SA ”Banca de Economii”, administratorul

autorizat – Marcu Silvia a declarat recurs, solicitând casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 08 iulie 2020 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată, cu transmiterea în proprietatea SA ”Banca de Economii” în

proces de lichidare, a anvelopei brănduite de balon cu aer cald, numit Balon, seria

XXXXX, model xxxxx cu volum de xxxxx, produs în Federația Rusă, elaborată

conform contractului de prestări servicii nr. 84 din 01 august 2014.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

reflectate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, lichidatorul SA

”Banca de Economii”, administratorul autorizat – Marcu Silvia a invocat că

instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, or, deși contractul încheiat între SC ”Stabilconstruct” SRL și

SA ”Banca de Economii” reprezintă un contract de antrepriză, instanțele au

concluzionat că contractul în speță este unul de prestări servicii.

3

Suplimentar, a menționat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin

aspectul costurilor suportate de SC ”Stabilconstruct” SRL la îndeplinirea

obligațiunilor sale contractuale în raport cu costurile suportate de SA ”Banca de

Economii” pentru serviciile de publicitate, or, prin supraplata acestor cheltuieli din

partea băncii, se demonstrează că de fapt a avut loc un contract de antrepriză și nu

de prestări servicii.

La 14 noiembrie 2020, a fost înregistrată referința depusă de avocatul Tatarciuc

Ghenadie în interesele SC ”Stabilconstruct” SRL pe marginea recursului declarat

de SA ”Banca de Economii”, prin care s-a solicitat constatarea lui ca fiind

inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, este de menționat că, în

conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, la 24 iunie 2020, instanța de apel a expediat

participanților la proces, decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, (f.d. 43

vol.II), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurentă.

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului consideră că cererea de recurs, înregistrată la 23 septembrie 2020, este

depusă în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de lichidatorul SA ”Banca de Economii”, administratorul autorizat –

Marcu Silvia este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Luând în considerație că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

4

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de lichidatorul SA ”Banca de

Economii”, administratorul autorizat – Marcu Silvia.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de lichidatorul SA ”Banca de

Economii”, administratorul autorizat – Marcu Silvia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5