2ra-982/20 — Partajarea proprietătii comune

2ra-982/20 — Partajarea proprietătii comune (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-982/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – M. Murguleț

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lopațcaia Era, prin intermediul

avocatului Gheorghiță Oleg,

în cauza civilă la cererea înaintată de Lopațcaia Era către Lîcichin Serghei și

Damian Valeriu cu privire la partajarea în natură a bunului imobil – terenul și casa

de locuit, cu stabilirea cotei-părți în natură reclamantei Lopațcaia Era, conform

cotei-părți ideale în mărime de 3/16 din terenul pentru construcții cu suprafața de

0,055 ha, și din casa de locuit cu suprafața de 150,9 m.p., stabilite prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 19448 din 02 septembrie 2016; înregistrarea dreptului de

proprietate în Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Lopațcaia Era, fiind menținută hotărârea din 25 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 07 februarie 2017, Lopațcaia Era s-a adresat în instanță cu o cerere de chemare

în judecată către Lîcichin Serghei și Damian Valeriu cu privire la partajarea bunului

imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare nr. 19448 din 02 septembrie 2016, este proprietara a 3/16 cote-părți din

terenul pentru construcții cu suprafața de 0,055 ha, situat în mun. Chișinău, str.

XXXXXXXXX nr. 8, cu numărul cadastral XXXXXXXXX, și din casa de locuit

individuală cu suprafața de 150,9 m.p., cu numărul cadastral XXXXXXXXX.01,

amplasată pe terenul menționat. Bunurile imobile procurate au fost înregistrate la

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, filiala ÎS „Cadastru”, la 02 septembrie 2016.

În așa mod, prin cumpărarea și înregistrarea dreptului de proprietate a cotei-părți,

univoc este stabilită cota ideală a reclamantei și a fiecărui coproprietar a bunului

comun din adresa indicată.

Înstrăinarea cotei-părți de 3/16 din bunul imobil aflat în litigiu a avut loc în

conformitate cu prevederile art. 352 din Codul civil, și anume s-a oferit dreptul

preferențial de a cumpăra cota la prețul stabilit celorlalți coproprietari Lîcichin

1

Serghei și Damian Valeriu, care au fost notificați de către vânzător prin aviz

autentificat notarial despre înstrăinarea prin vânzare a cotei-părți, cu indicarea

prețului și altor condiții de vânzare stabilite. La expirarea termenului de o lună după

notificare și renunțarea exercitării dreptului de preemțiune de către coproprietarii-

pârâți, vânzătorul a decis să-i vândă cota-parte.

Ulterior, dânsa, prin intermediul fiului său Lopațchii Vitalie, care acționează în

bază de procură, i-a propus coproprietarului Lîcichin Serghei mai multe variante

pentru stabilirea și împărțirea cotelor-părți ale bunului imobil în natură, însă ultimul

a ignorat propunerile fără nici un motiv și temei legal. Mai mult, încercările de

soluționare a litigiului pe cale amiabilă nu s-au soldat cu succes, dar dimpotrivă au

dus la încălcarea de către pârât a ordinii publice, din care motiv, la 26 septembrie

2016, prin intermediul reprezentantului Lopațchii Vitalie, reclamanta s-a adresat

către Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun. Chișinău cu cerere, prin care a solicitat

stabilirea vinovăției și atragerea pârâtului la răspundere contravențională pentru

îngrădirea accesului la imobilul litigios și în curte. Drept rezultat, Inspectoratul de

Poliție Buiucani, mun. Chișinău a stabilit faptul existenței relațiilor civile dintre părți

și a recomandat soluționarea problemei prin intermediul instanței de judecată.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat admiterea integrală a cererii de

chemare în judecată, împărțirea bunului imobil comun situat în mun. Chișinău, str.

XXXXXXXXX nr. 8, cu stabilirea cotei-părți în natură a reclamantei conform cotei

ideale stabilite prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 19448 din 02 septembrie

2016 și înregistrarea ca proprietate privată în Registrul bunurilor imobile a OCT

Chișinău ÎS „Cadastru”.

Prin hotărârea din 25 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Lopațcaia Era, fiind menținută hotărârea din 25 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, conform contractului de

vânzare-cumpărare nr. 19448 din 02 septembrie 2016, Lopațcaia Era a cumpărat

3/16 din terenul pentru construcții cu numărul cadastral XXXXXXXXX și din casa

de locuit XXXXXXXXX.01, amplasată pe acest teren. Totodată, în cadrul

examinării cauzei s-a stabilit că pe terenul pentru construcții cu numărul cadastral

XXXXXXXXX sunt edificate construcții neautorizate, nefiind stabilit dacă acestea

existau la data încheierii contractului, de către cine au fost construite, adică lipsește

vreo informație în privința acestora. În circumstanțele create, instanța de apel a fost

în imposibilitate de a dispune partajarea terenului și a bunurilor imobile construite

pe acest teren, or, astfel apare riscul recunoașterii indirecte de către instanță a

drepturilor de proprietate a unor participanți la proces asupra construcțiilor

neautorizate, situație inadmisibilă în contextul legislației pertinente, în condițiile în

care construcțiile neautorizate sunt în afara circuitului civil. Chiar dacă instanța nu

se va pronunța în privința bunurilor imobile neautorizate, dispunând partajarea în

natură numai a casei de locuit și a terenului pentru construcții, apare riscul încălcării

drepturilor de proprietate a persoanei care a construit aceste anexe, dacă ulterior

acestea vor fi înregistrate în ordinea stabilită de Lege, sau, cel puțin, în privința

materialelor de construcție din care au fost edificate aceste anexe, asupra cărora

dreptul de proprietate se răsfrânge.

2

Prin urmare, odată ce s-a stabilit că din bunul imobil litigios fac parte și

construcții neautorizate, instanța de apel nu a fost în drept să se expună în privința

pretențiilor reclamantei cu privire la partajarea în natură a bunurilor imobile,

deoarece înainte de a solicita partajarea bunurilor imobile (care includ și construcții

neautorizate), urmează a fi stabilit statutul acestor construcții, înregistrarea lor în

conformitate cu prevederile legislației în vigoare, or, din cererea de chemare în

judecată nu rezultă că aceste construcții creează reclamantei careva impedimente în

folosirea bunului imobil, nefiind solicitată nici demolarea acestora.

Totodată, instanța de apel a stabilit că prin contractul de donație nr. 10652 din 12

noiembrie 2019, Lopațcaia Era a donat lui Lopațchii Vitalii 3/32 cote-părți din bunul

imobil – Teren pentru construcții cu suprafața de 0,055 ha, nr. cadastral

XXXXXXXXX și construcția situată pe acest teren – casă de locuit individuală cu

suprafața de 150,9 m.p., nr. cadastral XXXXXXXXX.01, situate în mun. Chișinău,

sect. Buiucani, str. XXXXXXXXX nr. 8, înregistrarea dreptului de proprietate a lui

Lopațchii Vitalii asupra cotei-părți donate, fiind efectuată în Registrul bunurilor

imobile la 13 noiembrie 2019. Prin urmare, în circumstanțele descrise, instnța de

apel a constatat netemeinicia acțiunii formulate de reclamanta Lopațcaia Era față de

pârâți, or ultima nu mai dispune de dreptul de proprietate asupra a 3/16 cote-părți

din bunul imobil, partajarea în natură a căruia se solicită prin prezenta acțiune, având

în proprietate doar 3/32 cote-părți. Cu atât mai mult, art. 60 alin. (21) din Codul de

procedură civilă prevede expres că, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri

judiciare, reclamantul este în drept să modifice temeiul sau obiectul acțiunii.

Exercitarea acestui drept după începutul dezbaterilor judiciare constituie o acțiune

nouă, care poate fi depusă în instanță în ordine generală. În asemenea cazuri,

continuă examinarea cererii depuse anterior ori se dispune încetarea procesului, dacă

reclamantul renunță la acțiunea inițială. Instanța restituie părții, printr-o încheiere

protocolară, cererea de modificare a temeiului sau obiectului acțiunii, precum și

actele anexate. Astfel, circumstanțele descrise în coroborare cu normele legale

enunțate demonstrează odată în plus că, la etapa dată pretențiile formulate de

reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu mai sunt actuale, cu toate că în

continuare sunt susținute de Lopațcaia Era, fapt care duce la respingerea unei astfel

de acțiuni ca neîntemeiată.

La 08 mai 2020, Lopațcaia Era, prin intermediul avocatului Gheorghiță Oleg, a

contestat cu recurs decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului. Suplimentar, s-au invocat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 29

ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din din 25 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

La 01 iulie 2020, Damian Valeriu, prin intermediul avocatului Russu Alexandr,

a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului.

3

La 06 iulie 2020, Lîcichin Serghei și Damian Valeriu au înregistrat o referință

asupra recursului declarat de Lopațcaia Era, prin intermediul avocatului Gheorghiță

Oleg, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

La 13 iulie 2020, Lopațcaia Era și avocatul Gheorghiță Oleg au depus o cerere

prin care au solicitat numirea unei expertize în comisie, în care experții să

soluționeze întrebarea despre identificarea variantelor de partajare a terenului și a

casei în litigiu.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Lopațcaia Era, prin intermediul avocatului Gheorghiță Oleg, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 29 ianuarie 2020 și expediată participanților la proces la 03 martie 2020 (f.d. 210,

vol. II), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către părți. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 08 mai 2020, fiind expediat prin intermediul poștei la 05 mai 2020, în

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat

în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

4

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Lopațcaia Era, prin intermediul avocatului

Gheorghiță Oleg.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

Cu referire la cererea din 13 iulie 2020, depusă de Lopațcaia Era și avocatul

Gheorghiță Oleg, prin care au solicitat numirea unei expertize în comisie, Completul

reține prevederile art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia,

judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Iar potrivit prevederilor art. 117 alin.

(1) și (2) din Codul de procedură civilă, probe în cauze civile sunt elementele de

fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea

circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor

circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei. În calitate de probe în

cauze civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților și ale altor

persoane interesate în soluționarea cauzei, din depozițiile martorilor, din înscrisuri,

probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților. Astfel, la etapa

respectivă de examinare a cauzei, cererea înaintată de Lopațcaia Era și avocatul

Gheorghiță Oleg nu poate fi admisă.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lopațcaia Era, prin intermediul

avocatului Gheorghiță Oleg.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

5

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

6