3ra-348/20 — cu privire la anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ
- Temei legal
- motivarea deciziei, nu s-a expus asupra tuturor pretenţiilor şi argumentelor invocate
3ra-348/20 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3ra-348/20
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: E. Balan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Toderaș, O. Moraru, E. Bejenaru)
D E C I Z I E
20 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Victor Burduh
Iurie Bejenaru
Nina Vascan
examinând recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea pe Acțiuni „Magistrala” împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală
Nord împotriva hotărârii din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
c o n s t a t ă:
La 28 martie 2019 SA „Magistrala” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord cu
privire la anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației
comisă de SA „Magistrala” (f.d. 2-5, vol. I).
În motivarea acțiunii, reclamanta SA „Magistrala” a relatat că a fost supusă unui
control fiscal prin metoda verificării tematice privind corectitudinea calculării și
declarării TVA pentru perioada 01 ianuarie 2018 - 30 septembrie 2018.
Reclamanta a notat că în urma controlului, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord a întocmit actul nr. 5-687709 din 06 decembrie 2018,
în care a indicat că a avut loc diminuarea TVA, nerespectarea modului de întocmire și
prezentare a dărilor de seamă fiscale, neachitarea în termen a TVA și neinformarea
organului fiscal despre sistarea activității subdiviziunii.
Reclamanta a precizat că în temeiul art. 216 alin. (8) din Codul fiscal, și-a
prezentat argumentele dezacordului cu actul nr. 5-687709 din 06 decembrie 2018,
întocmit de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord,
1
anexând documentele de rigoare.
Reclamanta a evidențiat că la 23 ianuarie 2019, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord, a emis decizia nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra
cazului de încălcare a legislației comisă de ea.
Reclamanta a punctat că prin decizia Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, organul fiscal a constatat
încălcarea de către ea a prevederilor art. 161 alin. (8), 97 alin. (3) și (5), 101 alin. (1),
187 alin. (5), 102 alin. (1) și (10), 108 alin. (5) și 115 alin. (2) din Codul fiscal.
Reclamanta a menționat că prin decizia Serviciului Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, s-a dispus încasarea
la buget a TVA diminuate cu suma de 242844 de lei și a majorării de întârziere pentru
neachitarea în termen a TVA în sumă de 14238 de lei.
De asemenea, reclamanta a notat că prin decizia Serviciului Fiscal de Stat,
Direcția generală administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, s-a dispus
aplicarea față de ea a unei amenzi în sumă totală de 105137 de lei, compuse din amenda
pentru diminuarea TVA în sumă de 101437 de lei, amenda pentru nerespectarea modului
de întocmire și prezentare a declarației privind TVA în sumă de 700 de lei, precum și
amenda pentru neinformarea organului fiscal privind sistarea activității subdiviziunii în
sumă de 3000 de lei.
În continuare, cu referire la constatarea din actul nr. 5-687709 din 06 decembrie
2018, întocmit de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord,
ce ține de neinformarea organului fiscal privind sistarea activității subdiviziunii, și
anume a reprezentanței de pe str. Ștefan cel Mare nr. 67, or. Florești, reclamanta a
reliefat că nu a aprobat nicio decizie privind sistarea, nici măcar temporară, a activității
acestei subdiviziuni.
Aici, reclamanta a punctat că înstrăinarea unor bunuri imobile aferente
reprezentanței de pe str. Ștefan cel Mare nr. 67, or. Florești, nu poate fi calificată ca
sistare a activității acestei subdiviziuni, cu atât mai mult că legislația fiscală nu prevede
noțiunea de „sistare a activității subdiviziunii”.
Totodată, reclamanta a invocat că din sensul prevederilor art. 161 alin. (8) din
Codul fiscal, rezultă că, contribuabilul are obligația de a informa organul fiscal doar
despre schimbarea sau constituirea subdiviziunii, nu și despre închiderea (suspendarea)
subdiviziunii.
Cu referire la constatarea din actul nr. 5-687709 din 06 decembrie 2018, întocmit
de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord, ce ține de
diminuarea TVA ce urma a fi calculată cu suma totală de 383475 de lei, ca efect al
comercializării activelor la o valoare mai redusă decât prețul de piață, reclamanta a
declarat că în legătură cu starea sa financiar-economică grea, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni, a vândut
anumite bunuri, și anume tehnica și utilajul neutilizat în procesul tehnologic al
întreprinderii.
Reclamanta a specificat că aceste bunuri au fost vândute la prețul stabilit de
comisia sa internă de evaluare, în baza criteriilor pieței interne, uzurii și stării tehnice a
bunurilor, cererii și ofertei de pe piață etc.
În context, reclamanta a subliniat că în conformitate cu art. 5 pct. 26) din Codul
fiscal, prețul de piață și valoarea de piață reprezintă prețul mărfii, serviciului, format
prin interacțiunea cererii și ofertei pe piața comerțului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor
identice, iar în cazul lipsei mărfurilor, serviciilor identice – în urma tranzacțiilor
încheiate între persoanele ce nu sunt coproprietari sau persoane interdependente pe piața
2
respectivă a comerțului cu ridicata.
Astfel, reclamanta a afirmat că la evaluarea bunurilor respective, organul fiscal s-
a bazat pe raportul de evaluare din 30 aprilie 2018, întocmit de SRL „Imogrup”.
Reclamanta a indicat că în acea perioadă urma să se reorganizeze, iar raportul de
evaluare din 30 aprilie 2018 a fost întocmit doar cu scopul estimării valorii de piață a
patrimoniului său în caz de reorganizare.
Reclamanta a relevat că potrivit pct. 2.5.2 din raportul de evaluare din 30 aprilie
2018, valorile componente sunt valabile numai în contextul acestui raport și nu pot fi
folosite în legătură cu o altă evaluare, iar dacă sunt astfel utilizate, nu sunt valabile.
Reclamanta a invocat că la întocmirea raportului de evaluare din 30 aprilie 2018,
evaluatorul s-a bazat doar pe informațiile și documentele pe care i le-a pus la dispoziție
reclamanta și nu a investigat suplimentar situația de pe piață.
Reclamanta a susținut că nu există niciun act normativ care să reglementeze
calcularea prețului de piață al bunurilor. Așadar, reclamanta a considerat că anume
valoarea tranzacției de 6000000 de lei, stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.
108/VC/I/05-18 din 21 mai 2018, încheiat între reclamantă și „Nouconst” SRL, trebuie
să servească în calitate de reper pentru determinarea valorii bunurilor respective.
În final, reclamanta a declarat că a contestat prealabil decizia Serviciului Fiscal
de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, însă
contestația sa a fost respinsă.
Reclamanta a solicitat a recunoaște ilegală și a anula decizia Serviciului Fiscal de
Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra
cazului de încălcare a legislației comisă de SA „Magistrala”.
Prin hotărârea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost
admisă acțiunea depusă de SA „Magistrala” și anulată decizia Serviciului Fiscal de Stat
nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SA
„Magistrala” (f.d. 194-197, vol. I).
La 02 mai 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală
Nord, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central (f.d. 189, vol. I).
La 23 iunie 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală
Nord, a depus apel motivat împotriva hotărârii din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate și încheierii din
09 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și emiterea unei noi decizii de
respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată depusă de SA „Magistrala”
(f.d. 69-74; 78).
Prin decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul
declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord
împotriva hotărârii din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f.d. 41-54,
vol. II).
La 11 decembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții
de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate și hotărârii din
24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și emiterea unei noi decizii de
respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată depusă de SA „Magistrala”
(f.d. 56-57).
La 21 februarie 2020 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord a depus, prin intermediul oficiului poștal, motivarea recursului împotriva
deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, cu aceleași solicitări (f.d. 69-74;
3
78).
În motivarea recursului, recurentul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord a susținut că Judecătoria Bălți, sediul Central, nu era
competentă teritorial să examineze prezentul litigiu, deoarece la data depunerii cererii
de chemare în judecată, SA „Magistrala” își avea sediul în sat. Natalievca, r-nul Fălești,
iar în conformitate cu art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din
10 februarie 2000, în vigoare la acel moment, acțiunile de contencios administrativ se
înaintează în judecătoriile sau curțile de apel în a căror rază teritorială își are domiciliul
reclamantul sau își are sediul pârâtul, cu excepția cazurilor când prin lege este stabilită
o altă competență.
Recurentul a invocat că instanța de apel nu a reacționat în modul corespunzător la
încălcarea competenței teritoriale de către prima instanță.
În continuare, cu referire la diminuarea TVA ce urma a fi calculată cu suma totală
de 242844 de lei, ca efect al comercializării de către SA „Magistrala” a activelor la o
valoare mai redusă decât prețul de piață, recurentul a indicat că instanțele ierarhic
inferioare eronat au acordat prioritate prevederilor Legii nr. 1134 din 02 aprilie 1997
privind societățile pe acțiuni în raport cu prevederile art. 5 pct. 26) și 97 alin. (1) și (5)
din Codul fiscal.
Recurentul a declarat că SA „Magistrala” nu a respectat consecutivitatea obținerii
informației despre preturile de piață, stabilită de Codul fiscal, or consiliul SA
„Magistrala” a luat decizia de a înstrăina bunurile în baza prețurilor de piață stabilite de
o comisie internă, care, de altfel, nici nu a obținut o astfel de atribuție de la adunarea
generală a acționarilor, ceea ce contravine art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea privind
societățile pe Acțiuni nr. 1134 din 02 aprilie 1997.
Recurentul a afirmat că la 30 aprilie 2018, SA „Magistrala” a decis înstrăinarea
bunurilor neutilizate în procesul tehnologic la prețul de 6000000 de lei, în baza evaluării
efectuate de comisia internă a SA „Magistrala”, deși la aceeași dată a fost întocmit de
către SRL „Imogrup” un raport de evaluare, prin care bunurile respective au fost
evaluate la un preț mai mare.
Totodată, recurentul consideră că este greșită concluzia instanțelor ierarhic
inferioare precum că raportul de evaluare din 30 aprilie 2018 a fost întocmit doar cu
scopul estimării valorii de piață a patrimoniului SA „Magistrala” în caz de reorganizare,
or această concluzie se bazează doar pe alegațiile SA „Magistrala”.
Recurentul a menționat că în motivarea acestei concluzii, instanța de apel eronat
a indicat că data executării de către SRL „Imogrup” a serviciilor de evaluare este
17 octombrie 2018, or aceasta reprezintă doar data eliberării facturii fiscale.
Recurentul a indicat că deși prima instanța a anulat în totalitate decizia Serviciului
Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie
2019, iar instanța de apel a respins apelul depus împotriva hotărârii primei instanțe,
instanțele ierarhic inferioare nu au examinat deloc legalitatea pct. 4, 5 și 6 din decizia
respectivă.
În altă ordine de idei, recurentul a notat că imobilul în care se afla reprezentanța
SA „Magistrala” de pe str. Ștefan cel Mare nr. 67, or. Florești, a fost vândut la 05 martie
2018, adică anume din această dată a început să curgă termenul de 60 de zile de
executare de către SA „Magistrala” a obligației de informare a organului fiscal privind
sistarea activității acestei subdiviziuni.
Recurentul a reliefat că instanțele ierarhic inferioare eronat au ajuns la concluzia
că în condițiile în care imobilul în care se afla reprezentanța SA „Magistrala” de pe str.
Ștefan cel Mare nr. 67, or. Florești, a fost vândut la 05 martie 2018, însă a fost transmis
4
noului proprietar abia la data de 05 septembrie 2018, această reprezentanță nu și-a sistat
activitatea în luna martie 2018.
Recurentul a mai invocat că actul de predare-primire a imobilului din
05 septembrie 2018, care se pretinde a fi o anexă a contractului de vânzare-cumpărare,
nu a fost autentificat notarial și nu confirmă continuarea activității reprezentanței SA
„Magistrala” în imobilul de pe str. Ștefan cel Mare nr. 67, or. Florești, cum nu sunt
relevante în această privință și dările de seamă ale SA „Magistrala”.
La 17 martie 2020 intimata SA „Magistrala” a depus, prin intermediul poștei
electronice, referință la recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord, solicitând considerarea acestuia ca inadmisibil (f.d. 85-87;
84, vol. II).
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ
al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ,
prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor
prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul
administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a
prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru
procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.
Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de apel
a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.
Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare a
Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.
Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța
de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic.
După cum rezultă din materialele cauzei, și anume din avizul de primire nr.
DS3118144965AS, recurentul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord, a recepționat copia deciziei motivate din 12 noiembrie 2019 a Curții de
Apel Bălți, la data de 27 ianuarie 2020 (f.d. 66, vol. II).
Astfel, luând în considerare că recurentul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord, a depus motivarea recursului împotriva deciziei din
12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, la 21 februarie 2020, completul ajunge la
concluzia că recurentul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală
Nord, s-a conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de depunere a
recursului prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.
Prin încheierea din 04 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost fixată
examinarea recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord în complet de 5 judecători (f.d. 26, vol. II).
Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral decizia instanței
de apel și a restitui cauza instanței de apel, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție
5
examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,
Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.
În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a
se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului
Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord, au fost expuse cu
suficientă claritate.
Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând recursul,
Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza
instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu
poate adopta o soluție finală în acest caz.
Din materialele cauzei și anume din decizia de inițiere a controlului fiscal nr.
DICF-33132/29 din 29 octombrie 2018, rezultă cert că Serviciului Fiscal de Stat,
Direcția Generală Administrare Fiscală Nord a dispus efectuarea controlului fiscal la
fața locului prin metoda verificării tematice la SA „Magistrala” privind corectitudinea
calculării și declarării TVA pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2018 - 30
septembrie 2018. Controlul a fost efectuat în perioada 29 octombrie 2018 - 07 noiembrie
2018, care a fost prelungită până la 06 decembrie 2018 și suspendată începând 20
noiembrie 2018 și până la 26 noiembrie 2018 (f.d. 90, vol. I).
Ca rezultat al controlului fiscal a fost întocmit actul nr. 5-687709, prelungit pe
formularul nr. 1-817483 din 06 decembrie 2018, care a fost semnat și recepționat de
reprezentantul contribuabilului la aceiași dată (f.d. 7-12, vol. I).
Prin citația seria C nr. 078429/1547 din 06 decembrie 2018, recepționată de
contribuabil la aceiași dată, conducătorul SA „Magistrala” a fost invitat pentru data de
26 decembrie 2018 la sediul Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord pentru examinarea cazului de încălcare fiscală (f.d. 77, vol. I).
Nefiind de acord cu actul de control din 06 decembrie 2018 nr. 5-687709, prelungit
pe formularul nr. 1-817483, la 20 decembrie 2018 SA „Magistrala” și-a manifestat
dezacordul cu aceste acte (f.d. 79-80, vol. I).
În legătură cu dezacordul înaintat de către SA „Magistrala” și în conformitate cu
prevederile art. art. 134,136, 246 alin. (2) Cod Fiscal, prin decizia nr. 219/3150 din
26 decembrie 2018, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord
a prelungit termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală pe marginea actului de
control cu până la 30 zile și i-a comunicat circumstanțele în cauză reclamantului la data
emiterii deciziei (f.d. 76, vol. I).
La 15 ianuarie 2019 prin citația seria C nr. 078440/24, conducătorul SA
„Magistrala” a fost invitat pentru data de 23 ianuarie 2019 la sediul Serviciului Fiscal
de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord pentru examinarea cazului de
încălcare fiscală.
La 23 ianuarie 2019 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală
Nord a examinat cazul de încălcare fiscală în prezența și cu participarea contribuabilului
reprezentat de conducătorul Corina Sîrbu, în rezultatul căreia a fost emisă decizia nr.
219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SA
„Magistrala” și exemplarul doi al deciziei a fost înmânat reclamantului sub semnătură
în aceiași zi (f.d. 71-75, vol. I).
Totodată, în cadrul ședinței de examinare a cazului de încălcare fiscală a fost
examinat și dezacordul nr. 01-156 din 20 decembrie 2018 depus de SA „Magistrala” pe
marginea actului de control nr. 5-687709, prelungit pe formularul nr. 1-817483 din
06 decembrie 2018.
La 23 ianuarie 2019, decizia nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra cazului de
6
încălcare a legislației comisă de SA „Magistrala”, a fost adusă la cunoștința
conducătorului reclamantei sub semnătură.
Nefiind de acord cu decizia nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, emisă de Serviciul
Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord, reclamanta a contestat actul
administrativ emis la Serviciul Fiscal de Stat.
La ședința de examinare a contestației, contribuabilul în conformitate cu
prevederile art. 270 alin. (2) Cod fiscal, a fost invitat pentru data de 14 martie 2019 prin
citația seria V nr. 001121 din 25 februarie 2019.
În rezultatul examinării contestației, prin decizia nr. 65 din 14 martie 2019 pe
marginea contestației împotriva deciziei nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, emisă de
Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord, s-a decis a respinge
ca neîntemeiată contestația contribuabilului și a menține decizia nr. 219/89 din 23
ianuarie 2019, emisă de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală
Nord, care este obligatorie pentru executare. Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord va rectifica decizia nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, emisă de
Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord, în partea ce ține de
recalcularea majorării de întârziere pentru neachitarea în termen a TVA, în conformitate
cu prevederile art. 228 alin. (2) din Codul Fiscal până la data adoptării deciziei (f.d. 67-
68, vol. I).
Decizia Serviciului Fiscal nr. 65 din 14 martie 2019 pe marginea contestației
împotriva deciziei nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 a fost adusă la cunoștință
reclamantului prin poștă la 19 martie 2019 (f.d. 63, vol. I).
La 29 martie 2019, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală
Nord, în temeiul deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 65 din 14 martie 2019, a emis
decizia nr. 219/800, prin care a rectificat decizia nr.219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra
cazului de încălcare a legislației comisă de SA „Magistrala”, comunicată agentului
economic la 01 aprilie 2019 prin intermediul oficiului poștal, atașat la scrisoarea de
însoțire nr. 26/3-24-14-52 din 29 martie 2019 (f.d. 64, vol. I).
În rezultatul emiterii deciziei nr. 219/800 din 29 martie 2019, s-au operat
următoarele rectificări la decizia nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 emisă de către Serviciul
Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord, și anume, în partea decisivă
a deciziei p. II sintagma „majorare de întârziere (penalitate) calculată în rezultatul
controlului pentru neachitarea în termen a TVA la buget în sumă de 14 238 de lei” se
substituie cu sintagma ”majorare de întârziere (penalitate) calculată în rezultatul
controlului pentru neachitarea în termen a TVA la buget în sumă de 15 285 de lei”. În
rest, decizia nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației
emisă de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord, a rămas
în vigoare fiind obligatorie pentru executare (f.d. 65, vol. I).
La 28 martie 2019 SA „Magistrala” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord cu
privire la anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației
comisă de SA „Magistrala”.
Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea din
24 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a admis acțiunea depusă de SA
„Magistrala” și a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019
asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SA „Magistrala” (f.d. 194-197, vol.
I).
Curtea de Apel Bălți examinând apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
7
generală administrare fiscală Nord, a ajuns la concluzia că acesta este neîntemeiat, iar
hotărârea primei instanțe urmează a fi menținută fără modificări.
Efectuând controlul judiciar al deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel
Bălți, instanța de recurs ridică o problemă de drept procedural în ceea ce privește
soluționarea de către instanța de apel a litigiului, care nu a elucidat toate circumstanțele
importante speței, nu a soluționat toate pretențiile înaintate, s-a abținut de a răspunde la
toate întrebările (argumentele) ridicate în fața sa, fapt prin ce a încălcat normele de drept
procedural și a emis o hotărâre nemotivată.
Potrivit articolului 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.
Prin urmare, regulile stabilite în Codul de procedură civilă se aplică numai în
completarea Codului administrativ.
Astfel, pentru a elucida aspectele abordate, Colegiul lărgit a considerat că trebuie
să opereze cu prevederile art. 390, alin. (1), lit. e) și f) din Codul de procedură civilă. În
conformitate cu aceste dispoziții legale procedurale, decizia instanței de apel trebuie să
conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă, precum
și concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.
În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea corectă a
justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să explice în mod
adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică această obligație de
motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinată în funcție de
circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira, ibidem, parag. 84; Orlen Lietuva
LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).
Cu titlu de principiu, o decizie judiciară nu poate fi calificată ca fiind arbitrară până
la constatarea unui prejudiciu efectiv adus corectitudinii generale a procedurii judiciare,
cu excepția cazului în care nu sunt prezentate motive pentru adoptarea acesteia sau
motivele date se bazează pe o eroare de fapt sau de drept evidentă manifestată de instanța
internă, rezultând în o „negare a justiției” (a se vedea Andelkovic vs Serbia, 9 aprilie
2013, parag. 27; Bochan vs Ucraina (nr. 2), Marea Cameră, 5 februarie 2015, parag. 61
– 63; Gelenidze vs Georgia, 7 noiembrie 2019, parag. 28). Logica aflată la baza noțiunii
de „eroare evidentă de apreciere”, astfel cum este utilizată în contextul art. 6 § 1 din
Convenție, este fără îndoială aceea că, având în vedere că eroarea de fapt sau de drept
comisă de instanța națională este atât de vădită încât este calificată drept „evidentă” – în
sensul că nu ar fi putut fi comisă de niciun magistrat rezonabil – este posibil ca aceasta
să fi adus atingere echității procesului (a se vedea Dulaurans vs Franța, 21 martie 2000,
parag. 33 – 34). Totodată, o hotărâre judecătorească care nu are niciun temei legal în
dreptul intern și nu permite realizarea unei legături între faptele stabilite, dreptul
aplicabil și rezultatul procesului, avea, în plus, un caracter arbitrar și trebuia interpretată
drept o „denegare de justiție” (a se vedea Andelkovic, pre-citat, parag. 27).
Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit învederează că
exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al
procedurii și împotriva arbitrariului instanței de judecată. În acest caz, instanța de apel
are obligația de a indica motivele raționamentelor sale și să facă referire la legea
guvernantă a speței. Pe baza acestei analize juridice, instanța de apel trebuie să tragă
concluziile de rigoare în urma examinării cererilor de apel. Etapele menționate trebuie
să fie consecutive și să se afle într-o strânsă legătură logică, ceea ce consolidează ipoteza
că soluția finală a instanței de judecată urmează să rezulte din partea motivată a hotărârii
8
judecătorești.
La acest capitol, instanța de recurs urmează să verifice dacă instanțele de judecată
ierarhic inferioare s-au expus asupra tuturor pretențiilor invocate, asupra tuturor
argumentelor înaintate și dacă au stabilit toate circumstanțele care au importanță pentru
justa soluționare a litigiului.
La caz, Colegiul reține că SA „Magistrala” a solicitat anularea deciziei Serviciului
Fiscal de Stat nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației
comisă de SA „Magistrala”.
Prin urmare, instanța de recurs evidențiază că, prin decizia Serviciul Fiscal de Stat,
Direcția generală administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, au fost
constatate următoarele încălcări ale legislației fiscale comise de SA „Magistrala”:
1) contrar prevederilor art. 161 alin. (8) Cod fiscal, conform căruia „La
adoptarea deciziei despre schimbarea sediului și/sau despre constituirea subdiviziunii,
contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate
(posesie, locuțiune), informează Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului său
și/sau prezintă informațiile inițiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire
la sediul subdiviziunii sale, precum și despre sistarea temporară a activității
subdiviziunii”, întreprinderea nu a informat Serviciul Fiscal de Stat despre faptul
încetării (sistării permanente) activității subdiviziunii (reprezentanța) situată în or.
Florești, str. Ștefan cel Mare 67, înregistrată în Registrul bunurilor imobiliare după SRL
„Bigconstruct”, c/f xxxxx în temeiul contractului nr. 620 din 05 martie 2018.
2) contrar prevederilor art. 97 alin. (3), (5) Cod fiscal, care stabilește că
„Valoarea impozabilă a livrării impozabile include suma totală a tuturor impozitelor și
taxelor care urmează a fi achitate, cu excepția TVA”, ,,Valoarea impozabilă a livrării
impozabile a activelor care au fost sau sînt supuse amortizării de către furnizor reprezintă
valoarea cea mai mare din valoarea lor contabilă și valoarea de piață”, entitatea a realizat
în perioada fiscală 06/2018 și 07/2018 conform facturilor fiscale: seria II nr. 0122029
din 29 iunie 2018, seria II nr. 0122030 din 29 iunie 2018, seria II nr. 0122032 din 29
iunie 2018, seria II nr. 0122025 din 12 iulie 2018, seria II nr. 0122026 din 12 iulie 2018,
seria II nr. 0122027 din 12 iulie 2018, seria II nr. 0122028 din 12 iulie 2018 active
supuse amortizării (contul contabil 123.3 și 123.4) cu valoarea mai joasă decât valoarea
de piață, respectiv cu 1248370 de lei și 669005 de lei.
Reieșind din prevederile art. 5 alin. (26) Codul Fiscal, conform căruia în scopul
impozitării se aplică următoarea noțiune „ Preț de piață, valoare de piață – prețul mărfii,
serviciului, format prin interacțiunea cererii și ofertei pe piața comerțului cu ridicata a
mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor, serviciilor identice – în
urma tranzacțiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane
interdependente pe piața respectivă a comerțului cu ridicata. Tranzacțiile între
coproprietari sau persoanele interdependente pot fi luate în considerare numai cu
condiția că interdependența acestor persoane nu a influențat rezultatul tranzacției. Drept
surse de informație despre prețurile de piață, la momentul încheierii tranzacției, servesc:
a) informația organelor de stat de statistică și a organelor care reglementează formarea
prețurilor; iar în cazul lipsei acesteia -; b) informația despre prețurile de piață, publicată
în presă sau adusă la cunoștința opiniei publice prin intermediul mijloacelor de
informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia -; c) informația oficială și/sau dată
publicității despre cotările bursiere (tranzacțiile care au avut loc) la bursa cea mai
apropiată de sediul (domiciliul) vânzătorului (cumpărătorului), iar în cazul lipsei
tranzacțiilor la bursa menționată ori comercializării (procurării) la o altă bursă –
informația despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum și
9
informația despre cotările valorilor mobiliare de stat și ale obligațiunilor de stat.
Contribuabilul are dreptul să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informația, din alte surse,
despre prețurile de piață la momentul transmiterii mărfurilor, serviciilor, iar Serviciul
Fiscal de Stat are dreptul să folosească informația prezentată dacă există motive de a o
considera veridică”, în cadrul controlului valoarea de piață a activelor supuse
amortizării, a fost determinată reieșind din valoarea evaluată de către SRL „Imogrup”,
c/f xxxxx din mun. Chișinău (deținătorul Licenței în domeniul evaluărilor seria A MME
nr.039282 din 16 iunie 2009 valabilă până la 16 iunie2019) în Raportul de evaluare la
situația din 30 aprilie 2018. Astfel, contribuabilul în urma comercializării activelor la o
valoare mai joasă decât prețul de piață a diminuat TVA ce urma a fi calculată cu 383475
lei, inclusiv: 249674 lei pentru perioada fiscală 06/2018 și 133801 lei pentru perioada
fiscală 07/2018.
3) contrar prevederilor art. 102 alin. (1) și 187 alin. (5) Cod fiscal, care
stabilește, „Subiecții impozabili stipulați la art.94 lit. a) și e) sînt obligați să declare,
conform art.115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform
art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferență dintre sumele T.V.A. achitate sau
ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile
livrate lor și sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul
procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale
importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală
respectivă, ținîndu-se cont de dreptul de deducere conform art.102” și „Darea de seamă
fiscală se consideră prezentată la data la care Serviciul Fiscal de Stat o primește, dacă
este întocmită în modul stabilit de legislația fiscală și dacă este perfectată în modul
reglementat de Serviciul Fiscal de Stat”, modul de completare a căreia a fost stabilit prin
ordinul Serviciul Fiscal de Stat nr. 1164 din 25 octombrie 2012 (forma TVA 12)”,
contribuabilul a încălcat modul de întocmire și prezentare a declarației privind TVA
pentru perioadele fiscale: a) L/03/2018 și L /04/2018 prin reflectarea incorectă a sumei
TVA spre deducere din perioada fiscală precedentă (boxa 17) micșorând-o cu 84598,72
lei și 167,21 lei corespunzător; b) L/09/2018 prin majorarea neîntemeiată sumei TVA
aferentă livrărilor cu 55186,70 lei.
4) contrar art. 102 alin. (1) și (10) Cod fiscal, conform căruia, „În cazul
achitării T.V.A. la buget, subiecților impozabili, înregistrați în calitate de plătitori ai
T.V.A., li se permite deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată
furnizorilor plătitori ai T.V.A., pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv
transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor
impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător. Se permite deducerea
sumei T.V.A. la mărfurile importate, procurate de către subiecții impozabili pentru
efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător
numai în cazul achitării T.V.A. la buget pentru mărfurile, serviciile menționate în
conformitate cu art.115” și „Subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A.,
achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate dacă
dispune: a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pentru care a fost
achitată ori urmează a fi achitată T.V.A.; sau b) de documentul, eliberat de organul
vamal, care confirmă achitarea T.V.A. la mărfurile importate; c) de documentul care
confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate”, entitatea nu a inclus în declarația
privind TVA pentru luna 06/2018 factura fiscală seria AAD nr. 5206107 din 30 iunie
2018 primită de la ICS „Bemol Retail” SRL, c/f xxxxx cu suma TVA de 678,27 lei
aferentă procurării carburanților.
5) contrar prevederilor art. 108 alin. (5 Cod fiscal, care stabilește, „Dacă
10
factura fiscală este eliberată sau plata este primită până la momentul efectuării livrării,
data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plății, în
dependență de ce are loc mai înainte”, entitatea nu a calculat în termenul stabilit TVA
conform avansului primit în perioada fiscală 03/2018 în sumă de 83833,33 lei și 06/2018
în sumă de 156750 lei.
6) contrar prevederilor art. 115 alin. (2) Cod fiscal, care stabilește, „Fiecare
subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată
pentru fiecare perioadă fiscală, cel târziu la data stabilită pentru prezentarea declarației
pe această perioadă… ”, contribuabilul nu a achitat în termen TVA diminuată în mărime
de 405746 lei pentru luna iunie 2018.
Iar, ca rezultat al încălcărilor nominalizate Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord a constatat că s-a produs:
- diminuarea TVA pentru perioada verificată cu sumă de 242844 lei, inclusiv:
micșorată spre plată la buget în perioada fiscală L/06/2018 cu 405746 lei, și totodată
majorată spre plată la buget pentru perioada fiscală L/04/2018 - 83044 lei, L/05/2018 -
4009 lei, L/07/2018 - 11516 lei, L/08/2018 - 771 lei. L/09/2018 - 63562 lei,
- încălcarea modului de întocmire și de prezentare a dării de seamă fiscale aferente
taxei pe valoarea adăugată (Forma TVA 12) pentru perioadele fiscale L/03/2018,
L/04/2018, L/05/2018, L/06/2018, L/07/2018, L/08/2018, L/09/2018, 7 cazuri, inclusiv:
a) L/03/2018, L/04/2018, L/05/2018, L/07/2018, L/08/2018, L/09/2018 - fără apariția
obligațiunilor suplimentare privind TVA; b) L/06/2018 - încălcare semnificativă în
temeiul art. 231 alin. (5) Codul fiscal,
- neachitarea în termen a TVA diminuată în mărime de 405746 lei pentru luna iunie
2018.
Așadar, reieșind din cele expuse supra, instanța de recurs constată că, deși SA
„Magistrala” a solicitat anularea integrală a deciziei Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord nr. 219/89 din 23 ianuarie 2019, instanțele ierarhic
inferioare au analizat și au dat apreciere doar primelor trei încălcări constatate de către
Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord în cadrul controlului
fiscal prin metoda verificării tematice la SA „Magistrala”, lăsând fără apreciere
încălcările indicate în pct. 4, 5, 6 din partea motivată a deciziei nominalizate.
Deși, în conformitate cu art. 194 alin. (1) Cod administrativ, în procedura în prima
instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva
încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.
În consecință, instanța de recurs apreciază drept superficiale concluziile instanței
de apel privind admiterea acțiunii reclamantei SA „Magistrala”, din motiv că nu s-a
expus asupra tuturor încălcărilor constatate de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord și nu a elucidat toate circumstanțele importante
speței, cu toate că în virtutea caracterului devolutiv al apelului, urma să rejudece fondul
cauzei sub toate aspectele și în limita pretențiilor înaintate de SA „Magistrala”.
Totodată, Colegiul relevă că, chiar dacă ambele instanțe au ajuns la concluzia că
decizia Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală Nord nr. 219/89
din 23 ianuarie 2019, este neîntemeiată, argumentele instanțelor ierarhic inferioare
referitor la faptul că SA „Magistrala” nu a informat Serviciul Fiscal de Stat despre faptul
încetării (sistării permanente) activității subdiviziunii situată în or. Florești, str. Ștefan
cel Mare 67, sunt contradictorii, deoarece în această privință instanța de fond a menționat
că sancțiunea pentru sistarea activității subdiviziunii SA „Magistrala”, a fost aplicată în
raport cu un subiect necorespunzător, iar instanța de apel a indicat SA „Magistrala” a
informat Serviciul Fiscal de Stat despre încetarea activității reprezentanței în interiorul
11
termenului de 60 zile de când reprezentanța situată în or. Florești, str. Ștefan cel Mare
nr. 67 și-a încetat activitatea.
Concomitent, instanța de recurs învederează că decizia contestată nu conține nicio
analiză cu privire la argumentele Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord invocate în susținerea deciziei adoptate și anume că obligația de prezentare,
inclusiv a informației privind modificările privind sediul subdiviziunii îl are atât titularul
dreptului de proprietate înstrăinat - din momentul înstrăinării, cât și noul titular – din
momentul dobândirii dreptului de proprietate, precum și faptul că bunurile mobile
supuse amortizării au fost vândute de SA „”Magistrala cu încălcarea prevederilor art. 5
pct. 26 Cod fiscal și la un preț mai mic decât cel indicat în raportul de evaluare din 30
aprilie 2018, întocmit de SRL „Imogrup”.
Prin urmare, instanța de recurs constată că, instanța de apel s-a abținut de a da
răspunsuri convingătoare și explicite la alegațiile Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord expus supra, iar conjunctura dată atestă examinarea
unilaterală a cauzei, ce constituie o încălcare a dreptului recurentului de a se bucura de
drepturile sale procedurale în condițiile normelor în vigoare, precum și a principiului
egalității armelor în proces.
Finalmente, Colegiul relevă că instanța de apel a omis să se expună în partea
dispozitivă a deciziei contestate și asupra cerinței Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord cu privire la anularea încheierii din 09 aprilie 2019 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central, ceea ce consolidează incontestabil necesitatea casării
deciziei contestate și trimiterea cauzei la rejudecare.
Per ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței de
judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice stabilite
și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința motivelor cu privire la fondul
cauzei civile. De fapt, acestea poartă un caracter secundar și nu au forță juridică de a
influența decisiv considerentele de mai sus (a se vedea, printre alte autorități, Kamil
Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru Resurse Juridice
în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), 17 iulie 2014, parag.
156).
Așadar, Colegiul lărgit notează că greșelile procedurale nu pot fi corectate în ordine
de recurs, din cauza specificului acestora. De altfel, atât Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
generală administrare fiscală Nord, cât și SA „Magistrala” trebuie să aibă posibilitatea
reală să-și prezinte apărarea și să fie audiați de o instanță de apel, care va fi competentă
de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea A.
Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki
Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și
alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii
instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a admite recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord, de a casa decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți
și de a restitui cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălți.
Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența
dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate
neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră),
23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 123
12
– 125). Pe această cale, cauza de contencios administrativ urmează a fi judecată în
întregime în cadrul unor proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea sarcina
de a stabili o legătură clară între faptele speței, dispozițiile legale aplicabile și concluziile
la care a ajuns. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de apel va trebui să
constate temeinicia sau lipsa unui temei legal a cererii de apel formulată de către SA
„Magistrala” (a se vedea, spre exemplu, importanța rejudecării cauzei de către instanțele
ierarhic inferioare în baza considerentelor unei instanțe de recurs, Victor Harovschi vs
Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar Yordanov vs Bulgaria, 6 septembrie 2018, parag.
52 – 53).
În conformitate cu art. 247, art. 248, alin. (1), lit. d) și alin. (2), art. 258, alin. (3)
din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală
administrare fiscală Nord.
Se casează decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, emisă în cauza de
contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „Magistrala” împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare
fiscală Nord cu privire la anularea actului administrativ, cu remiterea cauzei la
rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Victor Burduh
Iurie Bejenaru
Nina Vascan
13