2ra-190/20 — cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-190/20 — cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-190/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul Central (jud. V. Pîslariuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu. A. Panov)

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Societatea cu Răspundere Limitată „Trans Ager” și Vitalie Roșcovan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Trans Ager” împotriva lui Vitalie Roșcovan cu privire la repararea

prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată

„Trans Ager” și Vitalie Roșcovan și menținută hotărârea din 17 mai 2019 a

Judecătoriei Orhei sediul central, prin care acțiunea a fost parțial admisă

constată:

La 4 mai 2018, SRL „Trans Ager” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vitalie Roșcovan cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 19 iulie 2017 a fost încheiat cu

Vitalie Roșcovan contractul individual de muncă nr. 0524/17, cât și contractul

nr. 0524/17 cu privire la răspunderea materială individuală deplină.

În timpul îndeplinirii obligațiilor de muncă de către pârât și nemijlocit

efectuării rutei pe traseul Moldova-Turcia, Turcia-Moldova în perioada

8 octombrie 2017 – 3 noiembrie 2017 lui Vitalie Roșcovan i-au fost transmise

sume bănești în calitate de deplasări pentru cursa respectivă, și anume la

8 octombrie 2017 suma de 400 de dolari SUA, 40 de euro și 300 de lei – potrivit

recipisei semnate de către pârât și transferul sumei de 44 055 de lei prin ordinele de

plată din 13 octombrie 2017, 16 octombrie 2017, 20 octombrie 2017, 26 octombrie

2017 și 30 octombrie 2017.

A menționat că întru confirmarea cheltuielilor, salariatul a prezentat cecuri

în sumă de 39 473,93 de lei, dintre care urmează a fi exclusă suma de 6 667,12 de

1

lei ce reprezintă amenda care a fost aplicată șoferului pentru încălcarea regulilor de

circulație rutieră din culpa acestuia și suma de 964 de lei ce constituie costul

pompei auxiliare pentru motorină și a cablurilor de alimentare cu curent electric

care lipseau la întoarcerea din rută, fapt ce a fost constatat prin procesul-verbal de

verificare din 15 noiembrie 2017.

A mai indicat că Vitalie Roșcovan după încărcarea mărfii în orașul Ankara,

Turcia, nu a trecut procedura de vămuire a mărfurilor și s-a pornit cu marfa

nevămuită, ca rezultat ajungând la Istanbul nu i s-a permis deplasarea mai departe

și i s-a cerut să se întoarcă înapoi la Ankara de unde a încărcat marfa pentru a trece

procedura de vămuire a mărfii, astfel pârâtul aducând societății un prejudiciu, prin

parcurgerea unei distanțe suplimentare de 1316 km pentru care a folosit 516 litri de

motorină în sumă totală de 11 777 de lei.

A mai relatat că Vitalie Roșcovan din data de 13 noiembrie 2017 nu s-a

mai prezentat la serviciu, iar prin scrisoarea din 21 noiembrie 2017 i s-a solicitat să

se prezinte la sediul companiei pentru a clarifica motivul absenței de la serviciu,

însă notificarea a fost lăsată fără răspuns.

Ulterior, prin ordinul nr. 285 din 8 decembrie 2017, pârâtul a fost concediat,

iar prin scrisoarea din 12 decembrie 2017 a fost informat despre prezentarea la

sediul SRL „Trans Ager” pentru a ridica carnetul de muncă, a primi plățile

salariale restante și pentru a face cunoștință cu ordinul de concediere.

La data de 4 ianuarie 2018, la sediul SRL „Trans Ager”, s-a prezentat

Tamara Roșcovan – soția pârâtului, care în baza procurilor din 2 ianuarie 2018 a

ridicat plățile salariale restante, carnetul de muncă și a făcut cunoștință și

contrasemnat ordinul de concediere și înștiințările din 21 noiembrie 2017 și

12 decembrie 2017, însă, făcând cunoștință cu reclamația din 3 ianuarie 2018, a

refuzat contrasemnarea acesteia.

A considerat că prin acțiunile neglijente și iresponsabile, prin încălcarea

obligațiunilor de muncă asumate, pârâtul a cauzat SRL „Trans Ager” un prejudiciu

material în sumă de 24 289,19 de lei, 400 de dolari SUA și 40 de euro.

Și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 85, 90, 94, 96, 166-168

CPC, art. 45-46, 327, 328, 333, 337-338, 339, 341 Codul muncii.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Vitalie Roșcovan în beneficiul

SRL „Trans Ager” a prejudiciului material în mărime de 24 289,19 de lei, 400 de

dolari SUA și 40 de euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 17 mai 2019 a Judecătoriei Orhei sediul central, a fost

parțial admisă acțiunea, încasându-se de la Vitalie Roșcovan în beneficiul

SRL „Trans Ager”, cu titlu de prejudiciu material suma de 12 512,19 de lei, 400 de

dolari SUA, echivalentul în lei MD la data executării hotărârii și 40 de euro,

echivalentul în lei MD la data executării hotărârii.

A fost încasată de la Vitalie Roșcovan în beneficiul SRL „Trans Ager” suma

de 2 500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

A fost încasată de la Vitalie Roșcovan în beneficiul statului taxa de stat în

sumă de 598,43 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

2

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost

respinse apelurile declarate de către SRL „Trans Ager” și Vitalie Roșcovan și

menținută hotărârea din 17 mai 2019 a Judecătoriei Orhei sediul central.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că în urma acțiunilor lui

Vitalie Roșcovan, acesta a cauzat angajatorului SRL „Trans Ager” un prejudiciu

material exprimat prin nerestituirea sumelor de bani primite cu titlu de decont de

avans, pentru cheltuielile necesare în cadrul efectuării cursei internaționale

Moldova-Turcia, Turcia-Moldova, în sumă de 12 512,19 de lei, 400 de dolari SUA

și 40 de euro.

În privința pretenției privind încasarea sumei de 11 777 de lei pentru

parcurgerea unei distanțe suplimentare din vina intimatului, instanțele de judecată

au conchis că în privința acesteia nu au fost aduse probe suficiente și pertinente

pentru a constata încălcarea de către salariatul Vitalie Roșcovan a obligațiilor sale

în ce privește locul de vămuire a mărfii.

La 9 decembrie 2019 SRL „Trans Ager” a declarat recurs împotriva deciziei

din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor judecătorești în partea respingerii acțiunii, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că este eronată concluzia primei instanțe și

a instanței de apel că SRL „Trans Ager” nu a dat instrucțiuni lui Vitalie Roșcovan

privind locul de vămuire a mărfii, și anume la Ankara. Instanțele de judecată nu au

luat în considerație declarațiile martorului Olga Boreț, care a declarat că fiecare

șofer primește prin mesaj adresa de încărcare, urmând că după încărcare să anunțe

întreprinderea și să aștepte instrucțiunile următoare.

Astfel, Vitalie Roșcovan a primit prin mesaj informația cu privire la adresa

de unde urma a fi încărcată marfa, a primit toate datele despre marfă, deci locul

devamării și încărcării mărfii era or. Ankara, însă intimatul contrar prevederilor

pct. 4 lit. h) din fișa postului, neprimind indicații, s-a deplasat în or. Istanbul.

De asemenea, în privința declarațiilor precum că marfa era periculoasă, a

menționat că SRL „Trans Ager” nu are autorizație pentru transportarea mărfurilor

periculoase și nu transportă mărfi periculoase, iar acumulatoarele care au fost

transportate nu sunt mărfuri periculoase, acest fapt fiind confirmat prin certificatul

eliberat de uzina unde s-a efectuat încărcarea.

La 20 ianuarie 2020, Vitalie Roșcovan, reprezentat de avocatul Roman

Doroftei a declarat recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

A indicat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au stabilit

circumstanțele de fapt și de drept care au importanță pentru soluționarea justă a

cauzei, nu au apreciat probele prezentate sub aspectul pertinenței, concludenței și

admisibilității acestora, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții contrare legislației în

vigoare.

Astfel, instanța de apel, întemeindu-și decizia pe faptul neîndeplinirii de

către salariat a obligațiunilor contractuale, nu a specificat care anume obligațiuni

concrete salariatul nu a îndeplinit.

3

Având în vedere prevederile art. 342 Codul muncii, a menționat că în cadrul

examinării cauzei SRL „Trans Ager” nu a prezentat probe care să confirme că

aceasta a respectat prevederile normei de drept nominalizate și a efectuat ancheta

de serviciu în vederea elucidării eventualului prejudiciu.

În contextul circumstanțelor enunțate în raport cu normele precitate, se atestă

la materialele dosarului și lipsa unei decizii de sancționare a lui Vitalie Roșcovan

exclusiv pe faptul cauzării unor prejudicii materiale, ceea ce denotă că vinovăția

salariatului nu a fost dovedită.

Or, SRL „Trans Ager” considerând că i-a fost cauzat careva prejudiciu, urma

să se adreseze la organele de drept pentru cercetarea faptelor imputate și

constatarea vinovăției lui în săvârșirea vreunui delict.

Pentru înaintarea acțiunii este necesară constatarea vinovăției persoanei

conform art. 1398 Cod civil, redacția până la 1 martie 2019.

Astfel, pretențiile SRL „Trans Ager” excedează cadrul general al răspunderii

în raport cu prevederile legale menționate.

Mai mult, SRL „Trans Ager” nu era în drept să încheie cu dânsul contract de

răspundere materială individuală deplină în condițiile art. 339 alin. (1) Codul

muncii.

Sub acest aspect, se atestă că instanța de apel la examinarea cauzei nu a dat

răspuns la problemele ridicate de apelant, ceea ce contravine prevederilor art. 373

CPC, deci instanța de apel a trecut superficial asupra circumstanțelor cauzei.

Astfel, obligațiunea de a dovedi neexecutarea clauzelor contractuale revine

SRL „Trans Ager” conform art. 118 CPC, prin urmare instanța de apel prematur a

constatat existența unui act juridic dintre părți.

A punctat că însăși SRL „Trans Ager” în mod confuz și inconsecvent juridic

a indicat că salariatul Vitalie Roșcovan a îndeplinit ruta Chișinău-Istanbul, ca mai

apoi să indice că salariatul greșit a efectuat ruta, ceea ce denotă o atitudine

oscilantă a intimatei SRL „Trans Ager”.

A mai relatat că dânsul nu este persoana cu care poate fi încheiat un contract

de răspundere materială deplină, deoarece funcția deținută de el nu cade sub

incidența Nomenclatorului funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către

salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la

răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrității valorilor transmise,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004.

La fel, instanța nu s-a pronunțat în niciun fel și asupra poziției sale referitor

la faptul că a îndeplinit întocmai indicațiile dispeceratului și a conducerii

SRL „Trans Ager”.

Prin urmare, instanța de apel nu a indicat motivele pentru care a respins

probele și argumentele lui în consecutivitatea și esența probatorie a acestora,

inclusiv în felul expus în apel.

Esența acestei încălcări se exprimă prin neaplicarea art. 130 CPC la

soluționarea litigiului, deci eronat și unilateral instanța a constatat obiectul cauzei

și probele administrate la dosar.

Reieșind din cele enunțate, a considerat că dânsul nu are calitatea de autor al

prejudiciului, prin urmare nu există niciun temei legal pentru a percepe de la el

4

careva sume, întrucât revendicarea este neîntemeiată și lipsită de fundament

juridic.

A mai susținut că pentru analiza justă a probelor și interpretarea acestora,

SRL „Trans Ager” urma să respecte și dispozițiile art. 138 CPC, care prevede

ordinea de prezentare a înscrisurilor, inclusiv a originalelor, obligație sfidată de

intimat.

La 17 decembrie 2019, în adresa intimatului Vitalie Roșcovan a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de SRL „Trans Ager”, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 221 vol. I), fiind recepționată de

către intimatul Vitalie Roșcovan la data de 22 decembrie 2019, ceea ce se atestă

prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 245 vol. I).

La 22 ianuarie 2020, în adresa intimatei SRL „Trans Ager” a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Vitalie Roșcovan, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 239 vol. I), fiind recepționată de către

intimată la data de 24 ianuarie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat

la actele cauzei (f. d. 246 vol. I).

La 6 februarie 2020, SRL „Trans Ager” a depus referință la recursul declarat

de Vitalie Roșcovan, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursurilor, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul Vitalie Roșcovan să-și expună poziția față de temeiurile recursului

declarat de SRL „Trans Ager”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 29 noiembrie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 212), însă careva date care ar confirma cu certitudine data de recepționare a

copiei deciziei de către recurenți la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de SRL „Trans Ager” și Vitalie

Roșcovan, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

5

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de SRL „Trans Ager”

și Vitalie Roșcovan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursurile declarate nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile

6

declarate de SRL „Trans Ager” și Vitalie Roșcovan urmează a fi considerate ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Societatea cu Răspundere

Limitată „Trans Ager” și Vitalie Roșcovan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7