2ra-187/20 — incasarea penalitatii si a prejudiciului moral, declararea nulitatii clauzelor contractuale

2ra-187/20 — incasarea penalitatii si a prejudiciului moral, declararea nulitatii clauzelor contractuale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2ra-187/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (R. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Vadim Marchitan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Marchitan

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „KIRSAN COM”, intervenient

accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor privind încasarea penalității,

prejudiciului moral și declararea nulității clauzelor contractuale,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul incident declarat de Vadim Marchitan, s-a admis apelul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „KIRSAN COM”, s-a casat parțial hotărârea

din 15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea admiterii parțiale

a pretențiilor și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-au respins

integral, ca fiind nefondate pretențiile înaintate de Vadim Marchitan către S.R.L.

„KIRSAN COM”,

c o n s t a t ă :

La 31 mai 2017 Vadim Marchitan, reprezentat de avocatul Constantin Turuta,

a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „KIRSAN COM”, intervenient accesoriu Agenția pentru

Protecția Consumatorilor privind încasarea penalității în mărime de 59 396 de lei, a

prejudiciului moral în mărime de 60 000 de lei, declararea nulității clauzelor

contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că potrivit anexei nr. 1 a contractului

încheiat cu S.R.L. „KIRSAN COM” nr. 036/KRS14-D2P din 30 iunie 2015 privind

investirea capitalului în construcție, ultimul s-a obligat să-i construiască și transmită

în proprietate apartamentul nr. XXX, din XXX, cu suprafața de 80,29 m2, cu un

anumit nivel de pregătire și anume blocuri de ferestre din metal plastic cu 4 camere,

cu pachetele de sticlă și pervazuri.

1

Totodată, conform pct. 8.1. și pct. 8.2. al contractului de investiții menționat,

executorul a acordat pentru materialele folosite un termen de 5 ani de garanție din

momentul dării în exploatare a casei, asumându-și în temeiul pct. 4.5 al aceluiași

contract, răspunderea pentru calitatea construcției și respectarea normelor și

regulilor în construcție.

Prin procesul-verbal de recepție finală nr. 39 din 19 ianuarie 2016, blocul locativ

din XXX a fost dat în exploatare, iarna anului 2017 fiind prima iarnă în care familia

reclamantului a locuit în apartamentul respectiv.

Astfel, pe parcursul exploatării apartamentului în perioada rece a anului 2017,

reclamantul a sesizat că geamurile de termopan instalate de către pârâtul S.R.L.

„KIRSAN COM” deseori se condensau, iar apa se prelingea jos umezind tapetele,

lucru ce nu se întâmpla cu geamurile din alte două odăi, instalate de către altă firmă.

După răcirea bruscă a timpului, a constatat că geamurile nu aveau practic izolare

termică și fonică, nici capacitatea de a se opune curenților de aer rece, precum și

calitatea rea a mecanismelor de închidere-deschidere a acestora.

În vederea înlăturării deficienților depistate, la 09 ianuarie 2017 a expediat în

adresa pârâtului o pretenție, prin care a solicitat remedierea acestora în conformitate

cu Legea cu privire la protecția consumatorului. Deși pârâtul a recepționat pretenția,

până la data de 24 ianuarie 2017 nu a îndeplinit nici una din condițiile prevăzute în

Legea menționată.

Ca consecință, la data de 26 ianuarie 2017 Vadim Marchitan a depus o sesizare

în adresa Agenției pentru Protecția Consumatorului în vederea constatării refuzului

pârâtului S.R.L. „KIRSAN COM” de a remedia defectele, precum și sancționarea

acestuia în conformitate cu prevederile legale. Prin scrisoarea nr. 27/06-1280 din 20

aprilie 2017 a fost informat că la data de 10 aprilie 2017 de către Agenție a fost

efectuat un control inopinat la întreprinderea pârâtă S.R.L. „KIRSAN COM”.

Sub presiunea Agenției pentru Protecția Consumatorului, abia la data de 12

aprilie 2017, reprezentanții pârâtului S.R.L. „KIRSAN COM” au examinat calitatea

geamurilor de termopan, fiind constatate toate defectele indicate în pretenția din 09

ianuarie 2017. Astfel, la data de 14 aprilie 2017 a expediat în adresa pârâtului S.R.L.

„KIRSAN COM” o pretenție prin care a solicitat înlăturarea neajunsurilor stabilite

și încasarea penalităților, iar la data de 18 aprilie 2017 acesta a fost de acord să

remedieze deficiențele stabilite, fapt confirmat prin actul din aceiași dată,

înlăturându-le la data de 05 mai 2017.

Totodată, a indicat că și prin decizia Agenției pentru Protecția Consumatorului

din 15 aprilie 2017, pârâtul S.R.L. „KIRSAN COM” a fost obligat să remedieze

deficiențele invocate în decursul a 14 zile calendaristice din momentul recepționării

deciziei.

A menționat că deși pârâtul S.R.L. „KIRSAN COM” a recunoscut integral

defectele geamurilor de termopan, care nu pot fi imputate consumatorului, acesta nu

le-a lichidat în termenul de 14 zile prevăzut de legislație, mai mult, în perioada

cuprinsă între 09 ianuarie 2017 – 12 aprilie 2017 pârâtul nu a întreprins nici o măsură

în vederea remedierii deficiențelor stabilite și nu a oferit nici un răspuns la pretențiile

înaintate.

Suplimentar Agenția pentru Protecția Consumatorului a emis un act de

constatare a clauzelor abuzive, potrivit căruia clauza contractuală de la pct. 3.6 din

2

contractul din speță îngrădește libertatea decizională la achiziționarea produselor sau

serviciilor, prin urmare este abuzivă.

A solicitat reclamantul încasarea de la S.R.L. „KIRSAN COM” penalitatea în

mărime de 59 396 de lei, prejudiciul moral în mărime de 60 000 de lei, declararea

nulității clauzelor contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Marchitan împotriva

S.R.L. „KIRSAN COM” privind încasarea penalității, prejudiciului moral și

declararea nulității clauzelor contractuale.

S-a încasat de la S.R.L. „KIRSAN COM” în beneficiul lui Vadim Marchitan

penalitatea legală în mărime de 59 396 de lei și prejudiciul moral în mărime de 5000

de lei, în rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat de la S.R.L. „KIRSAN COM” în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 1881,88 de lei.

Prin decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

incident declarat de către Vadim Marchitan și s-a admis apelul declarat de S.R.L.

„KIRSAN COM”.

S-a casat parțial hotărârea din 15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în partea admiterii parțiale a pretențiilor privind încasarea penalităților,

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată și în această parte s-a

pronunțat o hotărâre nouă prin care s-au respins integral, ca fiind nefondate

pretențiile înaintate de Vadim Marchitan către S.R.L. „KIRSAN COM” privind

încasarea penalităților, prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În rest hotărârea din 15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

menținut.

La 02 decembrie 2019 Vadim Marchitan a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei contestate, menținerea hotărârii primei

instanțe în partea admiterii pretențiilor, casarea parțială a hotărîrii primei instanțe în

partea ce ține de respingerea pretenției privind declararea nulității absolute a

clauzelor contractuale, cu emiterea în această parte a unei hotărîri noi prin care să se

dispună declararea nulității absolute a clauzelor contractuale din pct.3.6 a

contractului de antrepriză.

În motivarea recursului a indicat că, constatarea instanței de apel nu este bazată

pe probe, or S.R.L. „KIRSAN COM” nu a prezentat dovada expedierii și recepționării

scrisorii către recurent. La caz, la materialele cauzei nu este anexat avizul de recepție a

scrisorii nr. 4A din 17.01.2017, iar pârâtul a recunoscut în ședință că nu dispune de aviz

de recepție. Deci, s-a încălcat principiul punerii la bază a probelor pertinente și

admisibile care dovedesc anumite circumstanțe, încalcându-se aplicarea prevederilor art.

100, 104, 107, 122 Cod de procedură civilă. Instanța de apel a apreciat arbitrar scrisoarea

nr. 4A din 17.10.2017, ce constituie temei de casare a deciziei in baza art. 432 alin. (2)

lit. (c) și art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Mai mult, S.R.L. „KIRSAN COM” a fost sancționată prin procesul verbal cu privire

la contravenție întocmit de APC la 21.01.2017 seria 11940, care nu a fost contestat de

S.R.L. „KIRSAN COM”. Faptul că S.R.L. „KIRSAN COM” nu a remediat în termen

defectele geamurilor a fost dovedită, așa cum prevede art. 123 alin. (5) Cod de

procedură civilă, coroborat cu explicația din pct. 43 a Hotărârii Plenului CSJ nr. 7

din 09.10.2006, cu privire la practica aplicării legislației privind protecția

3

consumatorilor. Astfel, scrisoarea emisă de S.R.L. „KIRSAN COM” nr. 4A din

17.01.2017 nu mai putea avea nici o forță probantă.

A menționat că Curtea de Apel Chișinău, nu a indicat în baza cărui temei legal

și/sau contractual, sau în baza căror probe a constatat ca ferestrele din apartament nu

sunt acoperite de garanția acordată recurentului de către S.R.L. „KIRSAN COM”.

Imobilul și respectiv ferestrele sunt noi, iar art. 12 din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13.03.2003 pune în sarcina prestatorului/producătorului să

acorde un termen de garanție obligatoriu la produsele de folosință îndelungată pentru un

termen nu mai mic de 2 ani. Și chiar și în ipoteza dedusă de Curtea de Apel Chișinău

privind acoperirea garanții doar asupra imobilului ca complex unic, oricum ferestrele ar

beneficia de garanție separată de cel puțin 2 ani, fiind cu siguranță un bun de folosință

îndelungată.

Ferestrele sunt un bun accesoriu obligatoriu a imobilului locativ ca bun principal,

fiind expres indicat în contractul de investiție, iar art. 772 alin. 4 Cod civil (în redacția

legii de până la 01.04.2019) extinde garanția bunurilor accesorii pe durata garanției

bunurilor principale.

A indicat că instanța de apel nu a luat în considerație și constatările Agenției pentru

Protecția Consumatorilor, care a fixat cert încălcările comise de S.R.L. „KIRSAN

COM” a prevederilor art. 18 alin. (1) și alin. (2) din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13.03.2003, fapt confirmat prin actul nr. 27/06-1280 din

20.04.2017 și prin procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit de APC la

21.04.2017 seria PJ 11940, care sunt irevocabile și nu au fost contestate.

Prin urmare decizia Curții de Apel Chișinău este vădit arbitrară, nemotivată, cu

aplicarea eronată a normelor materiale și procesuale.

A susținut că S.R.L. „KIRSAN COM” a acordat reclamantului termen de garanție

asupra apartamentului, iar nerespectarea clauzei contractuale prevăzute de pct. 3.6 a

contractului de antrepriză nr. 036/KRS 14-d2/p din 30.06.2016, duce inevitabil la

pierderea dreptului de garanție și la exonerarea pârâtului de la răspunderea privind

calitatea lucrărilor executate, așa cum prevede pct. 3.7 a Contractului de antrepriză

încheiat intre părți.

Agenția pentru Protecția Consumatorilor a emis un act de constatare a clauzelor

abuzive încheiate cu consumatorii din 14.04.2017, prin care a constatat că clauzele

abuzive prevăzute de pct. 3.6 a Contractului de investiție 036/KRS 14-D2/P prevede

anumite obligații pentru investitor și anume să încheie contract cu agenția de pază

propusă de „Executor”, pentru asigurarea pazei și securității antiincendiare a imobilului;

să încheie cu compania propusă de „Executor” contracte privind prestarea serviciilor de

telefonie, internet, televiziune, securitate antiincendiară și servicii de pază. Iar, caracterul

abuziv a clauzelor date se manifestă prin faptul îngrădirii de către S.R.L. „KIRSAN

COM” a dreptului consumatorului de a lua liber decizii la achiziționarea

produselor/serviciilor cu impunerea reclamantului de a încheia contracte cu companiile

indicate de pârât, contrar prevederilor art. 15, art. 16 lit. (a) al Legii nr. 105 și art. 5 alin.

(5) lit. c) a Legii nr. 256 din 09.12.2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate

cu consumatorii, și coroborat cu art. 220 Cod civil, clauzele date sunt nule. Actul de

constatare a APC din 14.04.2017 este în vigoare și nu a fost contestat.

Deci, Curtea de Apel Chișinău urma să aplice prevederile legilor indicate supra, ce

constituie temei de casare în baza art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 21

noiembrie 2019 (f.d.16, vol.II), lipsind însă date privind recepționarea acesteia de

către părți. Astfel, recursul declarat de Vadim Marchitan la 02 decembrie 2019 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 15 ianuarie 2020 de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieții a fost depusă referință prin care a susținut recursul declarat de

către Vadim Marchitan.

La 11 februarie 2020 de către S.R.L. „KIRSAN COM” a fost depusă referință

prin a solicitat respingerea recursului declarat de către Vadim Marchitan și

menținerea deciziei instanței de apel din 10 octombrie 2019.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat, va casa parțial decizia instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2), (4) Cod de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

5

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Materialele cauzei denotă că la 30 iunie 2015 între reclamantul Vadim

Marchitan și pârâtul S.R.L. „KIRSAN COM” a fost încheiat contractul nr.036/KRS

14-D2/P privind investirea capitalului în construcție, obiectul căruia a constituit

obligația ultimului să construiască din cont propriu și din contul investițiilor

primului, precum și să transmită acestuia imobilul conform Anexei nr. 1 și Planului,

iar reclamantul s-a obligat să achite costul imobilului conform Anexei nr.2 (f.d. 13-

19, vol.I).

Potrivit prevederilor pct.8.1 și 8.2. din Contractul menționat supra, pârâtul

S.R.L. „KIRSAN COM” a garantat că la momentul predării imobilului, acesta va

deține toate caracteristicile conform contractului, calitatea materialelor va

corespunde documentației de proiect și normelor tehnice în vigoare și nu va avea

defecte care ar putea înrăutăți proprietățile de consum ale bunului imobil sau

posibilitatea de folosire a acestuia conform destinației, precum și că termenul de

garanție a lucrărilor îndeplinite este de 5 ani din momentul dării în exploatare a casei,

iar în cazul depistării defectelor ascunse care nu pot fi depistate în momentul

recepționării lucrărilor, vor fi prezentate în timpul termenului de garanție (f.d. 15,

vol.I).

S-a constatat că conform Anexei nr. 1 la contractul sus indicat, pârâtul S.R.L.

„KIRSAN COM” s-a obligat să construiască din cont propriu și din contul

mijloacelor reclamantului Vadim Marchitan, precum și să transmită acestuia

apartamentului nr.XXX, cu suprafața de 80,29 m.p. în casa de locuit din str. XXX,

cu un anumit nivel de pregătire, printre care și „blocuri de ferestre din metal-plastic

cu 4 camere, cu pachete de sticlă și pervazuri” (f.d. 20, vol.I).

Totodată, potrivit materialelor cauzei, după darea în exploatare a bunului

imobil situat în XXX, fapt confirmat prin procesul-verbal de recepție finală nr. 39

din 19 ianuarie 2016 (f.d 24-25, vol.I), prin actul de predare-primire din 28 aprilie

2016, pârâtul S.R.L. „KIRSAN COM” a transmis în proprietatea reclamantului

Vadim Marchitan bunul imobil – apartamentul nr. XXX cu suprafața totală

echivalentă de 80,5 m2, situat la parterul blocului locativ din XXX, cu nr. cadastral

XXX (f.d. 23, vol.I).

În ședința de judecată s-a constatat că în prima iarnă de exploatare a bunului

imobil, apartamentul nr.XXX, reclamantul Vadim Marchitan a sesizat că geamurile

deseori se condensează, apa se prelingea în jos, umezind tapetele, lucru ce nu se

întâmpla cu geamurile din alte două odăi instalate de către altă firmă, iar după răcirea

bruscă a timpului, a constatat că geamurile nu aveau practic izolare termică și fonică

nici capacitatea de a se opune curenților de aer rece precum și calitatea rea a

mecanismelor de închidere-deschidere a acestora.

La 09 ianuarie 2017 reclamantul Vadim Marchitan a expediat în adresa pârâtului

S.R.L. „KIRSAN COM” pretenție, prin care a solicitat remedierea deficiențelor

stabilite la geamurile de termopan, însă deși ultimul a recepționat-o la data de 10

ianuarie 2017, nu a fost executată (f.d. 26, 27, vol.I).

La 26 ianuarie 2017 reclamantul Vadim Marchitan a expediat în adresa Agenției

pentru Protecția Consumatorilor sesizare, prin care a solicitat remedierea defectelor

stabilite și sancționarea pârâtului S.R.L. „KIRSAN COM” pentru neexecutarea

obligațiilor asumate (f.d. 39, vol.I).

6

Prin răspunsul nr.27/06-1280 din 20 aprilie 2017 reclamantul a fost informat

despre faptul că la 14 aprilie 2017 în privința pârâtului a fost eliberată decizia nr.

00222 privind remedierea gratuită a deficienților serviciului de construcție a bunului

imobil, prestat în baza contractului de investiții nr.036/KRS 14-D2/P, pentru

ignorarea prevederilor art. 18 alin. (l) alin. (2) și (15) din Legea nr.105, precum și

,

că agentul economic, pe lângă faptul că i-a fost întocmită prescripția de înlăturare a

neconformităților a fost sancționat în conformitate cu Codul contravențional (f.d.42-

43, vol.I).

La 12 aprilie 2017, reprezentanții S.R.L. „KIRSAN COM” au examinat calitatea

geamurilor de termopan și constatând defecțiuni și neajunsuri la mecanismele de

deschidere și închidere, capacitatea proastă a geamurilor de a opri curenții de aer ca

rezultat al izolării termice proaste a geamurilor, au convenit de comun acord cu

reclamantul lichidarea neajunsurilor prin înlocuirea mecanismelor de deschidere-

închidere a geamurilor și reglarea lor, înlocuirea cauciucurilor de etanșare a

geamurilor și reglarea acestora astfel încât geamurile să aibă capacitatea de a opri

curenții de aer și să nu genereze pierderi de energie termică din apartament și

izolarea termică a geamurilor în așa fel ca să nu genereze pierderi de energie termică

și să nu se formeze straturi de gheață pe partea interioară a geamurilor în perioada

rece a anului (f.d. 47, vol.I).

La 14 aprilie 2017 reclamantul a expediat pârâtului repetat o pretenție prin care

a solicitat încasarea în beneficiul său a unei penalități în mărime de 5% pentru un

termen de 79 zile, precum și lichidarea neajunsurilor stabilite (f.d. 48-49, vol.I), iar

prin răspunsul nr.54 din 26 aprilie 2017, pârâtul S.R.L. „KIRSAN COM” a indicat

că împreună cu reclamantul în baza actului de constatare din 18 aprilie 2017 s-a

stabilit că deficiențele vor fi înlăturate după ce temperatura aerului va fi mai mare

de 20 de grade (f.d. 52, vol.I).

Potrivit actului de constatare semnat de către reclamantul Vadim Marchitan și

pârâtul S.R.L. „KIRSAN COM” la data de 05 mai 2017 în apartamentul nr.XXX

XXX mecanismele geamurilor de termopan au fost schimbate și modificate,

glafurile geamurilor fiind finisate (f.d.53, vol.I).

Înaintând prezenta acțiune în judecată împotriva S.R.L. „KIRSAN COM”,

Vadim Marchitan a solicitat încasarea penalității în mărime de 59 396 de lei, a

prejudiciului moral în mărime de 60 000 de lei, declararea nulității clauzelor

contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, prin hotărârea din 15 martie 2019 a admis parțial cererea de

chemare în judecată depusă de Vadim Marchitan, încasând de la S.R.L. „KIRSAN

COM” în beneficiul lui Vadim Marchitan penalitatea legală în mărime de 59 396 de

lei și prejudiciul moral în mărime de 5000 de lei, în rest acțiunea fiind respinsă ca

neîntemeiată.

S-a încasat de la S.R.L. „KIRSAN COM” în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 1881,88 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a stabilit că, pârâtul S.R.L. ,,KIRSAN

COM” a recepționat contra semnătură pretenția reclamantului prin care ultimul a

solicitat înlăturarea deficiențelor stabilite la geamurile de termopan la data de 10

ianuarie 2017, însă în termenul de 14 zile nu a întreprins nici o acțiune în acest sens,

astfel constatând ca fiind întemeiată pretenția reclamantului de a solicita încasarea

7

penalității pentru perioada 25 ianuarie 2017 – 18 aprilie 2017 în sumă de 59 396 de

lei.

Totodată, instanța de fond a considerat parțial întemeiate cerințele reclamantului

privind încasarea prejudiciului moral, luând în considerație necesitatea acordării

unei compensații echitabile și rezonabile în raport cu suferințele invocate, precum și

că prejudiciul moral nu poate fi deturnat de la scopul său, prin majorare, așa cum

solicită reclamantul în acțiune, or acest lucru i-ar conferi acestuia un folos material

necuvenit, fără o justificare cauzală în imprudența comisă și consecințele acesteia, a

conchis că, încasarea unui prejudiciu moral în mărime de 5000 de lei pentru

reclamant ar compensa suferințele acestuia cauzate în urma neînlăturării

deficienților produsului în termenul prevăzut de lege.

Referitor la pretenția reclamantului privind declararea nulității absolute a

clauzelor contractuale din pct. 3.6 al contractului nr. 036/KRS 14-D2/P privind

investirea capitalului în construcție, prima instanță a reținut că, deoarece contractul

în cauză a fost executat, la data de 03 august 2016 fiind înregistrat dreptul de

proprietate a reclamantului asupra apartamentului, astfel, odată cu expirarea

termenului de aplicare, acțiunea contractului a încetat și nu mai produce careva

efecte juridice.

Totodată, instanța de fond a considerat neîntemeiate cerințele reclamantului,

privind compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică, din motivul neprobării

acestora.

Curtea de Apel Chișinău, verificând legalitatea actului de dispoziție adoptat de

către instanța de fond, prin decizia din 10 octombrie 2019 a respins apelul incident

declarat de către Vadim Marchitan, a admis apelul declarat de S.R.L. „KIRSAN

COM”, a casat parțial hotărârea din 15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în partea admiterii parțiale a pretențiilor privind încasarea penalităților,

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată și în această parte a

pronunțat o hotărâre nouă prin care s-au respins integral, ca fiind nefondate

pretențiile înaintate de Vadim Marchitan către S.R.L. „KIRSAN COM” privind

încasarea penalităților, prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În rest hotărârea din 15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că beneficiarului i-a fost

transmis bunul imobil în întregime, dar nu lucrări separate. Corespunzător, pretenția

beneficiarului Marchitan Vadim înaintată către executantul lucrărilor, antreprenorul

S.R.L. „KIRSAN COM” privind apărarea drepturilor sale de consumator, cu

aplicarea legislației în domeniu doar în privința unor părți a contractului este lipsită

de temei legal. Or, între părțile în litigiu a fost semnat un contract complex, care

conține prevederi ce se referă la raporturi juridice reglementate de norme legale

materiale din diferite domenii.

A reiterat că S.R.L. „KIRSAN COM” a executat lucrări de construcție complexe

și a transmis beneficiarului Marchitan Vadim, în calitate de investitor, un bun imobil

complex, executat în întregime.

La fel, Colegiul a relevat, că raportul juridic dintre părțile în litigiu nu a avut ca

obiect doar executarea ferestrelor și montarea lor la imobilul reclamantului, dar au

avut ca obiect construcția unui imobil în întregime. Corespunzător, beneficiarul

serviciului și lucrărilor nu poate secționa sau fragmenta contractul și raportul juridic

8

existent, pentru a pretinde careva despăgubiri, deoarece obiect al contractului a fost

investiția în construcția unui imobil integru din partea reclamantului și executarea

acestor lucrări de către pârât.

Cu referire la pretenția reclamantului Marchitan Vadim privind constatarea

nulității absolute ca fiind abuzive, a prevederilor contractului de investiții semnat cu

S.R.L. „KIRSAN COM” potrivit cărora beneficiarul a fost impus și obligat la

semnarea unor contracte de acordare a serviciilor cu prestatorii indicați de

antreprenor, Colegiul a considerat pretenția respectivă la fel lipsită de temei faptic

și suport juridic. Or, instanța de fond corect a conchis, că după transmiterea

imobilului în proprietate reclamantul Vadim Marchitan, în calitate de proprietar este

liber a semna contracte de acordare a serviciilor cu oricare furnizor dorește. Colegiul

în acest sens a specificat, că serviciile la care se referă prevederile contractuale

contestate se referă la asigurarea bunei funcționări și utilizării normale și conform

destinației a imobilului. Corespunzător, până la darea în exploatare a imobilului și

transmiterea lui în proprietatea investitorului, antreprenorul, în calitate de proprietar

al acestui imobil era în drept de a impune investitorului (în situațiile ipotetice de

existență a calității de posesor a imobilului, până la survenirea dreptului de

proprietate) semnarea contractelor cu prestatorii de servicii identificați de

antreprenor, pentru a preveni un colaps și situația de semnare a contractelor în acest

sens de către posesorii apartamentelor cu diferiți furnizori.

Mai mult, Colegiul a specificat că, chiar și după transmiterea apartamentelor în

proprietate, gestionarul imobilului – Asociația locatarilor va fi cea care va determina,

în cazul unor anumite servicii de deservire a blocului, prestatorii acestor servicii, iar

proprietarii de apartamente urmând să se supună și să îndeplinească aceste decizii

ale gestionarului imobilului.

De asemenea, Colegiul a specificat că invocarea reclamantului, precum că în

cazul neîndeplinirii de către el a prevederilor contractuale ce le contestă, ar pierde

dreptul de a beneficia de garanția calității lucrărilor prevăzute de contract, la fel sunt

lipsite de suport legal. Or, aceste prevederi contractuale nu pot influența executarea

obligațiilor antreprenorului, ce se referă la garantarea calității lucrărilor și termenul

acestei garanții.

Cu referire la compensarea cheltuielilor de judecată, deoarece instanța de apel

a decis respingerea integrală a acțiunii înaintate de reclamant, s-a respins și cerința

acestuia privind compensarea cheltuielilor de judecată. În cazul părții oponente, care

a avut câștig de cauză, deoarece aceasta nu a solicitat compensarea cheltuielilor de

judecată, instanța a lăsat aceste cheltuieli suportate de S.R.L. „KIRSAN COM” pe

seama ultimei, situația în cazul dat fiind reglementată de prevederile art. 94-98 Cod

de procedură civilă.

Ca consecință, Colegiul a conchis că instanța de fond corect și întemeiat a

respins parțial pretențiile reclamantului, corect a stabilit starea de fapt și corect a

identificat și aplicat cadrul legal pertinent speței, adoptând în această parte o soluție

legală și întemeiată în acest sens, iar motivele invocate de parte în apelul incident

fiind formale și neîntemeiate.

Examinând concluziile expuse în decizia contestată, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră concluziile

instanței de apel parțial neîntemeiate, rezultate din aprecierea incorectă a

circumstanțelor pricinii și interpretarea eronată a normelor de drept material, pe când

9

prima instanță, argumentat și întemeiat, având în susținere cadrul legal aplicabil,

corect a ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii, fapt care constituie temei de

casare parțială a deciziei pronunțate și menținere a hotărîrii primei instanțe.

În susținerea concluziei date se rețin prevederile art. 118 alin. (1) Cod de

procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 130 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească apreciază

probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din desar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 512 alin. (1) Cod civil (în vigoare pînă la 01.03.2019),

în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute, iar potrivit art. 572 alin.

(1) Cod civil (în vigoare pînă la 01.03.2019), temeiul executării rezidă în existența

unei obligații.

Potrivit prevederilor art. 946 alin. (1) Cod civil (în vigoare pînă la 01.03.2019),

prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său

o anumită lucrare celeilalte părți (client), iar aceasta se obligă să recepționeze lucrarea

și să plătească prețul convenit.

În conformitate cu prevederile art. 6 lit.a)-c) al Legii privind protecția

consumatorilor nr.105 din 13 martie 2003, orice consumator are dreptul la protecția

drepturilor sale de către stat; protecție împotriva riscului de a achiziționa un produs,

un serviciu care ar putea să-i afecteze viața, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori

să-i prejudicieze drepturile și interesele legitime; remedierea sau înlocuirea gratuită,

restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a

prețului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul

necorespunzător.

Articolul 9 lit. i) din Legea privind protecția consumatorilor nr.105 din 13

martie 2003 statuează că vânzătorul este obligat să răspundă pentru prejudiciul cauzat

de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcționare sau a termenului de

valabilitate /pînă la data de minimă durabilitate sau data durabilității minimale/data-

limită de consum stabilite, cu condiția respectării de către consumator a regulilor de

transport, depozitare, păstrare, utilizare și consum.

În conformitate cu prevederile art.181 din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003

cu privire la protecția consumatorului, în cazul serviciilor, remedierea gratuită a

deficiențelor apărute care nu sânt imputabile consumatorului, în condițiile art.18

alin.(4), reducerea corespunzătoare a prețului sau restituirea contravalorii se aplică la

constatarea deficiențelor în timpul prestării sau recepționării serviciului ori în cadrul

termenului de garanție și se face de către prestator într-un termen de cel mult 14 zile

calendaristice de la data înaintării reclamației de către consumator sau în termenul

stabilit în contract.

Conform prevederilor art. 32 alin. (l) din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003

cu privire la protecția consumatorului (în vigoare la momentul stingerii situatiei

10

juridice) pentru încălcarea termenelor prevăzute la art. 18 alin. (7) și (20) și art.181

alin. (1), vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă

termenul a fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 5% din prețul

produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamației consumatorului.

Raportând normele citate la materialele cauzei, instanța de recurs conchide că

prima instanță corect a ajuns la concluzia admiterii parțiale a cererii de chemare în

judecată și întemeiat a dispus încasarea din contul S.R.L. „KIRSAN COM” în

beneficiul lui Vadim Marchitan penalitatea legală în mărime de 59 396 de lei. Or,

după cum rezultă din materialele cauzei se atestă cu certitudine că S.R.L. „KIRSAN

COM” recepționând reclamația consumatorului Vadim Marchitan la data de 10

ianuarie 2017, a remediat însă gratuit deficiențele geamurilor neimputabile ultimului

la data de 05 mai 2017, încălcând termenul stabilit de lege de cel mult 14 zile

calendaristice, fapt pentru care urmează să-i achite o penalitate pentru fiecare zi

depășită în mărime de 5% din prețul geamurilor.

Colegiul reține că pîrîtul nu a prezentat instanței de judecată nici un mijloc de

probă pertinent și admisibil, care ar exclude obligația acestuia de a remedia

deficiențele apărute într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data

înaintării reclamației de către consumator sau în termenul stabilit în contract.

De asemenea, Colegiul reține ca fiind justă și motivată aprecierea de către

prima instanță cu privire la admiterea parțială a cerinței privind încasarea

prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei, drept compensare pentru suferințele

acestuia suportate în urma neînlăturării deficiențelor produsului în termenul prevăzut

de lege. Or, această este o sumă echitabilă și rezonabilă pentru a acoperi suferințele

reclamantului.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, (în redacția în vigoare până la 01 martie

2019), în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice

sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum

și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, (în redacția în vigoare până la 01 martie 2019),

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luândîn considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate

Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care prevede că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului,

acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar cuantumul despăgubirilor trebuie în

așa fel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime.

Ca urmare, nu poate fi reținută concluzia instanței de apel precum că prima

instanță a apreciat incorect starea de fapt și a aplicat greșit cadrul legal pertinent ce

reglementează raportul juridic litigios, or instanța de apel neîntemeiat, a

11

concluzionat că raportul juridic dintre părțile în litigiu nu a avut ca obiect doar

executarea ferestrelor și montarea lor la imobilul reclamantului, dar au avut ca obiect

construcția unui imobil în întregime. Tododată este eronată și concluzia precum că,

beneficiarul serviciului și lucrărilor nu poate secționa sau fragmenta contractul și

raportul juridic existent, pentru a pretinde careva despăgubiri, deoarece obiect al

contractului a fost investiția în construcția unui imobil integru din partea

reclamantului și executarea acestor lucrări de către pârât.

Or, potrivit materialelor cauzei, la 12 aprilie 2017 reprezentanții S.R.L.

„KIRSAN COM” au examinat calitatea geamurilor de termopan și au constatat

defecțiuni și neajunsuri la mecanismele de deschidere și închidere, capacitatea

proastă a geamurilor de a opri curenții de aer ca rezultat al izolării termice proaste a

geamurilor, au convenit de comun acord cu reclamantul lichidarea neajunsurilor prin

înlocuirea mecanismelor de deschidere-închidere a geamurilor și reglarea lor,

înlocuirea cauciucurilor de etanșare a geamurilor și reglarea acestora astfel încât

geamurile să aibă capacitatea de a opri curenții de aer și să nu genereze pierderi de

energie termică în apartament și izolarea termică a geamurilor în așa fel ca să nu

genereze pierderi de energie termică și să nu se formeze straturi de gheață pe partea

interioară a geamurilor în perioada rece a anului.

Sub acest aspect, instanța de recurs consideră incorectă soluția instanței de apel

privind respingerea integrală ca fiind nefondate pretențiile reclamantului cu privire

la încasarea penalității și a prejudiciului moral.

Cît privește pretenția reclamantului cu privire la declararea nulității absolute a

clauzelor contractuale și anume a pct. 3.6 al contractului nr. 036/KRS 14-D2/P

privind investirea capitalului în construcție, potrivit cărora beneficiarul a fost impus

și obligat la semnarea unor contracte de acordare a serviciilor cu prestatorii indicați

de antreprenor, Colegiul reține ca fiind relevante și juste constatările instanțelor

ierarhic inferioare or, instanțele de judecată corect au reținut că deoarece contractul

în cauză a fost executat, la data de 03 august 2016 fiind înregistrat dreptul de

proprietate a reclamantului asupra apartamentului, astfel, odată cu expirarea

termenului de aplicare, acțiunea contractului a încetat și nu mai produce careva

efecte juridice.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată și corectitudinea concluziei instanțelor de judecată de respingere

a cerințelor lui Vadim Marchitan cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărie de 4000 de lei or, după cu s-a stabilit potrivit materialelor cauzei de

către reclamant nu au fost prezentate probe care ar confirma prestarea serviciilor de

asitență juridică de către avocatul stagiar Turuta Constantin, iar din conținutul

ordinului de plată nr.544401 din 22 mai 2016 prin care se confirmă faptul că

avocatului stagiar i-a fost achitată suma de 4000 de lei, nu este indicat pentru care

cauză civilă a fost acordată asistența juridică.

Argumentele invocate de recurent nu pot fi reținute, deoarece alegațiile

esențiale soluționării corecte ale litigiului au fost apreciate în raport cu normele de

drept aplicabile litigiului.

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către Vadim Marchitan, a casa parțial decizia instanței de apel

și anume în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanțe și pronunțată o

12

hotărâre nouă de respingere a acțiunii lui Vadim Marchitan împotriva S.R.L.

„KIRSAN COM” cu privire la încasarea penalității, prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată, cu menținerea în partea dată a hotărârii primei

instanțe. În rest decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe se mențin.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), 445 alin. (3) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Vadim Marchitan.

Se casează parțial decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Marchitan

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „KIRSAN COM”, intervenient

accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor privind încasarea penalității,

prejudiciului moral și declararea nulității clauzelor contractuale și, anume în partea

prin care a fost casată hotărârea primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii lui Vadim Marchitan împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „KIRSAN COM” cu privire la încasarea penalității, prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată, cu menținerea în partea dată a hotărârii din

15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În rest decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

Victor Burduh

13