2ra-1996/19 — restituirea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restituirea sumei
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1996/19 — restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1996/2019
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Cucerescu)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)
Î N C H E I E R E
18 decembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Nina Vascan
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Augustin Onofrei,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Augustin Onofrei
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Explor Tur” cu privire la restituirea
sumei achitate pentru produsul turistic, încasarea prejudiciului moral și
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 29 septembrie 2017, Augustin Onofrei a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Explor Tur” cu privire la restituirea sumei achitate pentru
produsul turistic, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului turistic nr. 48/2017 din
23 mai 2017 SRL „Explor Tur” și-au asumat obligațiile de comercializare a
produsului turistic, conform Anexei nr. 1 la contractul menționat.
Conform pct. 2 din Anexa nr. 1 la contractul turistic, în descrierea produsului
s-a menționat hotelul „Electra Holiday Village 4*”, însă acesta nu corespunde
condițiilor reale de la fața locului a edificiului numit „Electra Holiday Village 4*”
așa cum a descris pârâtul în anexă, acest edificiu fiind o vilă turistică.
A mai indicat că în incinta hotelului „Electra Holiday Village” a solicitat
angajaților de la recepție să fie informați câte stele are hotelul, însă la rândul său
le-au comunicat că de fapt nu este hotel și nu are stele, dar este o vilă turistică cu
apartamente, prezentându-le un document care certifică categoria „vilei turistice”.
Reclamantul a susținut că pârâtul i-a comercializat un produs turistic ce nu
corespunde condițiilor din Anexa nr. 1 a contractului, și anume, lipsesc condițiile
unui hotel de 4 stele, ceea ce de fapt reprezintă neajunsuri a călătoriei și executarea
necorespunzătoare a obligațiilor.
De asemenea, a indicat că în aceeași zi când a fost cazat, observând
neajunsurile și condițiile necorespunzătoare, a informat imediat pârâtul prin
intermediul poștei e-mail și viber, pentru a întreprinde măsuri de înlăturare a
1
acestor neajunsuri, însă pe întreaga perioadă de sejur neajunsurile nu au fost
înlăturate, condițiile rămânând aceleași.
Conform contractului turistic reclamantul a achitat suma totală de 28 422 de
lei pentru a petrece timpul de 7 nopți într-o vacanță la un hotel de 4 stele, așa cum
a specificat pârâtul în Anexa nr. 1, însă în realitate pârâtul a comercializat un
produs turistic ce nu corespunde condițiilor din Anexa nr. 1 și anume, că „Electra
Holiday Village” nu este un hotel de 4 stele, acesta fiind o vilă turistică.
Totodată, a indicat că vila turistică, precum și plaja nu corespundea unui hotel
de 4 stele, totodată, nici în odaia cazată nu avea minimul necesar pentru a locui în
aceasta, dar și deservirea alimentară a fost sub nivelul permisibil.
Astfel, a afirmat că pe întreaga perioadă de sejur împreună cu viitoarea soție,
Dimov Octavia, au fost afectați emoțional, precum și au avut un disconfort,
manifestat prin frustrări, în legătură cu aflarea lor la odihnă în condiții
necorespunzătoare celor prevăzute în contractul turistic, estimat la 20 000 de lei.
La 17 iulie 2017, reclamantul a expediat pârâtului o somație, prin care a
explicat cele întâmplate, precum și dezacordul cu calitatea serviciilor și a solicitat
reducerea prețului achitat și restituirea a 70% din suma de 28 422 de lei, ceea ce
constituie suma de 19 895,40 de lei, însă prin răspunsul recepționat, cererea a fost
respinsă.
Augustin Onofrei a solicitat obligarea SRL „Explor Tur” de a reduce prețul
achitat în sumă de 28 422 de lei cu 70% și a achita suma de 19 895,40 de lei, în
temeiul art. 1138 alin. (1) Cod civil, încasarea sumei de 20 000 de lei, cu titlu de
prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 28 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost
admisă parțial acțiunea înaintată de Onofrei Augustin; a fost încasat de la SRL
„Explor Tur” în beneficiul lui Onofrei Augustin suma de 19 895,40 de lei, cu titlu
de reducere a sumei achitate pentru produsul turistic, prejudiciul moral în mărime
de 5 000 de lei; a fost încasat de la SRL „Explor Tur” în beneficiul lui Onofrei
Augustin taxa de stat în mărime de 600 de lei. În rest pretențiile au fost respinse.
Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 26 iunie 2018, SRL „Explor
Tur” a depus apel și a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de
respingerea a acțiunii înaintate ca neîntemeiată.
Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis
apelul declarat de SRL „Explor Tur”; a fost casată hotărârea din 28 mai 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre prin care
acțiunea înaintată de Onofrei Augustin împotriva SRL „Explor Tur” cu privire la
restituirea sumei achitate pentru produsul turistic, încasarea prejudiciului moral și
cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 117-118, 121 din
Codul de procedură civilă, art. 667 din Codul civil, a considerat ca fiind
neîntemeiată hotărârea primei instanțe ca emisă contrar normelor materiale și
procedurale.
Așadar, Colegiul a învederat că depunând prezenta acțiune, reclamantul a
invocat că informația oferită de agenție s-a dovedit a fi necorespunzătoare situației
de-facto, deoarece nu era hotel, dar vilă, plaja hotelului a fost plină de gunoaie,
pietriș și verdeață, nefiind amenajată, șezlongurile murdare, umbrele deteriorate, în
odaie lipsea minimul necesar (ciupici de cameră, șampon, prosoape curate),
precum și nu se făcea curățenie, deși doar la solicitare a fost făcută curățenia, în
2
odaie au fost găsite insecte vii și reptile, iar deservirea alimentara a fost la un nivel
inferior unui hotel de 4 stele, mâncarea nefiind proaspătă, aparatul de cafea deseori
nu funcționa.
Analizând actele cauzei, materialul probatoriu, Colegiul a conchis că, deși,
partea reclamantă a invocat neonorarea obligațiile de pârât, la dosar nu au fost
prezentate probe pertinente și admisibile, ce ar confirma cele invocate, și a constat
că obligațiile asumate de SRL „Explor Tur”, cum ar fi: transportul, cazarea,
restaurația, au fost îndeplinite în conformitate cu condițiile contractuale.
Colegiul a menționat că conform probelor prezentate de partea apelantă,
Electra Holiday Village are atribuită categoria de clasificare de patru stele, în
conformitate cu practica internațională în domeniul turismului, în baza unui
ansamblu de criterii, fiind prezentate un șir de confirmări, inclusiv a altor operatori
turistici, în care hotelul menționat a fost atribuit la categoria „patru stele”.
Mai mult, instanța de apel, în conformitate cu prevederile pct. 3, lit. d) a
contractului turistic nr. 48/2017 din 23 mai 2017, a reținut că Agenția nu este
responsabilă pentru necorespunderea serviciului turistic oferit, cu aprecierea
subiectivă a Turistului.
Având în vedere cele menționate, Colegiul nu a stabilit existența temeiurilor
de tragere la răspundere a apelantei, prin obligarea la restituirea sumelor achitate
de intimat, motiv pentru care a concluzionat de a admite apelul declarat și a casa
hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
La 23 august 2019, Augustin Onofrei, prin intermediul oficiului poștal, a
declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat și
încălcat normele de drept material și procedural ce au dus la soluționarea greșită a
cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pe când prima instanță a dat o
apreciere corectă materialului probator în coroborare cu actele cauzei.
Recurentul în susținerea cererii de recurs a invocat argumente de fapt și de
drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.
În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 octombrie 2018.
Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei
motivate prin scrisoarea de însoțire din 12 noiembrie 2018 (f.d. 106), dar la
materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent.
Astfel, recursul declarat la 23 august 2019, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Augustin Onofrei, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
3
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Augustin Onofrei nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de Augustin Onofrei, ca fiind inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Augustin Onofrei, împotriva
deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Nina Vascan
Galina Stratulat
5