2ra-2167/19 — decăderea din drepturile părintești

Dosarul nr. 2ra-2167/2019

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: A. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru)

Î N C H E I E R E

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dumitru Șușu, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Șușu

împotriva Cristinei Axentieva, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Bălți cu privire la decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 14 august 2017, Dumitru Șușu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cristinei Axentieva, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Bălți cu privire la decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a fost în relații de concubinaj cu

Cristina Axentieva și la 01 iunie 2011 s-a născut copilul XXXXX.

Reclamantul a specificat că s-a aflat în relații de concubinaj cu pârâta până în

anul 2012 și deoarece nu s-au înțeles, fiul XXXXX a rămas la educația și

întreținerea pârâtei.

De asemenea, a menționat că pârâta a dus un mod de viață nedemn, făcând

abuz de băuturi alcoolice, inițiind mereu certuri, iar el a fost nevoit să îngrijească

copilul și să-l protejeze de influența negativă a mamei.

A declarant că începând cu anul 2012 și până la momentul adresării cu

acțiune în instanță, copilul minor XXXXX a locuit și s-a aflat la îngrijirea și

întreținerea sa.

Totodată, reclamantul a învederat că prin sentința din 03 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Bălti, Cristina Axentieva a fost condamnată la 6 ani și 8 luni de

închisoare.

Mai mult, a invocat că pârâta prin comportare amorală influențează negativ

dezvoltarea copilului minor. Iar, din motiv că pârâta s-a eschivat de la obligațiile

părintești, reclamantul consideră necesar a solicita determinarea domiciliului

copilului minor cu dânsul

Prin hotărârea din 11 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru

1

Șușu împotriva Cristinei Axentieva, intervenient accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecția Familiei Bălți cu privire la decăderea din drepturile părintești.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 04 ianuarie 2019, Dumitru

Șușu a înaintat apel și a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Dumitru Șușu și a fost menținută hotărârea din 11 decembrie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 58, 60, 67-68 Codul

familiei, a considerat ca fiind neîntemeiat apelul declarat, concluzionând în sensul

menținerii hotărârii primei instanțe.

Instanța de apel a susținut concluzia instanței de fond, prin care a indicat că

aflarea în detenție a unui părinte nu este temei pentru privarea din drepturi

părintești, nefiind constatată eschivarea cu rea-credință a Cristinei Axentieva de la

îndeplinirea obligațiunilor părintești. Or, în perioada deținerii în penitenciar, ultima

nu a avut posibilitatea reală de a-și îndeplini obligațiunile părintești fiind

constrânsă de posibilitatea de a comunica cu copilul.

Totodată, Colegiul menționat că principiul interesului superior al copilului

reprezintă mesajul fundamental al Convenției internaționale cu privire la drepturile

copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, iar

implementarea lui – o obligație de prim ordin pentru statele membre care au

ratificat-o. Conform art. 3 alin. (1) din Convenția internațională cu privire la

drepturile copilului, în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile

de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile

administrative sau organele legislative, interesele copilului vor prevala, astfel,

concluzionând că părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești numai în anumite

cazuri, expres prevăzute de norma legală.

Mai mult, instanța de apel a învederat că criteriul de bază în toate litigiile de

familie în care sunt implicați copiii minori îl reprezintă principiul asigurării și

promovării cu prioritate a interesului superior al copilului.

În consecință, Colegiul a constatat că nu a fost dovedită existența pretențiilor

invocate de către apelant și nici nu s-a prezentat careva bază probatorie întru

confruntarea celor solicitate, fapt ce contravine normelor legislative, or, prin

prisma art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

La 01 octombrie 2019, Dumitru Șușu, reprezentat de avocatul Violina

Munteanu, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel

și trimiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei.

Recurentul în susținerea cererii de recurs a mai invocat argumente de fapt și

de drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele

inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

2

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 09 iulie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 30 iulie 2019 (f.d. 233, Vol. I).

Recurentul a recepționat decizia motivată în data de 06 august 2019, fapt

confirmat prin avizul de recepție (f.d. 235, Vol. I)

Astfel, recursul declarat la 01 octombrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Dumitru Șușu, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dumitru Șușu, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

3

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Dumitru Șușu, reprezentat de avocatul Violina

Munteanu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dumitru Șușu, reprezentat de

avocatul Violina Munteanu, împotriva deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel

Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

4