2ra-2274/19 — obligarea deducerii din facturi a sumei datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea deducerii din facturi a sumei datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2274/19 — obligarea deducerii din facturi a sumei datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-2274/19
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) S. Dimitriu
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Gr. Dșchevici, A. Panov, L. Bulgac
Î N C H E I E R E
18 decembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Zavtoni Eugen și
Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160, reprezentată de avocatul Gherman
Lilia,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zavtoni Eugen
împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 160 și Societatea pe Acțiuni
”Termoelectrica” cu privire la excluderea din facturile de plată a datoriei la plata
serviciilor comunale și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 22 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-au respins apelurile declarate de Zavtoni Eugen și Cooperativa de Construcție a
Locuințelor nr. 160, la care sa alăturat și Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica” și
s-a menținut hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă :
La 02 mai 2018, Zavtoni Eugen a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 160 și Societatea pe Acțiuni
”Termoelectrica” cu privire la excluderea din facturile de plată a datoriei la plata
serviciilor comunale și încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, Zavtoni Eugen a menționat că începând cu luna mai
2000, nu a avut posibilitatea de a achita plata pentru serviciile comunale.
La 01 octombrie 2003, a primit un avertisment, prin care i s-a comunicat că
datoria sa constituie suma de 6 200 lei.
Ulterior, la 01 august 2005, a recepționat o reclamație, prin care a fost informat
că datoria sa constituie 29 277 de lei.
S-a adresat Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 160 în vederea
corectării erorii din facturile de plată a serviciilor comunale și astfel la data de 01
septembrie 2006 datoria sa a constituit suma de 26 022 de lei.
1
În luna septembrie 2010, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 s-a
adresat cu cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea datoriei la serviciile
comunale în sumă de 43 668,39 de lei.
Astfel prin hotărârea din 10 decembrie 2010 a Judecătoriei Botanica municipiul
Chișinău, acțiunea depusă de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 a
fost admisă parțial și s-a încasat de lan Zavtoni Eugen în beneficiul Cooperativei de
Construcție a Locuințelor nr. 160 datoria la serviciile comunale în sumă de 10
119,85 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 1 310,05 lei.
A reiterat reclamantul că hotărârea în cauză nu a fost contestată.
Ulterior, la 10 februarie 216 octombrie 2014, Cooperativa de Construcție a
Locuințelor nr. 160 a depus cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea
datoriei la serviciile comunale în sumă de 53 570,96 de lei, iar prin hotărârea din 11
martie 2015 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău s-a încasat de la Zavtoni
Eugen în beneficiul Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 160 datoria la
serviciile comunale în sumă de 5 640,76 de lei.
Reclamantul a specificat că și după pronunțarea hotărârilor judecătorești s
supra, în facturile de plată erau incluse datoriile vechi la serviciile comunale.
A solicitat Zavtoni Eugen introducerea sumei datoriilor dispusă spre încasare
prin hotărârea din 11 martie 2015 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău în
facturile eliberate de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 și Societatea
pe Acțiuni ”Termocom” și încasarea de la fiecare pârât a sumei de 37 000 lei cu titlu
de prejudiciu moral.
Ulterior, la 06 decembrie 2018, Zavtoni Eugen a depus cerere de concretizare a
cerințelor, prin care a solicitat introducerea sumei de 21 848,78 de lei în facturile de
plată a energiei termice la rubrica datorii (f.d. 102).
Prin hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Zavtoni Eugen.
S-a obligat Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 să excludă din
facturile de plată a serviciului agent termic, furnizat lui Zavtoni Eugen în sumă de
47 717,53 de lei, cu introducerea la rubrica datorii în facturile de plată pentru
energia termică, la nivelul lunii iulie 2018, suma de 27 702,21 de lei.
În rest, acțiunea a fost respinsă.
S-a încasat de la Zavtoni Eugen în beneficiul Cooperativei de Construcție a
Locuințelor nr. 160 suma de 5 00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a
reținut că verificând informația despre achitarea serciviilor comunale pentru agentul
termic de către Zavtoni Eugen, s-a stabilit că în urma emiterii hotărârii din 10
decembrie 2010 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău, pentru luna
noiembrie 2010 figurează în continuare o datorie în sumă de 43 668,39 de lei,
contrar faptului că instanța a recunoscut dreptul Cooperativei de Construcție a
Locuințelor nr. 160 de a încasa numai suma de 10 119,85 de lei.
Astfel, prima instanță a concluzionat că drept urmare a emiterii unui act
judecătoresc irevocabil și executoriu, care este investit cu puterea lucrului judecat,
Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 este obligată să opereze
actualizările la informația cu privire la datoria reclamantului.
2
De asemenea, aceleași concluzii instanța de fond a formulat și față de
executarea hotărârii din 11 martie 2015 a Judecătoriei Botanica, municipiul
Chișinău, prin care s-a încasat de la Zavtoni Eugen în beneficiul Cooperativei de
Construcție a Locuințelor nr. 160 datoria pentru energia termicp livrată pentru
perioada octombrie 2011 – 01 iunie 2014, în rest în partea datoriei excedente,
acțiunea a fost respinsă ca tardivă.
Respectiv, instanța a relevat că la data de 01 iunie 2014, Zavtoni Eugen avea
față de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 o datorie de 4 970,76 de
lei, însă verificând informația prezentată de Cooperativa de Construcție a
Locuințelor nr. 160 , se atestă o datorie de 53 570,96 de lei și prin urmare prima
instanță a reținut că pârâtul iarăși nu a operat modificări în urma emiterii hotărârii
judecătorești respective.
Deci instanța de fond a concluzionat referitor la temeinicia pretenției
reclamantului cu privire la excluderea din facturile de plată a serviciului pentru
agentul termic furnizat lui Zavtoni Eugen, iar ca urmare a acestei excluderi,
Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160 urmează a fi obligată de a opera
modificări la rubrica datorii în facturile de plată pentru energia termică, la nivelul
lunii iulie 2018, cu includerea sumei de 27 702,21 de lei.
Cu referire la pretenția reclamantului de încasare a prejudiciului moral, instanța
a considerat că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Prin decizia din 22 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins
apelurile declarate de Zavtoni Eugen și Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.
160, la care sa alăturat și Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica” și s-a menținut
hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 21 octombrie 2019, Zavtoni Eugen a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor
judecătorești în partea respingerii pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului
moral, cu emiterea în această partea a unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Recurentul Zavtoni Eugen, în motivarea recursului a menționat că prin
acțiunile ilegale ale intimaților i-a fost afectată grav sănătatea, motiv pentru care
urmează a fi încasat prejudiciu moral.
La 18 noiembrie 2019, în adresa Cooperativei de Construcție a Locuințelor
nr. 160 și Societății pe Acțiuni ”Termoelectrica” a fost expediat recursul declarat de
Zavtoni Eugen, iar la 21 noiembrie 2019, recursul a fost recepționat de intimați, fapt
confirmat prin avizele de recepție (f. d. 2015-2016).
La 20 noiembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Cooperativa de
Construcție a Locuințelor nr. 160, reprezentată de avocatul Gherman Lilia a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,
casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să
fie respinsă integral.
Totodată, a solicitat încasarea de la Zavtoni Eugen a sumei de 1 500 lei cu titlu
de cheltuieli de asistență juridică suportate pentru examinarea cauzei în instanța de
fond și încasarea sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate
în cadrul examinării cauzei în instanța de apel.
Recurentul Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160, în motivarea
3
recursului, a invocat că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată.
Astfel Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160, a menționat că pe
parcursul examinării cauzei, a fost invocată excepția de tardivitate a acțiunii
înaintate de Zavtoni Eugen, prin care a solicitat executarea unei obligațiuni ce
decurge dintr-o hotărâre judecătorească din 11 martie 2015, devenită irevocabilă
prin neatacare la 10 aprilie 2015, iar acțiunea a fost înaintată la data de 08 iunie
2018.
Deci, instanța de fond urma să respingă ca prescrisă acțiunea înaintată de
Zavtoni Eugen, la caz fiind aplicabile prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul
civil.
Prin urmare, a specificat că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au
aplicat norma materială prevăzută de art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil și norma
procesuală prevăzută la art. 1861 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă.
La 25 noiembrie 2019, în adresa lui Zavtoni Eugen și Societății pe Acțiuni
”Termoelectrica” a fost expediat recursul declarat de Cooperativa de Construcție a
Locuințelor nr. 160.
Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22 august
2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la
materialele cauzei lipsesc.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Recursurile au fost declarat la 21 octombrie 2019 de Zavtoni Eugen și la 20
noiembrie 2019 de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160, respectiv se
consideră depuse în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
4
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea
a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu
verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța
atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură
civilă.
Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.
45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Zavtoni Eugen și
Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 160, reprezentată de avocatul Gherman
5
Lilia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Zavtoni Eugen și Cooperativa
de Construcție a Locuințelor nr. 160, reprezentată de avocatul Gherman Lilia.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
6