3ra-1156/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1156/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-1156/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V.Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I.Secrieru, A.Danilov, Iu.Cimpoi)

ÎNCHEIERE

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Valeriu Burlac,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Valeriu Burlac

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Valeriu Burlac și a fost menținută

hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 14 august 2017 Valeriu Burlac a depus cerere de chemare în judecată

în ordinea contenciosului administrativ împotriva Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că din 5 august 1996 și până în

anul 2013 a activat în cadrul Centrului de triere a vagabonzilor și cerșetorilor

din mun. Chișinău, subordonat Ministerului Afacerilor Interne, când în temeiul

ordinului pârâtului nr. 166 ef. din 6 martie 2013 a fost concediat.

În opinia reclamantului, pârâtul nu a efectuat un calcul corect la eliberarea

sa din serviciu, deoarece nu a ținut cont de avantajele ce îi revin potrivit

normelor legale, iar în scopul obținerii unei informații de ordin personal și în

contextul verificării corectitudinii efectuării calcului cu avantaje, la 21 aprilie

2017 a remis în adresa Ministerului Afacerilor Interne o cerere prin care a

solicitat prezentarea fișei matricole și comunicarea dacă la data concedierii s-a

luat în calcul vechimea în muncă cu avantaje - 2 luni vechime în muncă pentru

1 lună de serviciu.

Prin răspunsul nr. 10/B-188/17 din 30 mai 2017, Ministerul Afacerilor

Interne i-a comunicat că cererea adresată nu va fi examinată întrucât acesta a

înaintat o acțiune civilă ce se află pe rolul Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

1

motiv pentru care la 26 iunie 2017 a contestat răspunsul nominalizat prin

cererea prealabilă, însă prin răspunsul nr.10/B-291/17 din 18 iulie 2017 a

Ministerului Afacerilor Interne, cererea a fost respinsă.

Valeriu Burlac a menționat că pe parcursul activității sale a fost în

contact direct cu persoane care fac parte din categoria social vulnerabilă, ducând

un mod de viață diferit de cel obișnuit, aceștia fiind adepții consumului de

alcool, nerespectând norme elementare de igienă personală, supuși unor boli

contagioase, ce pot afecta viața și sănătatea celor din jurul lor, motiv pentru care

consideră că în cazul său urmează a fi aplicate prevederile hotărârii Guvernului

nr.78 din 21 februarie 1994, în special pct. 8 lit. d), ce reglementează

modalitatea calculării vechimii în muncă a persoanelor care au efectuat serviciul

în condiții dezavantajoase și stipulează expres că la calcularea vechimii în

muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin

contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor CNA și a sistemului penitenciar se acordă două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu, în instituții penitenciare de tip

închis, izolatoarele de urmărire penală și instituții destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de

subteran.

Reclamantul a mai invocat dispozițiile art. 33 alin. (2) din Legea nr.1036,

conform cărora vechimea în muncă în vederea acordării pensiei colaboratorilor

sistemului penitenciar se calculează cu următoarele înlesniri: o zi de serviciu se

consideră ca 2 zile de muncă.

Potrivit reclamantului, activitatea sa în cadrul instituției în care a activat

poate fi considerată ca o entitate ce cade sub incidența reglementărilor la pct. 8

lit. d) al hotărârii Guvernului nr. 78, deoarece întrunește condițiile necesare în

contextul în care a activat în cadrul Centrului de Triere a Vagabonzilor și

Cerșetorilor - instituție destinată pentru deținerea și tratarea bolnavilor

contagioși în perioada anilor 1996-2013, or, în perioada de activitate a fost

supus riscului real de a fi contaminat cu tuberculoză, a activat în condiții

dificile, iar conform hotărârii Guvernului nr. 185 din 20 februarie 2003 cu

privire la situația epidemiologică a tuberculozei și măsurile întreprinse în

vederea realizării Programului național de control al tuberculozei pe anii 2002-

2005, în scopul organizării acordării asistenței medicale persoanelor bolnave de

tuberculoze arestate sau aflate în izolatoarele de detenție provizorie ale

subdiviziunilor MAI și profilaxiei tuberculozei printre colaboratorii acestor

instituții, prin ordinul pârâtului, Ministerul Sănătății și Ministerul Justiției

nr.134 din 24 martie 2003 privind organizarea acordării asistenței medicale

persoanelor bolnave de tuberculoză arestate sau aflate în izolatoarele de detenție

provizorie ale subdiviziunilor MAI, a fost aprobată Instrucțiunea privind

organizarea acordării asistenței medicale persoanelor bolnave de tuberculoză

arestate sau aflate în izolatoarele de detenție provizorie ale subdiviziunilor MAI.

Potrivit pct. 1.6 al Instrucțiunii indicate privind activitatea organelor

afacerilor interne, întru reținerea persoanelor pentru comiterea contravențiilor

2

administrative și arestate, administrativ, aprobat prin ordinul MAI nr.353 din 5

octombrie 2004 cu privire la completarea și modificarea ordinului nr.5 din 5

ianuarie 2004 cu privire la modul de organizare și desfășurare a activității de

pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de

detenție provizorie ale inspectoratelor de poliție, paza și escortarea persoanelor

reținute la judecată este efectuată de către colaboratorii izolatoarelor de detenție

provizorie, situații după analogie ce pot fi aplicate și instituției în care a activat

reclamantul.

A relatat că Centrul de triere în care și-a desfășurat activitatea nu

presupune anumite metode eficiente de protecție, colaboratorii fiind în contact

direct și permanent cu bolnavii de diferite maladii: boli de piele transmisibile,

tuberculoză, viruși SIDA, și altele, fapt ce nu poate fi negat de pârât, iar riscul la

care sunt supuși colaboratorii de Poliție pe parcursul serviciului de pază,

escortare și deținere a fost reflectat și în nota informativă a Ministerului Justiției

nr. 04/3883 din 15 mai 2006, actul comisiei formate de direcția medicală a MAI

nr.17/7-55 din 24 noiembrie 2006 și de instanța de judecată prin decizia

irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie 2007, pronunțată în cauza

civilă la acțiunea lui Ciorap Tudor către Ministerul Justiției, Ministerul

Finanțelor și Ministerul Afacerilor Interne privind repararea prejudiciului moral.

Valeriu Burlac a solicitat inclusiv în urma concretizării acțiunii, anularea

actului administrativ cu nr. 10/B-188/17 din 30 mai 2017, obligarea

Ministerului Afacerilor Interne să efectueze recalcularea vechimii în muncă cu

avantaje două luni de vechime pentru o lună de serviciu, pentru perioada de

activitate 5 august 1996 – 11 martie 2013, exercitată în cadrul Centrului de

triere a vagabonzilor și cerșetorilor din mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Burlac a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Valeriu Burlac și a fost menținută hotărârea din 23

mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că acțiunea

reclamantului este neîntemeiată și pasibilă de a fi respinsă, deoarece activitatea

acestuia a fost exercitată în cadrul Centrului de triere a vagabonzilor și

cerșetorilor, subordonat Ministerului Afacerilor Interne. Respectiv, dispozițiile

Legii cu privire la sistemul penitenciar nu sunt aplicabile speței, or, Centru

nominalizat nu face parte din sistemul penitenciar, iar prevederile hotărârii

indicate a Guvernului nu sunt aplicabile în privința reclamantului în contextul în

care Centrul respectiv nu se atribuie la sistemul izolatoarelor de urmărire

penală/izolatoarele de detenție provizorie. Respectiv, activitatea exercitată de

acesta în perioada sus-indicată nu se încadrează în temeiurile normative ce i-ar

oferi lui Valeriu Burlac dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantajele

invocate.

3

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii și a deciziei enunțate, la 16

iulie 2019, Valeriu Burlac le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea actelor judecătorești contestate ce constituie obiectul

prezentului recurs cu pronunțarea unei hotărâri noi, de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că acțiunea urma a fi admisă, deoarece instanțele de

judecată au interpretat eronat art. 8 lit. d) al hotărârii Guvernului nr. 78.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de respingere a acțiunii (f.d.124-130).

Prin referința depusă la 20 august 2019, Ministerul Afacerilor Interne a

solicitat declararea recursului depus de Valeriu Burlac ca inadmisibil, deoarece

acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă

la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în

vigoare a prezentului cod Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând

din aceeași normă legală și având în vedere că prezenta procedură de contencios

administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ,

Completul va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

4

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 decembrie

2018 (f.d.111), dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la dosar lipsesc. Astfel, recursul depus la 16 iulie 2019 (f.d.130) este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Valeriu Burlac în raport cu

materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recursul depus de Valeriu Burlac nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Valeriu Burlac.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului

administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură

civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Valeriu Burlac se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

6