2ra-1609/19 — repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii si ale instantelor judecătorești

2ra-1609/19 — repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii si ale instantelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1609/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: (O. Ionașcu)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Igor Cliovan, reprezentat

de avocatul Alexandru Pavalatii și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Cliovan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de Igor Cliovan, reprezentat de avocatul Alexandru

Pavalati și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din

17 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 11 aprilie 2017, Igor Cliovan, reprezentat de avocatul Alexandru Pavalatii

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii, reclamantul Igor Cliovan, a invocat că la 15 noiembrie

2007, de către secția conducere a urmăririi penale în organele centrale a

Ministerului Afacerilor Interne și a Procuraturii Generale, a fost pornită cauza

penală nr. xxxxxxxxxx de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.

27, 145 alin. (3), lit. f), m) Codul penal. Tot, la 15 noiembrie 2007 a fost reținut, iar

ulterior, iar la 16 noiembrie 2007 a fost recunoscut în calitate de învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (3), lit. f), m) Cod penal.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, a fost eliberat un mandat de arest pe numele lui Igor Cliovan pe un

termen de 30 zile, care a fost prelungit prin încheierea din 11 decembrie 2007 cu

1

încă 30 de zile.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2008 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a

fost respins demersul procurorului de prelungire a arestului și aplicată în privința

sa măsura preventivă - liberarea provizorie sub control judiciar pe un termen de 90

de zile, cu stabilirea obligațiilor indicate în încheiere.

Prin sentința din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău și decizia

din 19 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost achitat Igor Cliovan de

învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 27, 42 alin. (3), 145 alin. (3) lit f),

m) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Reclamantul Igor Cliovan a relatat că prin acțiunile ilegale ale Procuraturii,

care a exercitat urmărirea penală, i-au fost încălcate drepturile fundamentale la

viață privată, la libertate și dreptul de a nu fi unnărit penal ilegal, fiindu-i, astfel,

cauzat un prejudiciu moral.

Reclamantul Igor Cliovan a invocat că prin prisma prevederilor art.10 și art.

11 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, solicită repararea prejudiciului moral,

or, urmărirea penală și judecarea cauzei a durat nouă ani, dintre care durata aflării

ilegale în detenție constituie 60 de zile, timp care, în consecință, nu poate fi întors

înapoi, lăsând amprenta asupra psihicului său.

Reclamantul a mai afirmat că ținînd cont de principiul compensării echitabile

și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale, care întruchipează

suferințele psihice ce constau din nouă ani de stres, frustrare și neliniște, ca urmare

a încălcărilor dreptului său la libertate, siguranță la viața privată, garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția Republicii Moldova,

cauzate prin acțiunile organelor de urmărire penală, apreciază că i-a fost provocat

un prejudiciu moral estimat în sumă de 1000000 lei.

Reclamantul Igor Cliovan a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul

statului, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul

său, cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 1000000 de lei, cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Prin hotărârea din 17 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă Igor Cliovan împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, s-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Igor Cliovan suma de

100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în rest cerințele

acțiunii au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Igor Cliovan, reprezentat de avocatul Alexandru Pavalati și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din

17 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă la cererea

2

de chemare în judecată depusă de Igor Cliovan împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la 15 noiembrie

2007, de către Direcția Generală Urmărire Penală a Ministerului Afacerilor Interne

a fost pornită cauza penală nr. xxxxxxxxx, conform elementelor constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute de art.art.27, 145 alin.(3) lit.f), m) Cod

penal, pe faptul că în perioada de timp octombrie-noiembrie 2007, în mun.

Chișinău Igor Cliovan, urmărind scopul dobândirii unui comision în mărime de 1

mln. dolari SUA, pentru a-1 determina pe directorul SA „Agurdino” – Iurii Bogdan

să-și vândă pachetul său de acțiuni, deținut în societatea indicată, în beneficiul unei

companii terțe, a atentat la răpirea acestuia, cu ulterioară asasinare a lui. Astfel, la

15 noiembrie 2007, în mun. Chișinău, str. Ion Creangă, nr. 49/3, sub controlul

colaboratorilor de poliție, pe motivul că Iurii Bogdan, a fost răpit și omorât, a

primit de la un colaborator operativ sub acoperire, o parte din comisionul său, în

valoare de 40000 dolari SUA.

Drept urmare, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al Direcției

Generale Urmărire Penală a Ministerului Afacerilor Interne, confirmată de

procurorul secției conducerea urmăririi penale în organele centrale a Ministerului

Afacerilor Interne și a Procuraturii Generale din 15 noiembrie 2007, s-a dispus

începerea urmăririi penale în privința lui Igor Cliovan, pe faptul tentativei la omor,

din interes material, cu răpirea persoanei, săvârșită de două persoane, la comandă,

infracțiune prevăzută de art. art. 27, 145 alin. (3) lit. f) și m) Cod penal. Procesul-

verbal de reținere din 15 noiembrie 2007, atestă că Igor Cliovan la data de

15 noiembrie 2007 ora 10 și 30 min. a fost reținut și plasat în izolatorul de detenție

preventivă a DSO al MAI. La 16 noiembrie 2007, Igor Cliovan a fost pus sub

învinuire, încriminându-i-se săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 42

alin.(3), 145 alin.(3) lit. f) și m) Cod penal. Fiind audiat în calitate de învinuit a

declarat că vina sa în săvârșurea infracțiunii n-a recunoscut și a refuzat să facă

careva declarații. Tot, la 15 noiembrie 2007 a fost reținut, iar ulterior, iar la

16 noiembrie 2007 a fost recunoscut în calitate de învinuit în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (3), lit. f), m) Cod penal.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, a fost eliberat un mandat de arest pe numele lui Igor Cliovan pe un

termen de 30 zile, care a fost prelungit prin încheierea din 11 decembrie 2007 cu

încă 30 de zile.

Ulterior, în cadrul ședinței preliminare, prin încheierea din 11 ianuarie 2008 a

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, a fost respins demersul procurorului privind

aplicarea arestării preventive în privința lui Cliovan Igor, totodată, în privința

acestuia fiind aplicată măsura preventivă - liberarea provizorie sub control judiciar

a persoanei în privința căreia s-a înaintat demers de arestare pe un termen de 90

zile, începând cu data de 11 ianuarie 2008, ora 13:00, eliberându-l pe ultimul de

sub strajă imediat din sala ședinței de judecată, cu stabilirea obligațiilor acestuia:

de a nu părăsi localitatea unde își are domuciliul decât în condițiile stabilite de

către judecător; de a comunica instanței de judecată și procurorului orice schimbare

de domiciliu; de a se prezenta în instanța de judecată și la procuror ori de câte ori

3

va fi citat, precum și de a nu săvârsi acțiuni de natură ce ar împiedica aflarea

adevărului în procesul penal.

Instanța de apel a reținut că conform rechizitoriului din 24 decembrie 2007,

cauza lui Igor Cliovan a fost transmisă în judecată, acestuia incriminîndui-se

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 42 alin. (3), 145 alin. (3) lit. f) și m)

Cod penal.

Prin sentința din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău și decizia

din 19 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost achitat Igor Cliovan de

învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 27, 42 alin. (3), 145 alin. (3) lit

f), m) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel consideră că prima instanță corect a concluzionat că toate

circumstanțele, care ulterior au servit temei de achitarea lui Igor Cliovan de

învinuirea săvârșirii infracțiunii excepțional de grave, au fost conștientizate și erau

cunoscute reprezentanților organului de urmărire penală. Ori, temeiurile care au

servit motiv de achitare a lui Igor Cliovan, se regăsesc în mod fidel în actele de

dispoziție judecătorești menționate, instanțele constatând că plănuirea tuturor

acțiunilor de către colaboratorii de poliție infiltrați exclude prezența organizării

omorului la comandă de către inculpat. Or, acțiunile date urmează a fi tratate ca o

organizare de către colaboratorii de poliție a înscenării date. Prin urmare, instanțele

de judecată au concluzionat că nu și-a găsit confirmare prezența acțiunilor de

instigare și organizare a omorului de către inculpat, după cum impune calificarea

componenței de omor la comandă, dimpotrivă, s-a constatat o instigare și o

influențare din partea colaboratorilor de poliție infiltrați în privința inculpatului,

circumstanțe care au servit drept temei de a concluziona că acuzarea nu a

demonstrat nici faptul că inculpatul s-a aflat în prezența unei organizații criminale.

Prin urmare, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe,

instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat și justificat a stabilit

cuantumul compensației bănești pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de

100000 lei, ținînd cont de faptul învinuirii reclamantului în comiterea infracțiunii

grave, pedeapsa pentru aceasta fiind de la 12 la 20 de ani sau cu detențiune pe

viață, fapt care a determinat reclamantul la greva foamei timp de 45 de zile, ceea ce

ulterior a generat internarea acestuia în spital, precum și prin aplicarea măsurii

preventive - arest preventiv și deținerea în această stare în perioada 15 noiembrie

2017-14 ianuarie 2008, prin aplicarea măsurii preventive - liberarea provizorie sub

control judiciar pe un termen de 90 zile, care prin sine reprezintă o satisfacție

parțială și echitabilă pentru orice prejudiciu moral suferit, concluzie care este în

corespundere cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Instanța de apel a constatat că sunt lipsite de suport legal afirmațiile

apelantului Ministerului Justiției al Republicii Moldova precum că Igor Cliovan nu

a prezentat probe veridice, admisibile, pertinente și concludente care să confirme

faptul prejudicierii considerabile a acestuia și respectiv, nu este temei de a genera

obligațiunea statului de a repara prejudiciul moral cauzat acestuia, deoarece se

combat prin constatările menționate supra. Or, prevederile art. 6 lit.b) Legea nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești indică direct că, dreptul la repararea prejudiciului, în

4

mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul încetării urmăririi penale

pe temeiuri de reabilitare.

Declarativ apreciază instanța de apel și argumentele apelantului Ministerului

Justiției al Republicii Moldova precum că la caz nu sunt întrunite toate condițiile

de aplicabilitate din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or, în conformitate cu

prevederile art. 390 alin.(l), (2) și (3) Cod de procedură penală, sentința de achitare

se adoptă dacă:nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, fapta nu a fost săvîrșită

de inculpat, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, fapta nu este

prevăzută de legea penală, există una din cauzele care înlătură caracterul penal al

faptei. In cazul achitării persoanei în temeiul alin. (1) pct. 2), organul de urmărire

penală este obligat să continue urmărirea penală pentru identificarea făptuitorului.

Sentința de achitare duce la reabilitarea deplină a inculpatului. Astfel, dreptul

reclamantului la repararea prejudiciului a apărut din momentul când persoanei i s-a

înaintat acuzația penală și se termină odată cu adoptarea unei hotărâri definitive

prin care s-a soluționat fondul acuzației, constată că examinarea cauzei penale

privind învinuirea lui Igor Cliovan a durat 6 ani, 2 luni și 7 zile, dintre care în

perioada de 15 noiembrie 2007 - 11 ianuarie 2008, ce constituie 57 de zile, ultimul

s-a aflat în detenție, după care fiindu-i aplicată măsura preventivă - liberarea

provizorie sub control judiciar pe un termen de 90 zile, termen care, în opinia

instanței de judecată este unul suficient de mare.

Instanța de apel consideră că nu pot fi reținute nici argumentele apelantului

Ministerului Justiției al Republicii Moldova precum că pretenția privind repararea

prejudiciului moral este lipsită de suport probant. La acest capitol, instanța de apel

atenționează asupra faptului că este de netăgăduit că orice arestare și inculpare pe

nedrept produce celor în cauză suferințe pe plan moral și social, că astfel de măsuri

lezează demnitatea și onoarea, libertatea individuală, drepturile personale

nepatrimoniale ocrotite de lege și că din acest punct de vedere se produce un

prejudiciu moral, care justifică acordarea unei compensației materiale și instanța

urmează să cuantifice efectiv acest prejudiciu.

Instanța de apel a dat o apreciere critică și argumentelor apelanților Igor

Cliovan și Ministerului Justiției al Republicii Moldova precum că cuantumul

prejudiciului moral este unul disproportional, deoarece unul din criteriile

orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

Luînd în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare cauzate lui Igor

Cliovan examinarea cauzei penale privind învinuirea ultimului a durat 6 ani, 2 luni

și 7 zile, dintre care în perioada de 15 noiembrie 2007 - 11 ianuarie 2008, ce

constituie 57 de zile, ultimul s-a aflat în detenție, după care fiindu-i aplicată măsura

preventivă - liberarea provizorie sub control judiciar pe un termen de 90 zile,

instanța de apel apreciază că în prezenta cauză, prima instanță întemeiat a stabilit

cuantumul prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, sumă care, în opinia

instanței, poate fl considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă

persoanei vătămate, în cazul dat lui Igor Cliovan, fiind suficientă pentru a-i oferi o

reparație completă pentru atingerea adusă onoarei, reputației și personalității

5

reclamantului, atît în ceea ce privește viața privată, cît și cea socială, conchidînd ca

fiind nefondate restul pretinderii de recuperare a prejudiciului moral.

Instanța de apel consideră că prima instanță a adoptat o hotărâre legală și

întemeiată, iar cererile de apel sunt neîntemeiate, instanța de apel ajungând la

concluzia de a respinge apelurile declarate de Igor Cliovan și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și a menține hotărârea primei instanțe.

La 30 noiembrie 2018 Igor Cliovan, reprezentat de avocatul Alexandru

Pavalatii a declarat recurs împotriva deciziei 03 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău prin care a solicitat admiterea recursului casarea parțială a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Igor Cliovan.

În motivarea cererii de recurs recurentul Igor Cliovan a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră vădit

ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a aplicat

eronat normele de drept material și normele de drept procedural apreciind în mod

arbitrar probele.

Recurentul Igor Cliovan a menționat că instanța de fond cît și instanța de

apel au constatat că recurentul se încadrează în temeiurile prevăzute de Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998 privind privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și că prin acțiunile ilegale ale Procuraturii, care a exercitat

nemijlocit urmărirea penală precum și ale instanțelor de judecată (referitor la

măsura preventivă), lui Igor Cliovan i-a fost încălcat dreptul fundamental la viața

privată, la libertate și dreptul de a nu fi urmărit penal ilegal, fiindu-i cauzat un

prejudiciu moral, însă ambele instanțe nu au admis solicitarea de a încasa acest

prejuduciu în cuantumul solicitat de recurrent, fapt care î-l consideră neîntemeiat.

Recurentul a mai indicat că unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația

trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire în temeiul Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu

se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit.

Recurentul a declarat că fiind unicul întreținător al familiei avînd un copil

minor la întreținere, s-a pomenit într-o situație materială dificilă, consecințele

căreia le resimte pînă în prezent. Pe lîngă aceasta, în urma stresului suferit i s-a

înrăutățit și starea sănătății, inclusiv prin greva foamei declarată în momentul în

care a fost plasat sub arest (durata grevei de 45 zile), nu sunt acoperite și nu

generează acea satisfacție echitabilă, prin încasarea în benficiul recurentului a

sumei de 100000 lei. Această sumă este sub limita acelei compensări, care ar

genera o satisfacție echitabilă pentru suferințele suportate de recurent.

Prin urmare, ținînd cont de principiul compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral și a suferințelor morale ale reclamantului, care întruchipează

suferințele psihice ce constau din 9 ani de stres, frustrare și neliniște, înrăutățirea

situației materiale ca urmare a încălcărilor dreptului său la libertate, siguranță, viață

privată, garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția

Republicii Moldova, cauzate prin acțiunile organelor de urmărire penală, susține

Igor Cliovan că prejudiciul moral echitabil suferințelor sale este în sumă de

6

1000000 lei.

La 27 decembrie 2018 Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat

recurs împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de respingere integrală a cererii de

chemare în judecată depusă de Igor Cliovan.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, le consideră vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel

la pronunțarea deciziei a aplicat eronat normele de drept material, prin aplicarea și

interpretarea eronată a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

repararea a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or, nici o condiție prevăzută

la art. art. 6 și 3 din Legea nominalizată nu se regăsește în justificarea pretențiilor

lui Igor Cliovan.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că pentru

angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de

urmărire penale, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ca

ilicite. Or, la materialele cauzei nu există nici-un act emis de către judecătorul de

instrucție sau de către instanța de judecată prin care acțiunile organelor de urmărire

penală, ale procuraturii sau ale instanței de judecată ar fi fost declarate ilegale.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că în

conformitate cu art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de urmărire

penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub

toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea

adevărului, iar reieșind din prevederile art. 28 Cod de procedură penală, procurorul

și organul de urmărire penală au obligația, în limitele competenței lor, de a porni

urmărirea penală în cazul în care sînt sesizate, în modul prevăzut de prezentul cod,

că s-a săvîrșit o infracțiune și de a efectua acțiunile necesare în vederea constatării

faptei penale și a persoanei vinovate.

Astfel, pornirea urmăririi penale constituie o modalitate legală de desfășurare

a urmăririi penale, însăși pornirea urmăririi penale, recunoașterea persoanei în

calitate de bănuit, dispunerea aplicării sechestrului, punerea persoanei sub

învinuire, etc., sunt doar niște măsuri procesuale care nu încalcă drepturile

persoanei.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat că scopul

urmăririi penale, fiind bine definit de către legiuitor în art. 1 alin. (2) Cod de

procedură penală, care explică necesității derulării acesteia ca mijloc de luptă

contra criminalității, ca mijloc de existență și de menținere a unui stat de drept.

Efectuînd o apreciere a prevederilor legale și a circumstanțelor de fapt și de drept,

se constată că reclamantul nu a fost atras ilegal la răspundere penală și nici nu a

fost în calitate de condamnat. Articolul 313 Cod de procedură penală oferă

bănuitului, învinuitului, apărătorului, părții vătămate sau altor participanți la proces

dreptul de a depune plîngeri împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de

urmărire penală la judecătorul de instrucție. De asemenea, prescripția art.300 al.(2)

Cod de procedură penală, determină că, judecătorul de instrucție examinează

plîngerile împotriva actelor ilegale ale organelor de urmărire penală și ale

7

organelor care exercită activitate specială de investigații dacă persoana nu este de

acord cu rezultatul examinării plîngerii sale de către procuror sau nu a primit

răspuns la plîngerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că

instanțele judecătorești, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul

moral, trebuie neapărat să ia în considerație atît aprecierea subiectivă privind

gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cît și datele

obiective care certifică acest fapt. În concordanță cu art. 11 a Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se

stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. In toate

cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și

echitabile a prejudiciului moral.

Recurentul consideră că suma prejudiciului moral acordată de instanța de apel

ar fi exagerată și inexplicabilă de altfel, existența prejudiciului considerabil

presupune două elemente ce urmează a fi constatate, însăși existența prejudiciului

și caracterul considerabil al acestuia. Legătura de cauzalitate între încălcare și

prejudiciu urmează a fi de asemenea probată de către intimat/reclamant. Din

materialele dosarului se constată că, nu au fost prezentate probe veridice,

admisibile, pertinente și concludente care să confirme faptul prejudicierii

considerabile a acestuia.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că aprecierea

judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, dar criteriile care

stau la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective împărtășind

criteriul general evocat de instanța europeană, potrivit căruia despăgubirile trebuie

să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației,

având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea

și gravitatea atingerii adusă acestora.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a indicat că la acordarea

satisfacției echitabile, scopul Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare

„Curtea Europeană") nu este unul punitiv, ci mai curând unul reparatoriu și

preventiv. Finalitatea constatării și determinării prejudiciului moral rezidă în

acordarea unei satisfacții echitabile menite să atenueze suferințele victimei.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că instanța

de judecată la stabilirea sumei prejudiciului moral în cuantum de 100000 lei nu a

aplicat corect criteriile de stabilire a prejudiciului moral. Astfel, prejudiciul moral

urmează a fi privit ca o compensare și nicidecum ca obținerea unor foloase

necuvenite.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că

intimatul/reclamantul nu a probat nici faptul că informația privind învinuirea sa a

avut o rezonanță în societate, a fost discutată activ de către societate și a avut un

impact negativ asupra sa sau asupra poziției sale sociale și este rezultatul acțiunilor

organului de urmărire penală.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat că însăși

achitarea prin sentință a reclamantului constituie o compensație parțială a

suferințelor psihice cauzate reclamantului, inclusiv conform jurisprudenței Curții

8

Europene a Drepturilor Omului (cauza Amihalachioaie c. Moldovei), deoarece prin

sentința respectivă acesta avea o certitudine mai mare de înfăptuire a justiției și

realizarea dreptății.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 15 noiembrie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 11628 (f.d.

173), fiind recepționată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la data de 03

decembrie 2018, fapt confirmat prin fișa de corespondență (f.d. 183). Însă, dovada

recepționării deciziei contestate de recurentul Igor Cliovan la materialele cauzei

lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursurile au fost

depuse de Igor Cliovan, reprezentat de avocatul Alexandru Pavalatii și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova la data de 30 noiembrie 2018 și 27 decembrie 2018,

cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 17 iulie 2019, în adresa intimaților Igor Cliovan, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova a fost expediată

copia recursului declarat de Igor Cliovan și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 01 august 2019 Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus prin

intermediul oficiului postal, referință prin care a solicitat admiterea recursului

depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

La 19 august 2019 Igor Cliovan a depus prin intermediul oficiului postal

referință, prin care a solicitat respingerea recursului Ministerului Justiției al

Republicii Moldova ca fiind neîntemeiat.

Intimatul Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu și-a vaforificat

dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Igor Cliovan, reprezentat de

avocatul Alexandru Pavalatii și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

9

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Igor Cliovan, reprezentat

de avocatul Alexandru Pavalatii și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Igor Cliovan,

reprezentat de avocatul Alexandru Pavalatii și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a

normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursurile declarate de Igor Cliovan, reprezentat de avocatul Alexandru

Pavalatii și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu rezultă că instanța a

apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

10

considera inadmisibile recursurile declarate de Igor Cliovan, reprezentat de

avocatul Alexandru Pavalatii și Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Igor Cliovan, reprezentat de

avocatul Alexandru Pavalatii și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Cliovan împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

11