2ra-1323/19 — declararea nulitatii partiale a clauzelor din contractul de imprumut cu ipoteca si anularea dispozitiilor privind investirea contractului de ipoteca cu formula executorie

2ra-1323/19 — declararea nulitatii partiale a clauzelor din contractul de imprumut cu ipoteca si anularea dispozitiilor privind investirea contractului de ipoteca cu formula executorie (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1323/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Clim, S. Iorgov, B. Bîrca)

DECIZIE

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Alina Valean,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alina Valean

împotriva Societății cu răspundere limitată „Prime Capital 2” cu privire la declararea

nulității parțiale a clauzelor din contractul de împrumut cu ipotecă și anularea

dispozițiilor privind investirea contractului de ipotecă cu formulă executorie,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Alina Valean și s-a menținut hotărârea din 09 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La data de 20 iunie 2017, Alina Valean a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Prime Capital 2” cu privire la declararea nulității parțiale a clauzelor

din contractul de împrumut cu ipotecă și anularea dispozițiilor privind investirea

contractului de ipotecă cu formulă executorie.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 20 octombrie 2014, între

Alina Valean și SRL „Prime Capital 2” a fost semnat contractul de împrumut

ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 pentru procurarea unui apartament.

A mai indicat că prin notificarea din anul 2016 și graficul anexat, SRL „Prime

Capital 2” a stabilit rata dobânzii anuale în mărime de 17,75 % anual, care în

viziunea reclamantei, nu se află într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii

Naționale a Moldovei.

A menționat că contractul de împrumut ipotecar enunțat, mai prevede încă o

dobândă anuală camuflată sub formă de comision de gestiune a împrumutului în

mărime de 90 dolari lunar sau, 1080 dolari anual, care întrunește semnele unei

dobânzi contractuale veritabile și care se cumulează cu dobânda contractuală

1

propriu-zisă.

A relatat că conform art. 3.12 din contractul menționat, comisionul de gestiune

a împrumutului constituie 90 dolari și urmează a fi achitat de către împrumutat lunar,

până la momentul rambursării integrale a împrumutului. Astfel, raportând suma de

1080 dolari anual la suma creditului, rezultă că dobânda anuală în mărime de 2,4 %

anual, care se încasează alături de dobânda contractuală în mărime de 17,75% anual,

prevăzută în art. 3.6 al contractului, cumulativ constituie 20,15 % anual.

A evidențiat că la data semnării contractului de împrumut, rata dobânzii

constituia 3,5 %, prin urmare în luna noiembrie 2014, o dobândă în mărime de

10,25% îngloba elementele unei dobânzi contractuale rezonabile pentru contractul

de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014 și ca urmare

se impune diminuarea dobânzii contractuale.

Reclamanta a specificat că contractului de împrumut ipotecar îi sunt aplicabile

prevederile Legii privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

nr. 256 din 09 decembrie 2011 și art. 712-719 Cod civil, referitor la clauzele

contractuale standard. Prin urmare, contractul menționat conține clauze abuzive,

prin care SRL „Prime Capital 2” a stabilit plata penalităților în cazul executării cu

întârziere a obligațiilor pecuniare.

A mai menționat că contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din

20 octombrie 2014 prevede și plata amenzilor, care reprezintă de fapt o penalitate,

așadar invocă că art. 18.3, 18.4 și 18.5 din contract urmează a fi calificate ca clauze

contractuale standard în sensul art. 712 Cod civil, iar odată ce reclamanta are statut

de consumator, această chestiune constituie un aspect determinant pentru aplicarea

în speță a dispozițiilor art. 719 lit. f) Cod civil.

A indicat că clauzele contractuale indicate în art. 11.13 din contract, care

stipulează că împrumutatul înainte de încheierea actului, a negociat toate clauzele

contractuale în mod individual, sunt unele irelevante, deoarece potrivit

Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 95 din 06 decembrie 2016 cu privire la

aplicarea dispozițiilor legale ce vizează contractul de credit/împrumut, încheiate cu

organizațiile de microfinanțare, în lipsa unor probe concrete privind negocierea,

instanța de judecată va constata că creditorul nu a dovedit prezumția caracterului

nenegociat al clauzelor standard.

Reclamanta Alina Valean solicită declararea nulității parțiale și fără efecte

juridice a art. 3.6(1) și 3.12 din contractul de împrumut ipotecar nr.

IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014, în partea în care este stabilită dobânda

în mărime de 20,15 % anual, reducând-o la 10,25% anual, declararea nulității

parțiale și fără efecte juridice a art. 3.6(ii) din contractul enunțat, în partea în care

este stabilită o dobândă în mărime de 36% anual, reducând-o la 10,25 % anual,

declararea nulă și fără efecte juridice a art. art. 18.3, 18.4 și 18.5 din contract,

anularea dispozițiilor prevăzute la pct. 6.7 privind investirea contractului de

împrumut ipotecar cu formulă executorie.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta Alina Valean a depus o cerere de

2

concretizare a acțiunii, concretizând datele pârâtului și anume, a solicitat admiterea

pretențiilor invocate în baza temeiurilor de fapt și de drept indicate, formulând

pretențiile față de ÎM „Prime Capital 2” SRL și nu ÎCS „Prime Capital 2”, după cum

a fost menționat în acțiune.

Prin hotărârea din 09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Alina Valean împotriva ÎM „Prime

Capital 2” SRL cu privire la declararea nulității parțiale și fără efecte juridice a art.

3.6(1) și 3.12 din contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20

octombrie 2014, în partea în care este stabilită dobânda în mărime de 20,15 % anual,

reducând-o la 10,25% anual, declararea nulității parțiale și fără efecte juridice a art.

3.6(ii) din contractul enunțat, în partea în care este stabilită o dobândă în mărime de

36% anual, reducând-o la 10,25 % anual, declararea nulă și fără efecte juridice a art.

art. 18.3, 18.4 și 18.5 din contract, anularea dispozițiilor prevăzute la pct. 6.7 privind

investirea contractului de împrumut ipotecar cu formulă executorie, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alina Valean și s-a menținut hotărârea din 09 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana.

Instanțele judecătorești ierarhic inferioare în susținerea soluțiilor sale au reținut

cu privire la pretenția reclamantei privind declararea parțial nulă și fără efecte

juridice a art. 3.6(i) și 3.12 din contract, că la executarea contractului de împrumut

ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014, dobânda echivalentă

contractului ar constitui 22,67% anual, de pe suma împrumutului acordat (ce

constituie rata de refinanțare interbancară (CHIBOR) care la data de 20 octombrie

2014 constituia 11,78% anual + profitul creditorului de aproximativ jumătate din

costul indicat de 5,89% anuale + cheltuieli suportate de creditor și costurile aferente

rezervei instituționale, de aproximativ 5%), în aceste circumstanțe dobânda anuală

la data de 20 octombrie 2014 constituia 22,67%, fiind una rezonabilă, raportată la

12 luni constituie 1,88% lunar. Astfel, dobânda stabilită prin contract, în mărime de

13,75% anuală este una legală, întrucât nu depășește plafonul rezonabilității în

sensul art. 869 alin. (1) și (2) Cod civil.

La fel, instanțele judecătorești privitor la pretenția reclamantei cu privire la

declararea parțial nulă și fără efecte juridice a art. 3.6(ii) din contract, au constatat

că dobânda aplicată la soldul împrumutului restant nu reprezintă o dobândă aferentă

împrumutului ci o dobândă de întârziere, prin urmare aceasta nu este supusă regulei

de relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, or dobânda

prevăzută de art. 619 Cod civil, are un caracter de sancțiune și se aplică doar pentru

perioada în care debitorul se află în întârziere. Respectiv, dobânda penalizatoare de

36% anuale prevăzute de art. 3.6(ii) al contractului, corespunde normelor prevăzute

de art. 619 Cod civil.

Totodată, instanțele judecătorești privitor la pretenția cu privire la declararea

nulității art. 18.3 și 18.4 din contractul enunțat, cu trimitere la prevederile art. 712

3

Cod civil, au conchis că toate clauzele contractului au fost negociate în particular

între părți, or potrivit declarației din 20 octombrie 2014, scrisă de Alina Valean

personal, ultima a menționat în pct. 3 a declarației că toate clauzele contractului de

împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014 au fost negociate

în mod individual înainte de semnarea contractului. Din care considerente, instanțele

au ajuns la concluzia netemeiniciei pretenției menționate.

În privința pretenției reclamantei cu privire la anularea dispozițiilor pct. 6.7

privind investirea contractului de ipotecă nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie

2014 cu formulă executorie, instanțele judecătorești au constatat că valabilitatea

formulei executorii a contractului enunțat, a fost determinată prin existența unui

consimțământ al părților și existența unei mențiuni în girul de autentificare a

notarului „La solicitarea părților, prezentul act notarial a fost învestit cu formulă

executori”. Din care considerente, instanțele judecătorești au ajuns la concluzia

netemeiniciei pretenției enunțate.

Cu privire la argumentul lui Alina Valean precum că în proces urma a fi atras

Alexandru Cuznețov, în calitate de coreclamant având statut de fidejusor, instanța

de apel a reținut că legislatorul nu oferă o astfel de opțiune legală de atragere în

proces în calitatea procesuală formulată de Alina Valean, în situația în care ultima

avea o astfel de disponibilitate, în temeiul art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă,

sarcină însă nerealizată de către aceasta. La fel, instanța de apel a reținut drept

neîntemeiat argumentul apelantei privind necesitatea atragerii în proces în calitate

de intervenient accesoriu, notarul Oleg Balicenco, or potrivit art. 67 alin. (1) Cod de

procedură civilă, persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane poate

interveni în el alături de reclamant sau pârât până la închiderea dezbaterilor judiciare

în prima instanță, dacă hotărârea pronunțată ar putea să influențeze drepturile sau

obligațiile lui față de una din părți, situația care în speță nu se atestă.

La 24 mai 2019, Alina Valean a declarat recurs împotriva deciziei din 12 martie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului recurenta a invocat că decizia recurată este una

neîntemeiată și legală, deoarece instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată,

a interpretat în mod eronat legea care urmează a fi aplicată și a soluționat greșit

pricina prin aprecierea incorectă și arbitrală a probelor din dosar.

Totodată, recurenta a notat cu trimetere la prevederile art. 719 lit. f) Cod civil că

nu a avut posibilitatea reală de a modifica conținutul contractului litigios, de a

formula propriile clauze sau de a solicita excluderea acestora, iar pe de altă parte

contractul este unul standard sau de adeziune, la semnarea căruia consumatorul are

doar opțiunea de a-l accepta în sensul formulat ori de a refuza încheierea acestuia.

La fel, recurenta a invocat că instanțele judecătorești au aplicat în mod eronat

art. 869 alin. (1) Cod civil, conform căreia în baza contractului de împrumut, părțile

pot prevedea și plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relație rezonabilă cu

rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, așadar art. 869 alin. (2) Cod civil

prevede că înțelegerea asupra dobânzii prin care se încalcă dispoziția alin. (1) este

4

nulă. Aici, recurenta a menționat că în luna noiembrie 2014, o dobândă în mărime

de 10,25% îngloba elementele unei dobânzi contractuale rezonabile pentru

contractul litigios și ca urmare diminuarea dobânzii contractuale fiind în

corespundere cu spiritul și litera normei prevăzute de art. 869 din Codul civil.

A mai indicat că instanțele nu au clarificat care este destinația comisionului în

mărime de 90 dolari SUA achitat lunar și care contraprestații oferă SRL „Prime

Capital 2” în schimbul perceperii acestei taxe, respectiv această clauză urmează a fi

declarată drept una abuzivă. Totodată, a evidențiat că odată ce are statut de

consumator, dobânda de întârziere putea fi stabilită de la 8,5 % anual la maxim până

la 24, 5 % și nu în mărime de 36% anual, așa cum este specificat în contractul de

împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014.

Recurenta consideră că art. 3.6 (ii) din contract, instituie o dobândă

disproporționată de mare în raport cu prevederile legale și anume, a art. 619 alin. (1)

și 869 Cod civil, norme care stipulează că în baza contractului de împrumut, părțile

pot prevedea și plata unei dobânzi care trebuie să se afle într-o relație rezonabilă cu

rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

În final, recurenta a invocat că prima instanță nu a atras în proces în calitate de

coreclamant pe fidejusorul Alexandru Cuznețov, care a semnat contractul de

fidejusiune cu SRL „Prime Capital 2” și care alături de Alina Valean s-a obligat să

garanteze executarea obligațiilor ce rezultă din contract.

În acest sens, recurenta a solicitat casarea deciziei din 12 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și hotărârea din 09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată

depusă de Alina Valean împotriva SRL „Prime Capital 2”.

La data de 24 iunie 2019, SRL „Prime Capital 2” a depus referință la recursul

declarat de către Alina Valean, solicitând declararea recursului drept inadmisibil.

În motivarea referinței a indicat că recursul declarat nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or

argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul examinării

cauzei în prima instanță și instanța de apel, în privința cărora instanțele s-au expus

deja, prin urmare recurenta își manifestă dezacordul cu soluția pronunțată de către

instanțele judecătorești și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 martie 2019, fiind

expediată participanților la proces la 16 mai 2019 (f.d. 25, vol. II), fără dovada

recepționării acesteia de către recurentă.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se apreciază că cererea de recurs

depusă de către Alina Valean a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut

de art. 434 alin. (1) CPC.

5

Prin încheierea din 22 iulie 2019 a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de către Alina Valean, a

fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu emiterea în această parte, a unei noi hotărâri, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, la data de 20 octombrie 2014, între ÎM „Prime

Capital 2” SRL, în calitate de împrumutător și Alina Valean, în calitate de

împrumutat, a fost încheiat contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014.

Astfel, potrivit pct. 3 din contract, valoarea împrumutului constituie 45 000 dolari

SUA, termenul împrumutului fiind 120 luni calendaristice, împrumut ce urmează a

fi restituit până la data de 20 octombrie 2024 (f.d. 16-28 vol. I).

Totodată, Colegiul reține că părțile au reglementat întinderea drepturilor și

obligațiilor reciproce ce rezultă din contractul enunțat, unele clauze contractuale

fiind obiectul cauzei deduse judecății, instanța de recurs urmând să se expună

privitor la fiecare clauză contestată, după cum urmează.

Așadar, potrivit pct. 3.6 (i) din contract, dobânda pentru împrumutul curent va fi

calculată reieșind din rata dobânzii de 13,75% anuale aplicate la soldul împrumutului

curent indicat în Graficul de Rambursare, numărul real de zile în perioada de calcul

și numărul de zile efective în an. Dobânda pentru împrumutul curent, calculată inițial

la semnarea contractului, este fixată în Graficul de Rambursare și nu va suferi

schimbări decât în cazurile prevăzute de contract. În cazul neachitării în termenul

stabilit a oricărei plăți scadente, rata dobânzii pentru împrumutul curent va fi

majorată pentru restul perioadei de utilizare a împrumutului după cum urmează, cu

1% din momentul înregistrării restanței cu termen depășit de 25 zile, cu 4% din

momentul înregistrării restanței cu termen depășit de 50 zile. În aceste cazuri de

admitere a restanțelor, dobânda pentru împrumutul curent va fi recalculată pentru

termenul rămas al împrumutului, reieșind din rata dobânzii majorate aplicată la

soldul împrumutului curent indicat în Graficul de Rambursare. Graficul de

Rambursare nou cu valorile recalculate a ratelor lunare a dobânzii va fi expediat

împrumutatului în conformitate cu prevederile pct. 17 din contract. Achitarea

sumelor restante de către împrumutat nu va aduce la micșorarea ratei dobânzii și

dobânzii pentru împrumut curent până la valoarea inițială.

Referitor la clauză citată, reclamanta/recurenta Alina Valean a invocat că rata

6

dobânzii anuale calculată de ÎM „Prime Capital 2” SRL nu se află într-o relație

rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, iar o dobândă în mărime

de 10,25 % ar constitui una rezonabilă pentru contractul de împrumut încheiat între

părți.

Potrivit art. 869 alin. (1) și (2) Cod civil, în vigoare la epoca faptelor, părțile pot

prevedea și plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relație rezonabilă cu rata

de bază a Băncii Naționale a Moldovei, înțelegerea asupra dobânzii prin care se

încalcă dispoziția alin. (1) este nulă.

Iar, în conformitate cu pct. 17 din Hotărârea privind aprobarea Normelor de

prudență financiară a asociațiilor de economii și împrumut din 30 aprilie 2018, rata

dobânzii la împrumuturile acordate de către asociație trebuie să fie stabilită la un

nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobânzile la mijloacele financiare

atrase, cheltuielile suportate și constituirea și/sau menținerea rezervei instituționale

la nivelul minim stabilit la art. 33 din Legea nr. 139 din 21 iunie 2007.

Raportând prevederile normelor legale citate supra la materialele administrate

în prezenta cauză, Colegiul consideră întemeiate concluziile instanțelor judecătorești

ierarhic inferioare că la executarea contractului de împrumut ipotecar nr.

IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014, dobânda echivalentă contractului ar

constitui 22,67 % de pe suma împrumutului acordat, constituită din rata de

refinanțare interbancară (CHIBOR) care la data de 20 octombrie 2014 era de

11,78%, din profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat de 5,89

% anuale și din cheltuielile suportate de creditor și costurile aferente rezervei

instituționale de aproximativ 5%. Așadar, dobânda anuală la data de 20 octombrie

2014, constituia 22,67%, care raportată la 12 luni constituie 1,88 % lunar.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele judecătorești corect au reținut că

rata dobânzii stabilite prin contractul de împrumut litigios, în mărime de 13,75% este

una legală și nu depășește plafonul rezonabilității în sensul art. 869 alin. (1) și (2)

Cod civil.

În continuare, conform pct. 3.6(ii) din același contract, părțile au stabilit că

dobânda pentru împrumutul restant va fi calculată reieșind din rata dobânzii

penalizatoare de 36% anuale, aplicată la soldul împrumutului restant(ratelor de

împrumut restante) și raportată la numărul efectiv de zile de restanță. Dobânda

pentru o zi de utilizare a împrumutului restant va constitui suma calculată după

formula, soldul împrumutului restant la sfârșitul zilei*rata dobânzii penalizatoare

/numărul de zile efective în an.

Cu referire la clauza contractuală enunțată, reclamanta/recurenta Alina Valean a

invocat că instanța urmează să declare parțial nul și fără efecte juridice clauza, în

partea în care este stabilită o dobândă în mărime de 36% anual, din motivul lipsei

caracterul ne rezonabilitate față de rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, cu

reducerea acesteia la 10,25%, aceasta fiind una rezonabilă.

Potrivit art. 619 alin. (1) și (2) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică

7

dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata

dobânzii peste rata dobânzii prevăzute la art. 585 Cod civil, dacă legea sau contractul

nu prevede altfel. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda

este de 9% peste rata dobânzii prevăzute de art. 585 Cod civil, dacă legea sau

contractul nu prevede altfel.

Iar, conform art. 585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului,

obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o dobândă egală cu rata de

refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei.

Aici, Colegiul reține că recurenta Alina Valean a invocat în cererea de recurs

aceleași argumente care au fost indicate, atât în cererea de chemare în judecată, cât

și în cererea de apel.

Astfel, instanța de recurs notează că instanțele judecătorești ierarhic inferioare

corect au delimitat natura juridică a dobânzii penalizatoare în sensul pct. 3.6(ii) din

contract, concluzionând că dobânda aplicată la soldul restant nu prezintă o dobândă

aferentă împrumutului ci o dobândă de întârziere, prin urmare aceasta nu este supusă

regulei de relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, or

dobânda prevăzută de prevederile art. 619 Cod civil are un caracter de sancțiune ca

rezultat al executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale și se aplică doar

pentru perioada în care debitorul, la caz Alina Valean, se află în întârziere.

Prin urmare, instanța de recurs reține drept neîntemeiat argumentul recurentei

precum că ÎM „Prime Capital 2” SRL a stabilit rata dobânzii penalizatoare în mărime

de 36%, dobândă ce nu se află într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii

Naționale a Moldovei, or după cum s-a constatat după natura juridică a dobânzii,

aceasta nu se supune regulilor de relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale

a Moldovei.

Totodată, părțile la contractul de împrumut ipotecar, au stabilit la pct. 18.3 că în

orice caz de neplată în conformitate cu prevederile contractului, împrumutatul va

plăti o penalitate pentru fiecare plată scadentă neachitată la timp în mărime de 10

dolari SUA și 0,1% de la suma restantă pentru fiecare zi de întârziere. Penalitatea se

calculează pentru neplata dobânzii, comisionului de gestiune, altor sume ce rezultă

din contract, pentru toată durata acțiunii contractului de împrumut. În cazul admiterii

restanțelor repetate și/sau de o durată mai mare decât 45 zile, împrumutătorul este în

drept să aplice penalitate majorată în mărime de 0,1% de la valoarea împrumutului

pentru fiecare zi de întârziere (neplata). Calculul penalității se efectuează până la

momentul achitării restanței indiferent de sursa de achitare. Penalitatea devine

scadentă în momentul apariției restanței la plățile rezultate din contract până la

achitarea deplină.

Iar, conform pct. 18.4 și 18.5 din același contract, părțile au prevăzut că pentru

utilizarea împrumutului cu încălcarea parțială sau totală a destinației specificate în

pct. 3 din contract, împrumutătorul va putea aplica împrumutatului o amendă în

mărime de 5% din valoarea împrumutului. Pentru orice altă încălcare a obligațiunilor

sale conform contractului, împrumutătorul are dreptul de aplica împrumutatului

8

amenzi după cum urmează, 1% din valoarea împrumutului în cazul când încălcarea

obligațiunii este înlăturată în termen de 30 zile din momentul când obligațiunea urma

să fie executată de către împrumutat și până la 5% din valoarea împrumutului în

cazul când încălcarea obligațiunii nu este înlăturată sau este înlăturată în termen ce

depășește 30 zile din momentul când obligațiunea urma să fie executată de către

împrumutat.

Cu referire la clauzele contractuale specificate, reclamanta/recurenta Alina

Valea atât în cererea de chemare în judecată, în cererea de apel, cât și de recurs a

invocat că acestea sunt clauze abuzive, ce au ca obiect solicitarea de la aceasta, în

calitate de consumator, la plata unor compensații disproporționate în raport cu

prejudiciul cauzat în legătură cu neonorarea obligațiilor contractuale.

Potrivit art. 712 Cod civil, clauze contractuale standard sânt toate clauzele

formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe care o parte

contractantă(utilizator) le prezintă celeilalte părți la încheierea contractului. Este

indiferent dacă prevederile formează un document separat sau sânt parte a

documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul condițiilor

și forma contractului. Nu există clauze contractuale standard în măsura în care

condițiile contractului au fost negociate în particular între părți.

Aici, Colegiul reține că din informația precontractuală privind împrumutul

solicitat, semnat de către Alina Valean, acesteia ia fost furnizată informația cu privire

la clauzele contractuale pe care le va cuprinde contractul de împrumut, inclusiv la

penalitățile stipulate la pct. 18.3, 18.4 și 18.5 din contractul de împrumut ipotecar

nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014. Așadar, ca rezultat Alina Valea a

declarat că acceptă oferta de finanțare a ÎCS „Prime Capital 2” SRL și este de acord

să încheie contractul în cazul aprobării cererii(f.d. 100 vol. I).

Totodată, prin declarația din 24 octombrie 2014, scrisă și semnată personal de

către Alina Valea, ultima a declarat că a luat cunoștință cu conținutul contractului de

împrumut ipotecar până la semnarea acestuia și careva neclarități sau neînțelegeri

privind conținutul și condițiile contractuale nu a avut. La fel, Alina Valean a declarat

că a luat cunoștință, i-au fost explicate clauzele contractuale, toate clauzele au fost

negociate în mod individual înaintea semnării contractului, având posibilitatea să

influențeze conținutul acestuia, inclusiv în partea mărimii și modului de calcul a

penalităților care vor fi aplicate în cazul admiterii restanței la plata obligațiunilor sau

încălcarea obligațiilor stipulate în contract (f.d. 98-99 vol. I).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție raportând prevederile normei legale enunțate supra la

materialele dosarului menționate, ajunge la concluzia că, pct. 18.3, 18.4 și 18.5 din

contract, al cărei nulitate este invocată de către reclamantă/recurentă, nu sunt clauze

contractuale standard, or clauzele contractuale au fost negociate în mod particular

de către părți, fapt ce rezultă expres din declarația din 24 octombrie 2014 scrisă și

semnată de către Alina Valean.

În acest sens, Colegiul consideră întemeiate concluziile instanțelor judecătorești

9

ierarhic inferioare care au reținut că toate clauzele contractuale stipulate în contractul

de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014, au fost

negociate de ÎCS „Prime Capital 2” SRL și Alina Valean, înaintea semnării

contractului, respectiv nu se atestă existența clauzelor contractuale standard.

La fel, instanța de recurs consideră neîntemeiate argumentele recurentei Alina

Valean care a indicat că instanțele de judecată urmau să constate că creditorul nu a

dovedit prezumția caracterului nenegociat al clauzelor contractuale standard, în lipsa

unor probe contrare. Or, după cum s-a reținut, la materialele dosarului au fost

administrate probe incontestabile care atestă negocierea prealabilă în mod individual

al tuturor clauzelor contractuale, inclusiv a pct. 18.3, 18.4 și 18.5 din contract.

În continuare, instanța de recurs reține că la data de 20 octombrie 2014, Alina

Valean și ÎM „Prime Capital 2” SRL au încheiat contractul de ipotecă nr.

IPO_2/013/10/2014, prin care Alina Valean a constituit ipotecă în favoarea ÎM

„Prime Capital 2” SRL, prin care s-a garantat obligația ce rezultă din contractul de

împrumut ipotecar nr. IMP_/013/10/2014 din 20 octombrie 2014 (f.d. 32-43 vol. I).

Prin cererea din 20 octombrie 2014, depusă de către Alina Valean către notarul

public, Oleg Belicesco, aceasta a solicitat autentificarea contractului de ipotecă

enunțat, cît și investirea contractului cu formulă executorie (f.d. 101 vol. I).

Așadar, potrivit pct. 6.7 din contract, părțile au stipulat că creditorul ipotecar și

debitorul ipotecar acceptă în mod expres prin semnarea prezentului contract, că

acesta este investit cu formulă executori, așa cum prevede art. 541 al Legii cu privire

la notariat și art. 331 al Legii cu privire la ipotecă.

În consecință, contractul de ipotecă nr. IPO_2/013/10/2014 din 20 octombrie

2014, a fost autentificat notarial și investit cu formulă executorie, unde în girul de

autentificare a fost indicată mențiunea, „La solicitarea părților, prezentul act a fost

investit cu formulă executorie” (f.d. 43 vol. I).

În conformitate cu prevederile art. 331 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă,

în cazul în care ipoteca garantează obligațiile ce rezultă din contractul de credit

bancar sau de împrumut acordat de către organizația de microfinanțare, de către

asociația de economii și împrumut sau de către societatea de leasing, contractul de

ipotecă poate fi investit cu formulă executorie conform Legii nr. 1453-XV din 08

noiembrie 2002 cu privire la notariat, dacă părțile au convenit în mod expres aceasta

în contract. În acest caz, dreptul de ipotecă poate fi executat silit, în temeiul

contractului de ipotecă investit cu formula executorie, fără adresarea cererii în

instanța de judecată pentru a obține ordonanță sau hotărâre judecătorească.

Iar, potrivit art. 541 alin. (1) și (2) al Legii nr. 1453-XV din 08 noiembrie 2002

cu privire la notariat, procedura de investire cu formula executorie a actului notarial

poate fi aplicată, sub sancțiunea nulității, la solicitarea părților, doar actelor juridice

stabilite de lege care conțin clauza privind acceptarea de către părți a învestirii cu

formulă executorie a actului respectiv. Învestirea cu formula executorie se

efectuează concomitent cu autentificarea actului juridic. În girul de autentificare

notarul va efectua mențiunea „La solicitarea părților, prezentul act notarial a fost

10

investit cu formulă executorie”.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție raportând prevederile normelor legale citate la circumstanțele cauzei

enunțate supra, consideră întemeiată soluția instanțelor judecătorești ierarhic

inferioare privind respingerea pretenției reclamantei/recurentei Alina Valean cu

privire la declararea parțial nulă a clauzelor contractului de împrumut cu ipotecă, în

partea ce ține de investirea contractului de ipotecă cu formulă executorie.

Or, la caz au fost respectate condițiile stipulate de lege care reglementează

procedura de investire a unui contract cu formulă executorie, în speță fiind vorba de

un contract de ipotecă ce garantează obligația ce rezultă din contractul de împrumut,

în sensul art. 331 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă. La fel, după cum s-a

constatat la materialele dosarului au fost administrate probele care atestă existența

solicitării ambelor părți cu privire la investirea contractului cu formulă executorie,

cât și indicarea în girul de autentificare a mențiunii „La solicitarea părților, prezentul

act notarial a fost investit cu formulă executorie”, condiții stipulate de art. 541 alin.

(1) și (2) al Legii nr. 1453-XV din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat.

Aici, Colegiul evidențiază că recurenta Alina Valean nu a indicat careva

argumente în cererea de recurs care ar indica la ilegalitatea soluției instanțelor

judecătorești în privința pretenției examinate supra.

În final, instanța de recurs reține că părțile la pct. 3.12 din contractul de împrumut

ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014, au stipulat că comisionul

de gestiune a împrumutului constituie 90 dolari SUA lunar, și urmează a fi achitat

de către împrumutat lunar, astfel cum este prevăzut în contract, până la momentul

rambursării integrale a împrumutului (f.d. 19 vol. I).

Cu referire la clauza contractuală specificată, reclamanta/recurenta Alina Valean

atât în cererea de chemare în judecată, în cererea de apel, cât și de recurs a invocat

că aceasta este o clauză abuzivă, comisionul de gestiune a împrumutului constituie

de fapt o dobândă camuflată.

În acest sens, Colegiul reține că potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr.

256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu

consumatorii, o clauză contractuală nefiind negociată în mod individual cu

consumatorul este abuzivă în cazul în care creează, contrar cerințelor de bună-

credință, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul

consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților

care decurg din contract.

În acest sens, Colegiul menționează că monitorizarea și administrarea

împrumuturilor pe care le oferă ÎM „Prime Capital 2” SRL, face parte din activitatea

nemijlocită a acesteia, astfel costurile ce apar în legătură cu monitorizarea și

administrarea împrumutului urmează a fi acoperite prin perceperea dobânzii.

Așadar, ÎM „Prime Capital 2” SRL nu a justificat necesitatea și temeiul calculării

comisionului de gestiune a împrumutului.

Mai mult, din partea ÎM „Prime Capital 2” SRL nu este efectuată nici o

11

contraprestație care ar confirma necesitatea calculării comisionului, fapt ce creează

un dezechilibru vădit și semnificativ între drepturile părților la contract, în

defavoarea împrumutatului, Alina Valean.

Prezintă relevanță și faptul că comisionul de gestiune este stabilit într-o mărime

semnificativă de mare, 90 dolari SUA lunar, ceia ce constituie 1080 dolari SUA

anual. În alți termeni, aceasta constituie o dobândă anuală în mărime de 2,4 % anual,

ce se încasează alături de dobânda contractuală prevăzută în contract.

Având în vedere că art. 869 alin. (1) și (2) Cod civil, care interzice stabilirea în

contractul de împrumut a unor dobânzi ce depășesc nerezonabil rata de bază a Băncii

Naționale a Moldovei, Colegiul apreciază că comisionul de administrare stipulat în

pct. 3.12 din contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20

octombrie 2014, alături de clauzele contractuale care stabilesc dobânda contractuală,

dobânda penalizatoare, penalitatea și alte amenzi, contrar cerințelor de bună-

credință, stabilesc în detrimentul consumatorului Alina Valean, un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contractul enunțat,

fapt care impune intervenția instanței de recurs prin aplicarea prevederilor art. 217

și 220 Cod civil și constatării nulității absolute a clauzei contractuale 3.12 din

contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră neîntemeiate concluziile

instanțelor judecătorești care au reținut cu trimitere la prevederile Legii nr. 202 din

12 iulie 2013 privind contractele de credit pentru consumatori că perceperea

comisionului de gestiune de către ÎM „Prime Capital 2” SRL este unul întemeiat,

fiind o plată aparte, care are altă menire decât dobânda și nu poate fi asimilată cu

categoria de dobândă.

Astfel, din considerentele enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia casării

parțiale a deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 09

iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în partea respingerii pretenției cu

privire la declararea nulității parțiale și fără efecte juridice a pct. 3.12 din contractul

de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014 și în această

parte, de emis o nouă hotărâre de admitere a pretenției enunțate.

Cât privește argumentele recurentei Alina Valea expuse în cererea de recurs și

anume, că neatragerea în proces a fidejusorului Alexandru Cuznețov este contrară

prevederilor art. 62 alin. (1) Cod de procedură civilă, Colegiul consideră că instanța

de apel s-a expus pe marginea acestui argument și corect a constatat că legislatorul

nu oferă o astfel de opțiune legală de atragere a unei persoane în calitate de

coreclamant, în situația în care Alina Valean avea în temeiul art. 27 alin. (1) Cod de

procedură civilă, sarcina de a dispune de drepturile procedurale și de a stabili cercul

subiecților care urmau a fi atrași în proces.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa parțial decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din

12

09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în partea respingerii pretenției

cu privire la declararea nulității parțiale și fără efecte juridice a pct. 3.12 din

contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/2014 din 20 octombrie 2014 și

în această parte, de emis o nouă hotărâre de admitere a pretenției enunțate. În rest,

de a menține decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din

09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Alina Valean.

Se casează parțial decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în partea

respingerii pretenției Alinei Valean împotriva Societății cu răspundere limitată

„Prime Capital 2” cu privire la declararea parțial nulă și fără efecte juridice a art.

3.12 din contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/014 din 20 octombrie

2014 încheiat între Alina Valean și Societatea cu răspundere limitată „Prime Capital

2” și în această parte, se emite o nouă hotărâre:

Se admite pretenția Alinei Valean împotriva Societății cu răspundere limitată

„Prime Capital 2” cu privire la declararea parțial nulă și fără efecte juridice a art.

3.12 din contractul de împrumut ipotecar nr. IMP_2/013/10/014 din 20 octombrie

2014 încheiat între Alina Valean și Societatea cu răspundere limitată „Prime Capital

2”.

Se constată nulitatea art. 3.12 din contractul de împrumut ipotecar nr.

IMP_2/013/10/014 din 20 octombrie 2014 încheiat între Alina Valean și Societatea

cu răspundere limitată „Prime Capital 2”.

În rest, decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 09

iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

judecătorii: Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

Victor Burduh

13