3ra-751/19 — contestarea actului administrativ

3ra-751/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-751/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea cu

răspundere limitată „Casa cu mansardă”, reprezentată de avocatul Vladimir Kovali,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu răspundere limitată „Casa cu mansardă” împotriva Primarului

orașului Codru cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Primarul orașului Codru, a fost casată hotărârea din 18

mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre cu

privire la respingerea acțiunii,

constată:

La data de 25 ianuarie 2018 SRL „Casa cu mansardă” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primarului or. Codru cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 07 decembrie 2017 a

depus la Primăria or. Codru cerere prealabilă, prin care a solicitat eliberarea

certificatului de urbanism pentru proiectarea și construcția unei case cu mansardă,

la care a anexat copia buletinului de identitate al administratorului, certificatul de

înregistrare a SRL „Casa cu mansardă”, schița de proiect, planul urbanistic zonal

elaborat de Institutul municipal de proiectări „Chișinău proiect”, acordul autentificat

notarial al coproprietarilor ale căror interese ar putea fi afectate, însă în termenul

prevăzut de lege nu a primit nici un răspuns la cererea înaintată.

A menționat că, refuzul pârâtului de a elibera certificatul de urbanism pentru

proiectare este neîntemeiat, deoarece a respectat exigențele prevăzute de lege privind

modul de elaborare și eliberare a certificatului de urbanism, însă Primăria or. Codru

nu i-a eliberat în termen de 20 de zile actul solicitat.

A susținut că, refuzul eliberării sau emiterii în termenul prevăzut de lege a

certificatului de urbanism, respectarea procedurii de emitere și conținutul

1

certificatului de urbanism pot forma obiectul unei acțiuni în instanța de contencios

administrativ.

A solicitat declararea refuzului pârâtului de a examina cererea prealabilă ca

fiind ilegal și obligarea primarului or. Codru de a elibera certificatul de urbanism

pentru proiectarea casei cu mansardă.

Prin hotărârea din 18 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea depusă de către SRL „Casa cu mansardă”, a fost recunoscut ilegal

refuzul și a fost obligat primarul or. Codru, mun. Chișinău să emită și să elibereze

certificatul de urbanism pentru proiectarea blocului locativ pe terenurile amplasate

în or. Codru, str. Livădarilor, nr. f/n, solicitat de către SRL „Casa cu mansardă”.

Prima instanță, raportând prevederile art. 2 și 3 alin. (1)-(3) din Legea privind

autorizarea lucrărilor de construcție la circumstanțele cauzei, a ajuns la concluzia că,

primarul or. Codru, contrar prevederilor legale, nu a răspuns la cererea prealabilă

depusă de către SRL „Casa cu mansardă” la data de 07 decembrie 2017.

La fel, prima instanță a reținut că, pârâtul nu a negat faptul depunerii de către

SRL „Casa cu mansardă” a cererii pentru eliberarea certificatului de urbanism cu

anexarea documentelor indicate de reclamantă.

De asemenea, instanța, cu trimitere la prevederile art. 4 alin. (1) și (2), 6, 21

alin.(1) și 22 alin. (1) din aceiași Lege, a conchis că, argumentele pârâtului precum

că, conform Planului urbanistic al or. Codru, terenurile care se află în posesia

reclamantului fac parte din Zona cu regim jos de înălțime și nu se permite edificarea

blocurilor locative în zona dată, cît și faptul că, prealabil urmează a fi examinată

cererea reclamantei privind schimbarea destinației terenurilor, iar pentru aprobarea

planului urbanistic zonal de către consiliul local este necesară prezentarea

acordurilor tuturor locatarilor din zona respectivă, sunt neîntemeiate.

Iar, în temeiul art. 315 alin. (1) și (3), 378, 379 alin. (1), 389 alin. (1) – (3) și

391 alin. (4) din Codul civil, prima instanță a reținut că, solicitarea primarului or.

Codru către SRL „Casa cu mansardă” privind prezentarea acordurilor locatarilor din

zona enunțată este una neîntemeiată, deoarece prin construirea blocului locativ pe

terenurile amplasate în orașul Codru, str. Livădarilor, nu se atentează în mod

inadmisibil și nu se aduce atingere unor oarecare drepturi și interese legale ale

tuturor locatarilor din zona respectivă.

Prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către primarul or. Codru, a fost casată integral hotărârea primei instanțe

și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de către SRL „Casa cu

mansardă” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel, raportând prevederile art. 1 - 4 din Legea nr. 163 din 09 iulie

2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție și ale art. 6 alin. (3) și

19 lit. c) din Legea nr. 835 din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și

amenajării teritoriului la circumstanțele cauzei, a conchis că, prima instanță pripit și

eronat a apreciat că, competența aprobării Planului urbanistic zonal ține de primarul

or. Codru, or, conform anexei la Legea nr. 835 din 17 mai 1996, se reliefează că,

Planul urbanistic zonal se aprobă în toate cazurile de consiliu, fie acesta raional,

orășenesc sau municipal.

La fel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a ignorat răspunsul

nr.167/17 din 29 iunie 2017 al primăriei or. Codru, în care a fost explicat SRL „Casa

cu mansardă” obligativitatea prezentării acordului autentificat notarial al

2

coproprietarilor de imobil/teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în

procesul executării lucrărilor de construcție și în perioada exploatării obiectivului

construit.

Totodată, instanța de apel a considerat eronată interpretarea de către prima

instanță a art. 315 din Codul civil și a conchis că, la aplicarea normelor indicate,

prima instanță urma să ia în considerație prevederile legii speciale ce reglementează

litigiul dedus judecății și, anume, prevederile Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Așadar, instanța de apel a reținut că, temeiuri pentru admiterea pretențiilor

formulate de SRL „Casa cu mansardă” nu sunt, or, probe în vederea confirmării

argumentelor invocate nu au fost prezentate..

La data de 24 aprilie 2019 SRL „Casa cu mansardă”, reprezentată de avocatul

Vladimir Kovali, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece concluziile acesteia sunt nefondate, contravin normelor de drept

material și probatoriului administrat.

A menționat că, nu este imputabil recurentei faptul că, Planul urbanistic zonal

al or. Codru nu a fost aprobat de către Consiliul municipal Chișinău, deoarece din

materialele dosarului rezultă că, terenul cu nr. cadastral 0131130589 se află în

intravilanul or. Codru, respectiv, se permite construirea caselor de locuit pe

terenurile din intravilanul localităților.

A susținut că, Primăria or. Codru a respins cererea depusă de SRL „Casa cu

mansardă” pe motiv că, lipsește un Plan urbanistic general, în care să fie inclus

terenul recurentei și nu pe motiv că, aceasta nu a anexat toate actele necesare pentru

eliberarea certificatului de urbanism, respectiv, consideră că, instanța de apel

neîntemeiat a invocat acest temei de respingere a acțiunii, or, intimatul nu a invocat

lipsa documentelor necesare pentru elaborarea certificatului de urbanism.

A declarat că, temeiurile invocate de către primarul or. Codru în răspunsul din

31 ianuarie 2018 nu se încadrează în limitele Legii privind autorizarea executării

lucrărilor de construcție, or, legea nu prevede posibilitatea respingerii cererii de

eliberare a certificatului de urbanism în situația în care Planul urbanistic general nu

include terenul pe care se solicită construirea unei case de locuit.

A evidențiat că, instanța de apel, reținând temeiul de refuz în eliberarea

certificatului de urbanism, pe care autoritatea publică locală l-a invocat în

răspunsurile nr. 167/17 din 29 iunie 2017 și nr. 188/17 din 31 iulie 2017 și 31

ianuarie 2018, de fapt, nici nu a examinat temeiul invocat în răspunsurile enunțate

și deci, s-a bazat concluziile pe o cercetare eronată a probelor din dosar în raport cu

pretențiile înaintate de către SRL „Casa cu mansardă”.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

3

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede astfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat decizia

contestată în adresa părților la data de 11 aprilie 2019, dar date care ar confirma

recepționarea acesteia de către recurentă lipsesc la dosar.

Astfel, recursul, depus la data de 24 aprilie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

4

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul depus de către SRL „Casa cu mansardă”, reprezentată de avocatul Vladimir

Kovali, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective,

adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell

contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către SRL „Casa cu

mansardă”, reprezentată de avocatul Vladimir Kovali, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către

SRL „Casa cu mansardă”, reprezentată de avocatul Vladimir Kovali, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

5

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu răspundere limitată „Casa cu mansardă”,

reprezentată de avocatul Vladimir Kovali, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6