2rac-296/19 — înlăturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de folosinta

Dosarul nr. 2rac-296/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Jomiru-Niculiță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, G. Dașchevici, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „AUTO-BSA”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de

Producție „MIG” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „AUTO-BSA”,

intervenienți accesorii Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău cu privire

la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de folosință,

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „AUTO-BSA” și

s-a menținut hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2016, C.P. „MIG” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „AUTO-BSA”, cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea

dreptului de folosință.

În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că, la 02 mai 2013, între Primăria

mun. Chișinău în calitate de arendator și C.P. „MIG” în calitate de arendaș a fost

încheiat contractul de arendă nr. 6148/2013, care a fost înregistrat de OCT Chișinău

la 19 august 2013 cu nr.XXXXXX.

Obiectul contractului îl constituie transmiterea în arendă pentru o perioadă de

cinci ani a lotului de pământ cu numărul cadastral XXXXXX, suprafața de 0,28 ha,

situat în mun. XXXXXX, str. XXXXXX, pentru exploatarea parcării auto.

La 02 mai 2013 în baza contractului de arendă nr. 6148/2013, de către

proprietarul Nicolae Crăciun și arendașul Boris Culencov a fost semnat actul de

predare-primire a lotului de teren nr. 6148/2013.

Reclamanta a relevat că, la 01 noiembrie 2015, SRL „AUTO-BSA” a capturat

samavolnic o parte din terenul arendat pe care a instalat un gard, după care a adus și

a pus la păstrare autovehicule, încălcând astfel drepturile C.P. „MIG”, care nu are

acces la lotul de teren arendat și nu poate să-l folosească.

1

A menționat că pe faptul dat, a depus o plângere la IP Râșcani, iar la

22 decembrie 2015, a recepționat răspunsul nr. 28358, prin care a fost informată

despre necesitatea adresării în instanța de judecată, competența căreia este

examinarea relațiilor juridico-civile formate între părți care sunt prevăzute de Codul

civil.

Astfel, la 15 ianuarie 2016, C.P. „MIG” s-a adresat către SRL „AUTO-BSA”

cu solicitarea de a elibera în termen de 14 zile, lotul de teren pe care l-a ocupat

samavolnic.

Prin răspunsul la somația înaintată, care a fost recepționat la 28 ianuarie 2016,

SRL „AUTO-BSA” și-a exprimat dezacordul cu solicitarea înaintată, din motiv că

între părți a existat o înțelegere verbală cu privire la semnarea unui contract ce va

reglementa relațiile dintre acestea, totodată invocând că C.P. „MIG” a dat acordul

cu privire la instalarea gardului, iar ulterior a refuzat semnarea contractului.

Reclamanta a accentuat că aceste declarații sunt false și nu corespund

adevărului. Or, clauzele contractului de arendă din 02 mai 2015 nu permit

transmiterea terenului arendat altor persoane, inclusiv în subarendă, fără autorizația

proprietarului.

C.P. „MIG” a solicitat obligarea SRL „AUTO-BSA” să elibereze lotul de

pământ pe care samavolnic l-a capturat și anume o parte din terenul cu

nr. cad. XXXXXX pe care îl arendează.

Prin încheierea din 19 decembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost admisă cererea reprezentantului reclamantului și atrași în proces ca

intervenienți accesorii din partea reclamantului, Primăria și Consiliul mun. Chișinău.

La 15 mai 2017, C.P. „MIG” a depus cerere de concretizare a pretențiilor prin

care a solicitat obligarea SRL „AUTO-BSA” să nu creeze obstacole în folosința

terenului cu numărul cadastral XXXXXX, să demoleze gardul instalat samavolnic

și să evacueze autovehiculele.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată a fost admisă cu obligarea SRL „AUTO-BSA” să

înlăture obstacolele în folosirea porțiunii de teren cu suprafața de 0,12 ha din terenul

cu suprafața de 0,28 ha cu numărul cadastral XXXXXX transmis C.P. „MIG” în

baza contractului de arendă nr. 6148/2016 din 02 mai 2013 și să elibereze porțiunea

de teren cu suprafața de 0,12 ha din terenul cu suprafața de 0,28 ha, cu numărul

cadastral XXXXXX, transmis C.P. „MIG” în baza contractului de arendă

nr.6148/2016 din 02 mai 2013, prin demolarea gardului și evacuarea automobilelor

aduse la păstrare.

La 20 februarie 2018, SRL „AUTO-BSA” a depus cerere de apel, iar la

02 iulie 2018 cerere de apel suplimentară împotriva hotărârii din 26 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani prin care a solicitat casarea hotărârii și

încheierii din 26 ianuarie 2018 ale instanței de fond, admiterea cererii

reconvenționale, respingerea cererii inițiale și încasarea din contul C.P. „MIG” a

cheltuielilor suportate pentru lucrările și materialele investite în amenajarea parcării

în sumă de 20000 de euro, în MDL la cursul BNM, la data achitării, precum și

cheltuielile de asistență juridică, dar și taxa de stat, sau cauza să fie remisă la

rejudecare.

2

Prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SRL „AUTO-BSA” și menținută hotărârea din 26 ianuarie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că soluția instanței de

fond este justă și echitabilă, având la bază cadrul normativ aplicabil raportului juridic

litigios și cumulul probelor administrate, cărora le-a fost oferită apreciere juridică

cuvenită, iar apelantul nu a prezentat argumente verosimile și admisibile în

combaterea soluției adoptate de prima instanță. Or, argumentele apelului se combat

prin constatările faptice raportate la prevederile legale aplicabile speței. Astfel, în

lipsa unor argumente coerente și convingătoare, precum și a unui suport probator de

natură să modifice soluția adoptată la caz, Colegiul a conchis că instanța de fond a

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a aplicat

corect normele de drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu

art.239-240 din Codul de procedură civilă, motiv ce impune respingerea apelului și

menținerea hotărârii primei instanțe.

La 14 mai 2019, SRL „AUTO-BSA” a depus cerere de recurs, iar la

10 iulie 2019 cerere de recurs concretizată împotriva deciziei din 26 februarie 2019

a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței

de apel.

Recurenta în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, pe care o consideră ilegală și neîntemeiată.

În susținerea poziției date a relevat că instanța de apel nu a examinat integral și

luat în considerație toate probele și circumstanțele importante pentru soluționarea

justă a cauzei.

Astfel, recurenta consideră că declarația instanței ierarhic inferioare precum că

SRL „AUTO-BSA” a acaparat ilegal suprafața de 0,12 ha de la C.P. „MIG” este una

eronată, deoarece Curtea de Apel a ignorat scrisoarea Primăriei mun. Chișinău din

28 iunie 2018, în care se menționează că intimata activează ilegal pe terenul cu

suprafața 0,28 ha, care aparține Primăriei mun. Chișinău și a ocupat abuziv încă

10 ari de teren pe care a construit un gard de piatră și își parchează autocamioanele

de mare tonaj, astfel încălcând prevederile contractului de arendă nr. 6148/2016 cu

nr. cadastral XXXXXX, care a expirat la data de 02 mai 2018.

În acest context a subliniat că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat

prevederile art.308 Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019), or, contractul

de arendă sus-menționat nu se referă la cele 10 ari de teren ocupate ilegal și abuziv

de C.P.”MIG”.

Mai mult, Curtea de Apel eronat a indicat că contractul de arendă nr. 6148/2016

din 02 mai 2013 a fost prelungit până la 02 mai 2019, or, reieșind din clauzele

contractuale și scrisoarea Primăriei mun. Chișinău din 28 iunie 2018, acesta a expirat

la data de 02 mai 2018.

Recurenta a precizat că activează pe terenul alăturat care aparține proprietarei

Viorica Zavatin și cu care are încheiat un contract de locațiune, și nicidecum nu

ocupă terenul în litigiu, însă aceste argumente au fost ignorate de instanța de apel,

asupra cărora a evitat să se expună.

În final, a opinat că circumstanțele menționate pot fi considerate motive

întemeiate de admitere a cereri de recurs, or, prin hotărârile emisă de instanțele

ierarhic inferioare, SRL „AUTO-BSA” i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil

3

stipulat de art. 6 CEDO.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 26 februarie 2019 și a fost expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

10 aprilie 2019, date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la

materialele dosarului lipsesc, însă ultima în cererea de recurs a menționat că a

recepționat-o la 15 aprilie 2019.

În aceste circumstanțe, recursul declarat de SRL „AUTO-BSA” la 14 mai 2019,

se consideră în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „AUTO-BSA”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „AUTO-BSA” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „AUTO-BSA”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „AUTO-BSA” împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Victor Burduh

Galina Stratulat

5