2ra-1318/19 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2ra-1318/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, judecător: S. Suvac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: O. Cojocaru, B. Bîrcă, E. Clim

ÎNCHEIERE

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Silvia Plăcintă, reprezentată

de avocatul Irina Burac-Mihalachi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului Național

Anticorupție către Silvia Plăcintă cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat,

împotriva deciziei din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Centrul Național Anticorupție și casată hotărârea din

13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care a fost respinsă

acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 12 octombrie 2017, Centrul Național Anticorupție a depus cerere de

chemare în judecată către Silvia Plăcintă cu privire la repararea prejudiciului

material cauzat.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 mai 2008, Judecătoria Ciocana, mun.

Chișinău a pronunțat sentința pe dosarul penal nr. 1-177/2008, prin care Plăcintă

Silvia a fost liberată de răspundere penală, cu tragerea la răspundere administrativă

în baza art. 55 Cod penal. Respectiva sentință a fost menținută prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 26 iunie 2008.

În cadrul examinării cauzei penale s-a constatat că, la 12 februarie 2008,

Plăcintă Silvia a primit de la Moraru Gheorghe suma de 500 de euro sub controlul

colaboratorilor Centrului.

La 19 martie 2008, la transmiterea sumei de 1000 de euro, în timpul efectuării

acțiunilor de urmărire penală, suma de 500 de euro nu a fost găsită.

Mijloacele bănești de 8208,20 de lei au fost eliberate din contul Centrului -

„cheltuieli speciale”. Din această sumă, la 12 februarie 2008, au fost cumpărați 500

de euro.

1

Prin acest fapt i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă totală de 8208,

20 de lei, care urmează să fie restituiți, iar vinovăția Silviei Plăcintă a fost

recunoscută prin sentința de condamnare sus nominalizată.

Astfel, reprezentantul Centrului Național Anticorupție, a solicitat repararea

prejudiciului material cauzat în mărime de 8208,20 de lei din contul Silviei

Plăcintă.

La 15 mai 2018, prin intermediul cancelariei Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana a parvenit referința din partea reprezentantului pârâtului Plăcintă Silvia -

avocatul Popovici Oleg, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind tardivă și

neîntemeiată.

Prin hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Național Anticorupție către

Plăcintă Silvia cu privire la repararea prejudiciului material cauzat, a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 iunie 2018, Centrul

Național Anticorupție, prin intermediul reprezentantului său Sochircă Anton, a

declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Centrul Național Anticorupție, casată hotărârea primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acțiunea.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, în speță, se atestă că sunt

întrunite toate elementele delictului civil, or, din materialul probator administrat la

materialele cauzei se constată cu certitudine faptul că Plăcintă Silvia a primit, la

12.02.2008, de la Moraru Ghenadie suma de 500 de euro, din 1500 euro pretinși,

bani care nu au fost confiscați și nici restituiți de către Plăcintă Silvia. Totodată,

din partea descriptivă a sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

21.05.2008 se constată că Plăcintă Silvia a recunoscut faptul că a primit suma

pretinsă de către Centrul Național Anticorupție, de la Moraru Ghenadie.

Astfel, potrivit actelor administrate la materialele cauzei, Colegiul Civil a

stabilit cu certitudine că, Centrul Național Anticorupție și-a demonstrat temeinicia

acțiunii, prin urmare, reieșind din faptul că prin sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 21.05.2008, s-au confiscat și transmis corpurile delicte bani în

sumă de 1000 de euro în contul statului, din suma de 1500 euro transmiși, instanța

va dispune încasarea din contul lui Plăcintă Silvia în beneficiul Centrului Național

Anticorupție suma de 500 de euro, echivalentul în lei MD, la momentul executării,

cu titlu de prejudiciu material.

În concluzia celor expuse, și având în vedere faptul că, prima instanță nu a

elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, și a adoptat o hotărâre neîntemeiată, iar

cererea de apel este întemeiată, Colegiul Civil a conchis asupra temeiniciei

apelului declarat de către Centrul Național Anticorupție, de a admite apelul, cu

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, și emiterea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Național

Anticorupție către Plăcintă Silvia cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat să fie admisă și încasată de la Plăcintă Silvia în beneficiul Centrului

2

Național Anticorupție suma de 500 de euro, echivalent în lei MD, la momentul

executării, cu titlu de prejudiciu material.

La 08.05.2019, Silvia Plăcintă, reprezentată de avocatul Irina Burac-

Mihalachi, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și

nefondată, în speță nu a fost cauzat oricare prejudiciu material instituției

reclamantului, or, mijloacele financiare solicitate spre încasare nu au aparținut

acesteia. Mijloacele bănești în sumă de 500 de euro nu au fost recunoscute în

calitate de corp delict de 500 de euro în cadrul dosarului penal nominalizat, iar

oricare dovezi privind faptul apartenenței mijloacelor bănești în valoare de 500 de

euro Centrului Național Anticorupție nu au fost prezentate și cercetate în prima

instanță.

Probele noi anexate abuziv și ilegal la cererea de apel (Raportul inspectorului

secției DGCCE din 29.04.2008; Rechizitorul din 21.04.2008), nu au fost cercetate

în prima instanță, iar menționarea acestora în conținutul deciziei contestate este

absolut ilegală, exact ca și întemeierea concluziilor și soluției instanței de apel pe

respectivele înscrisuri administrate și admise ilegal.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

La 14.06.2019, Centrul Național Anticorupție a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat ca recursul declarat să fie respins și menținută decizia

instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 29

ianuarie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 21 martie

2019 (f. d. 102), date despre recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Silvia Plăcintă, reprezentată de avocatul Irina Burac-Mihalachi,

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

3

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Silvia Plăcintă, reprezentată de avocatul

Irina Burac-Mihalachi, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot

fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care

se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Silvia Plăcintă, reprezentată de

avocatul Irina Burac-Mihalachi.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

4

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Silvia Plăcintă,

reprezentată de avocatul Irina Burac-Mihalachi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

5