2ra-1202/19 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1202/19

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (jud: D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Muruianu, A. Danilov, N. Budăi)

Î N C H E I E R E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Dumitru Crețu, reprezentat de avocatul Denis Ipatii,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Nagoltrans” împotriva lui Dumitru Crețu cu privire la

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 08 septembrie 2014, SRL „Nagoltrans” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Dumitru Crețu cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii SRL „Nagoltrans” a invocat că potrivit contractului de

locațiune încheiat între SRL „Nagoltrans” și Dumitru Crețu la data de 09

septembrie 2013 și a actului de predare-primire la contractul menționat, ultimul a

primit în locațiune automobilul de model Skoda Superb, cu nr. de înmatriculare xx

xx, pe un termen de 7 zile, începând cu data de 09 septembrie 2013 și până la data

de 16 septembrie 2013.

A notat că locatarul, Dumitru Crețu, a restituit automobilul enunțat la 13

ianuarie 2014, în stare deteriorată, iar conform actului de restituire din 13 ianuarie

2014, semnat și de Dumitru Crețu, automobilul Skoda Superb cu nr. de

înmatriculare xx xx, a fost restituit cu următoarele deteriorări vizibile: capacul port

bagaj deteriorat, aripă spate stângă deteriorată, felinar spate stâng deteriorat, husă

scaun șofer deteriorată, aripă față stângă deteriorată.

A indicat că, fiind deteriorat vizibil, automobilul a fost supus examinării de

către compania SRL „Exauto-Plus” pentru a fi stabilite toate deteriorările și

paguba materială.

La 17 ianuarie 2014, SRL „Exauto-Plus” a examinat automobilul și a întocmit

actul de examinare a mijlocului de transport auto nr.41/01 A, iar despre această

examinare pârâtul a fost informat prin telegrama din data de 14 ianuarie 2014.

A precizat că potrivit concluziei raportului de evaluare a pagubei nr.41/01 A,

1

valoarea prejudiciului cauzat proprietarului autovehiculului de model Skoda

Superb, cu nr. de înmatriculare xx xx, constituie suma de 31058,68 lei, fiind

înscrise toate piesele necesare recondiționării automobilului în cauză, costul

materialelor de schimb, lucrării (manopera) și costul lor (valoarea manoperei).

Astfel, potrivit concluziei din raportul de evaluare a pagubei nr.41/01 A, la

actul de examinare din 17 ianuarie 2014, Dumitru Crețu a cauzat SRL

„Nagoltrans” un prejudiciu material în valoare de 31058,68 lei.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a relatat că potrivit contractului de

locațiune, Dumitru Crețu trebuia să restituie automobilul la data 16 septembrie

2013, însă l-a restituit la data de 13 ianuarie 2014, adică cu 120 de zile mai târziu,

perioadă de timp pentru care nu a achitat plata locațiunii, conform pct.6.1 din

contractul de locațiune, care prevede că chiria pentru o zi constituie suma de 470

lei.

Conform pct.9.8 din contractul de locațiune, pârâtul este obligat să achite plata

locațiunii pentru toate zilele în care a reținut automobilul peste termen.

Astfel, conform pct.6.1 și 9.8 din contractul de locațiune, Dumitru Crețu are o

datorie la plata chiriei pentru 120 zile, în sumă de 56400 lei (120 zile x 470 lei =

56400 lei).

A afirmat că potrivit pct. 9.3 din contractul de locațiune, Dumitru Crețu este

obligat să repare prejudiciul material în legătură cu faptul că automobilul a fost

restituit într-o stare înrăutățită, cu deteriorări.

La data de 30 ianuarie 2014, în adresa lui Dumitru Crețu a fost expediată o

pretenție cu aviz de primire, prin care i-a solicitat să achite, în termen 7 zile, suma

de 31058,68 lei cu titlu de prejudiciu material și datoria pentru 120 zile de chirie în

sumă de 56400 lei, iar în total 87458,68 lei, iar la data de 30 ianuarie 2014, aceasta

a fost recepționată de către Dumitru Crețu, pe avizul de recepție fiind aplicată

semnătura ultimului.

În acest context reclamantul a solicitat încasarea de la Dumitru Crețu a

prejudiciului material ce constă din deteriorarea automobilului în mărime de

31058,68 lei, chiria pentru 120 zile de reținere a automobilului peste termenul

stabilit în contractul de locațiune în mărime de 56400 lei, taxa de stat în mărime de

2624 lei și cheltuielile de asistență juridică.

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

acțiunea înaintată de SRL „Nagoltrans” a fost admisă parțial; s-a încasat de la

Dumitru Crețu în beneficiul SRL „Nagoltrans” suma prejudiciului cauzat în

mărime de 31058,68 lei, suma chiriei locațiunii în mărime de 56400 lei,

cheltuielile de judecată privind plata taxei de stat în mărime de 2624 lei și

cheltuielile pentru asistența juridică acordată, în mărime de 1500 lei.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Dumitru Crețu și s-a menținut fără modificări hotărârea din 25

noiembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

În susținerea soluției, instanțele de judecată au reținut că potrivit pct. 9.3 al

contractului de locațiune, locatarul Dumitru Crețu s-a obligat că în caz de restituire

a automobilului într-o stare înrăutățită, să repare prejudiciul material și să achite

locatorului SRL „Nagoltrans” toate cheltuielile de reparație. Respectiv, odată ce

prin raportul de evaluare a pagubei nr. 41/01A din 23 ianuarie 2014 s-a stabilit că

2

valoarea prejudiciului cauzat de Dumitru Crețu este de 31058, 68 lei, instanțele

judecătorești ierarhic inferioare au ajuns la concluzia temeiniciei pretenției SRL

„Nagoltrans” cu privire la încasarea prejudiciului material de la Dumitru Crețu.

Totodată, instanțele au ajuns la concluzia temeiniciei pretențiilor reclamantei

SRL „Nagoltrans” cu privire la încasarea din contul lui Dumitru Crețu în

beneficiul acesteia a chiriei locațiunii în mărime de 56400. În acest sens, instanțele

judecătorești au reținut că potrivit pct.6.1 și 9.8 din contractul de locațiune, părțile

au convenit că prețul chiriei pentru o zi este de 470 lei, iar dacă după expirarea

termenului de locațiune locatarul nu restituie automobilul închiriat, locatarul este

obligat să achite locatorului chiria pentru zilele în care a reținut automobilul peste

termenul stabilit în contract.

Totodată, potrivit actului de predare-primire, Dumitru Crețu a restituit SRL

„Nagoltrans” la data de 13 ianuarie 2014 autovehiculul luat în locațiune în temeiul

contractului de locațiune din 09 septembrie 2013, deși potrivit contractului, urma

să-l restituie pînă la data de 16 septembrie 2013. Deci, Dumitru Crețu a restituit

automobilul după 120 zile de la data expirării termenului de locațiune, respectiv

datorează SRL „Nagoltrans” suma de 56400 lei (120 zile x 470 lei = 56400 lei).

La 06 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Dumitru Crețu,

reprezentat de avocatul Denis Ipatii, a declarat recurs împotriva deciziei din 07

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel, deși anterior a

constatat faptul că prima instanță a examinat cauza civilă în lipsa sa, totuși prin

decizia contestată respinge cererea de apel, fără să acorde posibilitate apelantului

să se expună pe fondul cauzei.

În acest sens, recurentul a solicitat casarea deciziei din 07 februarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 07 februarie 2019,

iar recursul a fost depus la 06 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal

(f.d.121).

Astfel, luând în considerare cele menționate, se constată că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

CPC.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural,

iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dumitru Crețu,

reprezentat de avocatul Denis Ipatii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite

în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea

flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Dumitru Crețu, reprezentat de avocatul Denis Ipatii, ca

4

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Dumitru Crețu, reprezentat de avocatul Denis Ipatii,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

5