2rac-265/19 — anularea acordului aditional

2rac-265/19 — anularea acordului aditional (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-265/2019

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Centru (A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială

„Splendorix” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Splendorix” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului

mun.Bălți, Primăriei mun.Bălți, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Casa Comercială Bulgară” privind anularea acordului adițional,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 26 august 2016 SC „Splendorix” SRL a adresat în instanța de judecată

cerere împotriva Primăriei mun. Bălți și Consiliului mun. Bălți, solicitând anularea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 07 iunie 2007 Primăria

mun.Bălți a încheiat cu SRL „Casa Comercială Bulgară” contractul de arendă nr.

184, pe un termen de 2 ani pentru perioada 11.05.2007–11.05.2009, prin care i-a

transmis ultimului în arendă terenul cu suprafața de 198 m.p., aflat în posesia

Primăriei mun.Bălți pe adresa mun.Bălți, str.Vasile Alecsandri, nr. 4.

Prin acordul adițional nr. 184/5-588 din 11.08.2014 au fost introduse

modificări și completări în contractul de arendă nr. 184 din 07.06.2007 și anume

pct. 2.1 al contractului s-a expus în următoarea redacție „Prezentul contract este

încheiat până la 23.09.2015. Perioada de valabilitate este 07.06.2008–23.09.2015”.

Acordul respectiv contravine actelor normative locale Deciziei nr. 2/51 din

24.02.2011 a Consiliului municipal Bălți, potrivit căreia termenul de arendă a

terenului pentru șantier de construcție nu poate depăși doi ani, pe când în acord s-a

stabilit un termen ce depășește cel legal.

A indicat că a expediat în adresa Primăriei mun.Bălți cerere prealabilă nr. 441

din 28.07.2016, prin care a solicitat, în temeiul art. 14 al Legii contenciosului

administrativ, revocarea acordului adițional nr. 184/5-588 din 11.08.2014, ca fiind

întocmit contrar prevederilor legale.

1

Consideră că, după expirarea termenului contractului nr. 184 din 07.06.2007,

privind darea în arendă a terenului cu o suprafață de 198 m.p. din piața Vasile

Alecsandri, nr. 4, Primăria mun.Bălți urma obligatoriu să petreacă licitație pentru

un nou termen de arendă la care ar fi participat, or a avut intenția de a arenda

terenul indicat în contractul de arendă nr. 184 din 07.06.2007.

La 09.08.2016, în adresa SC „Splendorix” SRL a parvenit răspunsul nr. P-03-

12/2794, prin care a fost informată că cererea prealabilă nr. 441 din 28.07.2016,

referitor la revocarea acordului adițional nr. 184/5-588 din 11.08.2014 va fi

examinată în cadrul ședinței Consiliului mun. Bălți.

Ulterior, la 10.08.2016 SC „Splendorix” SRL a primit răspunsul nr. P-03-

12/2794, prin care Consiliul mun.Bălți, examinând cererea prealabilă nr. 441 din

28.07.2016 referitor la revocarea acordului adițional nr. 184/5-588 din 11.08.2014

a menționat că la prelungirea contractului de arendă s-a luat în considerație art.

904, 911, 915 Cod civil, potrivit cărora, locatarul are dreptul prioritar la încheierea

contractului pe un nou termen, iar cererea prealabilă din 28.07.2016 este

neîntemeiată și nu poate fi satisfăcută.

Nefiind de acord cu răspunsul la cererea prealabilă s-a adresat în instanță cu

acțiune de anulare a acordului adițional nr.184/5-588 din 11.08.2014 considerându-

l act administrativ.

La solicitarea părților, prin încheierea din 27 decembrie 2016 a Judecătoriei

Bălți, s-a introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâților

SRL „Casa Comercială Bulgară” (f.d. 27, vol. I).

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Bălți, s-a respins cererea

depusă de către SC „Splendorix” SRL împotriva Consiliului mun. Bălți și

Primăriei mun. Bălți, intervenient accesoriu SRL „Casa Comercială Bulgară”

privind anularea actului administrativ (f.d. 29, 33-35, vol.I).

Prin decizia din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de SC „Splendorix” SRL și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți din

12 ianuarie 2017 (f.d. 84, 85-87, vol.I).

Prin decizia din 22 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de către SC „Splendorix” SRL.

S-a casat decizia 15 iunie 2017 a Curții de Apel Bălți și hotărârea din 12

ianuarie 2017 a Judecătoriei Bălți, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de către SC „Splendorix” SRL împotriva Consiliului mun. Bălți și

Primăriei mun. Bălți, intervenient accesoriu SRL „Casa Comercială Bulgară”

privind anularea actului administrativ.

Cauza s-a remis la rejudecare la Judecătoria Bălți (sediul Central), în alt

complet de judecată (f.d. 112-117, vol.I).

Prin hotărârea din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de către SC „Splendorix” SRL împotriva

Consiliului mun. Bălți și Primăriei mun. Bălți, intervenient accesoriu SRL „Casa

Comercială Bulgară” privind anularea actului administrativ.

S-a anulat acordul adițional nr.184/5 din 11 august 2014 încheiat între

Primăria mun.Bălți și SRL „Casa Comercială Bulgară”.

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a admis cererea

de apel depusă de Consiliul mun.Bălți și Primăria mun.Bălți.

2

S-a casat integral hotărîrea din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central și s-a pronunțat o hotărîre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în

judecată depusă de către SC „Splendorix” SRL împotriva Consiliului mun. Bălți și

Primăriei mun. Bălți, intervenient accesoriu SRL „Casa Comercială Bulgară”

privind anularea actului administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a constatat că, interesul este o cerință

necesară pentru existență dreptului la acțiune, aceste conferind calitatea de parte,

iar reclamantul trebuind să justifice în persoana sa interesul de a formula acțiune

.

A menționat că reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul de a

promova acțiunea, cu îndeplinirea cumulativă a exigențelor acestui element

necesar al dreptului la acțiune, și anume să fie legitim, să fie personal și direct, să

fie născut și actual. Folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare

trebuie să aparțină celui care recurge la acțiune.

Pe lângă dovada interesului său legitim și personal, persoana trebuie să facă și

dovada că s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge la acțiune în momentul

respectiv.

A statuat asupra faptului că, argumentele expuse de intimat la înaintarea

acțiunii, nu sunt susceptibile de a releva un interes personal al acestuia, intimatul

nu a probat prin careva înscrisuri că intenția sa de a arenda terenul din piața

V.Alecsandri, 4, ar fi existat în realitate or, reieșind din materialele dosarului în

anul 2014 pe terenul respectiv deja exista clădirea cu 14 nivele, ce aparține cu

drept de proprietate SRL „Casa Comercială Bulgară”, construcția derulându-se

până în prezent.

A constatat că și-a găsit confirmare argumentul apelantului precum că,

reclamantul nu are un interes născut și actual în cauză. În altă ordine de idei,

analizând materialele cauzei și raportându-le la prevederile art.220 alin.(l) Cod

civil, a reiterat că nu orice încălcare a legii atrage nulitatea absolută. Norma

acestui alineat prevede că sînt lovite de nulitate absolută actele juridice care

contravin normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o

conduită obligatorie, o obligație de la care subiectul nu se poate sustrage sau n-o

poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziția lor, interzic săvîrșirea unor

acțiuni (norme prohibitive).

A menționat că nu s-a constatat că, acordul adițional nr.184/5-588 din

11.08.2014 ar contraveni normelor imperative ale Legii or, legiuitorul nu interzice

părților prelungirea prin acordul lor comun a contractelor de arendă, dar elucidează

situația când contractul expiră iar părțile contractante continuă în mod tacit să-și

îndeplinească obligațiunile asumate la încheierea contractului de arendă.

Cât privește încălcarea deciziei nr.2/51 din 21.02.2011 a Consiliului mun.Bălți

cu privire la stabilirea termenelor de atribuire în arendă a sectoarelor de teren,

colegiul civil a remarcat faptul că, în pct. 1.1 se stabilește pe teritoriul mun.Bălți

următoarea ordine de determinare a termenelor de arendă: a loturilor de teren 1-2

ani, pentru șantier de construcție pe perioada construcției obiectului. Reieșind din

materialele dosarului clădirea ce se găsește pe terenul arendat se construiește în

continuare astfel în anul 2017 gradul de executare a construcției era de 72 %. Astfel

contractul nu a depășit perioada construcției obiectului.

La 22 martie 2019 SC „Splendorix” SRL a declarat recurs împotriva deciziei

din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei instanței

3

de apel și menținerea hotărârii din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (2), lit. a), b), alin.

(3) lit. f), alin. (4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material. La examinarea apelului și în motivarea deciziei contestate,

instanța de apel s-a bazat pe prevederile Legii contenciosului administrativ pentru a

motiva că recurentul nu era în drept să solicite anularea acordului adițional

nr.184/5-588 din 11 august 2014, cu toate că cauza urma a fi examinată în acțiunea

civilă generală.

A susținut că instanța de apel nu doar că a aplicat o lege care nu urma a fi

aplicată, dar a admis și o altă încălcare și anume a aplicat prevederile Codului civil

cu privire la declararea nulă a actului juridic.

A menționat că acordul adițional nr.184/5-588 din 11 august 2014 este nul,

deoarece a fost întocmit contrar deciziei nr.2/51 din 24 februarie 2011 în care clar

este indicat termenul de dare în arendă a loturilor de teren din mun.Bălți, contrar

prevederilor art.905 și 915 Cod civil, art.77 alin. (2), (5) din Legea privind

administrarea publică locală or, intimații urmau să încheie un alt contract de arendă

cu petrecerea obligatorie a licitației.

A indicat că este neîntemeiată concluzia instanței de apel referitor la faptul că

SC „Splendorix” SRL nu este în drept să solicite declararea nulă a acordului

adițional, deoarece nu și-a dovedit dreptul său lezat, or, prin nepetrecerea licitației

administrația publică locală a încălcat nu doar dreptul SC „Splendorix” SRL, dar și

a altor potențiali doritori de a lua în locațiune acest teren. Mai mult, terenul care a

fost transmis și exploatat de SRL „Casa Comercială Bulgară” este un teren din

domeniul public al unității administrativ teritoriale, iar prin esența lor bunurile din

domeniul public sunt destinate uzului public, adică orice persoană se poate folosi

de ele conform destinației. Iar transmiterea lor în arendă, doar unei persoane,

afectează nu doar drepturile și interesele SC „Splendorix” SRL, dar și tuturor

locuitorilor municipiului Bălți.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces

conform scrisorii de însoțire la 12 februarie 2019 (f.d. 252, vol.II), și recepționată

de către recurent la 14 februarie 2019 (f.d. 253, vol.II).

Prin urmare, recursul declarat de SC „Splendorix” SRL la 22 martie 2019 se

consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

4

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Splendorix” SRL, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Splendorix” SRL, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța ierarhic inferioară și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SC „Splendorix” SRL.

În conformitate cu art. 270, 433 lit.a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială

„Splendorix” Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6