2rac-130/19 — incasarea sumelor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea sumelor
- Temei legal
- contractul de prestari servicii
2rac-130/19 — incasarea sumelor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
dosarul nr. 2rac-130/19
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Cucerescu)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan)
D E C I Z I E
19 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție,
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Mariana Pitic
Judecătorii Nicolae Craiu
Maria Ghervas
Nina Vascan
Iurie Bejenaru
examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Consulting Energie și
Comerț” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Bujoreanu
Eugeniu,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Apeltel-Com” împotriva Societății Comerciale „Consulting
Energie și Comerț” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea
sumelor,
împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care
a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Consulting Energie și
Comerț” Societate cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 12
martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
c o n s t a t ă
La 11 mai 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Apeltel-Com” a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Societății Comerciale „Consulting Energie
și Comerț” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumelor.
În motivarea acțiunii a indicat că pe 15 iunie 2015 a încheiat un contract de
prestării servicii cu SC „Consulting Energie și Comerț” SRL, prin care s-a obligat
să presteze servicii de construcție și montaj a rețelelor electrice exterioare, cablu
subteran 10/0,4Kv, în or. Bălți.
În baza pct. 4.1 din contract, pentru serviciile prestate pârâtul era obligat să
achite o retribuție conform devizului de cheltuieli, procesului-verbal de îndeplinire a
lucrărilor semnat de ambele părți.
Totodată, în conformitate cu pct. 4.2 din contract, retribuirea urma să se
efectueze 40% la avansul lucrărilor și 60% la finisarea lucrărilor.
Prin factura fiscală seria JV7621641 din 1 martie 2016, precum și prin factura
fiscală JV2159492 din 24.11.2015, semnate de către ambele părți, se confirmă
îndeplinirea lucrărilor de montaj la filiale Bălți RED Nord în cuantum de 749 550,
54 de lei.
Prin actul nr. 7621641 din 1 martie 2016 părțile au consimțit asupra faptului
că serviciile au fost acordate în măsură deplină și în termenul stabilit, iar pârâtul nu
are obiecții față de volumul, calitatea și termenul acordării serviciilor.
Pe 6 iunie 2016 a expediat pârâtului o notificare prin care a solicitat plata
restanței în termen de 3 zile din momentul recepționării notificării. Din diverse
motive pârâtul a refuzat achitarea banilor în termenul acordat.
A considerat că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 513 din
Codul civil, care stabilesc că debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-
credință și diligență la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul
executării și stingerii obligației.
A solicitat reclamantul a încasa din contul SC „Consulting Energie și
Comerț” SRL datoria în sumă de 539 550, 54 de lei; dobânda de întârziere în sumă
de 178 501,58 de lei; penalitatea în sumă de 480 199,98 de lei, precum și cheltuieli
de judecată.
Prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
acțiunea a fost admisă parțial; s-a încasat de la SC „Consulting Energie și Comerț”
SRL în beneficiul SRL „Apeltel-Com” suma de 539 550,54 lei de cu titlu de datorie
în baza contractului de prestări servicii nr.11/iun din 15.06.2015; suma de 178
501,58 de lei cu titlu de dobândă de întârziere; suma de 96039,99 de lei cu titlu de
penalitate. În rest, acțiunea a fost respinsă.
SC „Consulting Energie și Comerț” SRL a declarat apel împotriva hotărârii
primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii.
Prin decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins
apelul declarat de SC „Consulting Energie și Comerț” SRL și a fost menținută
hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 18 ianuarie 2019 Societatea Comercială „Consulting Energie și Comerț”
Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Bujoreanu Eugeniu, a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a
hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele
legale privind termenul de prescripție de adresare în judecată, în opinia recurentului
fiind aplicabile prevederile art. 968 Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din
06.06.2002 și nu art. 267 alin. (1) Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din
)
06.06.2002 .
)
De asemenea, a indicat că având în vedere că SC „Consulting Energie și
Comerț” SRL a achitat suma de 287 850 de lei, nu a cerut remedierea viciului și nu
a solicitat rezilierea contractului, reclamantul urmează să reducă retribuția sa de la
suma de 749 550,90 de lei la suma de 482 633,80 de lei, astfel încât SC „Consulting
Energie și Comerț” SRL este de acord să achite suma de 194 783,80 de lei cu
condiția prezentării actelor solicitate.
2
În opinia recurentului dreptul la acțiune privind încasarea penalității a apărut
la data de 01.03.2016 și s-a prescris la data de 01.09.2016, însă acțiunea a fost
depusă în mai 2017.
Totodată, recurentul a solicitat respingerea cererii privind încasarea dobânzii
de întârziere în sumă de 178 501,58 de lei ca fiind neîntemeiată din motiv că
lucrarea nu a fost dată în exploatare, iar suma la care se pretinde nu corespunde
realității.
Astfel, a invocat că nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele
pricinii.
Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și
care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină
decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.
Colegiul a stabilit că la 15 iunie 2015, SRL „Apeltel-Com”, ca prestator, și
SC „Consulting Energie și Comerț” SRL, ca beneficiar, au încheiat contractul nr. 11
de prestări servicii de construcție și montaj a rețelelor electrice exterioare cablu
subteran 10/0,4kV a SA „Red-Nord Bălți” în or. Bălți.
Conform pct. 4.1 din contract, pentru serviciile prestate de prestator, SC
„Consulting Energie și Comerț” SRL s-a obligat să achite o retribuție conform
devizului de cheltuieli, procesului verbal de îndeplinire a lucrărilor de facto semnat
de ambele părți (f.d. 14).
Totodată, conform pct. 4.2 din contract, retribuirea reclamantului urma să se
efectueze de către SC „Consulting Energie și Comerț” SRL în mărime de 40% la
începutul lucrărilor, și în mărime de 60% la finisarea lucrărilor.
Prin factura fiscală seria JV7621641 din 1 martie 2016, precum și prin factura
fiscală JV2159492 din 24.11.2015, semnate de către ambele părți, se confirmă
îndeplinirea lucrărilor de montaj la filiale Bălți RED Nord, în cuantum de 749 550,
54 de lei (f.d.15-16).
Totodată, prin actul nr.7621641 din 1 martie 2016 se confirmă faptul că
părțile au consimțit că serviciile au fost acordate în măsură deplină și în termenul
stabilit, iar apelantul nu are obiecții față de volumul, calitatea și termenul acordării
serviciilor (f.d.17).
Colegiul menționează că instanțele judecătorești ierarhic inferioare corect au
stabilit circumstanțele cauzei și nu este necesar de a le face o altă interpretare,
apreciind ca fiind justă concluzia instanței de fond și a instanței de apel privind
temeinicia acțiunii înaintate de SRL „Apeltel-Com”.
În susținerea temeiniciei acțiunii se aduc următoarele.
Conform art.8 Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din 06.06.2002
),
drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor
persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la
drepturi și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la sensul
3
legislației civile. Drepturile și obligațiile civile apar: a) din contracte și din alte acte
juridice.
Conform art. 512 alin. (1) Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din
06.06.2002), în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă
de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute.
Conform art. 513 Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din 06.06.2002 ,
)
debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și diligență la
momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii
obligației.
Conform art. 514 Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din 06.06.2002
)
obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt
susceptibil de a le produce în condițiile legii.
Conform art. 572 alin. (2) Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din
06.06.2002 , obligația trebuie să fie executată în modul corespunzător, cu bună
)
credință, la locul și în modul stabilit.
În acest sens, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare just au
stabilit că SC „Consulting Energie și Comerț” SRL nu și-a respectat obligația de
plată a retribuției pentru îndeplinirea lucrărilor ce fac obiectul contractului de
prestări servicii. Or, acesta a recunoscut executarea parțial a obligației corelative de
plata a costului lucrărilor de construcție.
Aceasta deoarece conform actului de verificare a decontărilor reciproce din 1
martie 2016, suma restantă constituie 539 550, 54 de lei, ce reprezintă diferența
între costul lucrărilor în sumă de 749 550, 54 de lei și avansul de 210 000 lei achitat
pentru efectuarea lucrărilor în conformitate cu pct. 4.2 din contract.
Prin același act, nr. 7621641 din 1 martie 2016, părțile au consimțit că
serviciile au fost acordate în măsură deplină și în termenul stabilit, iar apelantul nu
are obiecții față de volumul, calitatea și termenul acordării serviciilor.
În acest context, instanțele ierarhic inferioare just au concluzionat că SRL
„Consulting Energie și Comerț” urmează să achite SRL „Apeltel-Com” datoria în
baza contractului de prestări servicii nr. 11 din 15.06.2015 în sumă de 539 550,54
de lei.
Colegiul, de asemenea, consideră justă respingerea de către instanțele ierarhic
inferioare a ipotezei invocate de către pârât, cu trimitere la Devizul Local, potrivit
căruia: în rezultatul recalculării lucrărilor efectuate de către SRL „Apeltel-Com”,
care nu au fost îndeplinite cu tehnica proprie constituie suma de 266916,60 lei, iar
costul lucrărilor reale/de facto efectuate de SRL „Apeltel-Com” reprezintă suma de
482633,80 lei.
Or, în conformitate cu prevederile art.666 alin.(1) Cod civil (în redacția Legii
nr. 1107-XV din 06.06.2002 , contractul este acordul de voință realizat între două
)
sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi
juridice. Potrivit art.667 alin.(1) al Codului civil părțile contractante pot încheia în
mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili
conținutul lor.
Astfel, prin semnarea contractului de prestare a serviciilor părțile au consimțit
la timpul, modul de executare a serviciilor și au stabilit retribuția corespunzătoare.
4
Iar la momentul semnării actului nr.7621641 din 01 martie 2016 aceste aspecte nu
au fost invocate și beneficiarul prin semnătura și ștampila aplicată a recunoscut
respectarea termenului, volumului și calității la efectuarea serviciilor. Iar la
materialele cauzei lipsesc acte care să confirme acordul părților la modificarea
retribuției stabilite inițial de părțile contractante.
Cu referire la pretenția reclamantului privind încasarea dobânzii de
întârziere, se aduc prevederile art. 617 alin. (1) Cod civil, (în redacția Legii nr.
1107-XV din 06.06.2002 conform cărora dacă nu este executată obligația în urma
)
somației primite după scadență din partea creditorului, debitorul se consideră în
întârziere ca urmare a somației.
Dobânda de întârziere reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului
creanței ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și
să calculeze pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare
termenul de scadență și până la data stingerii sumei datorate.
Colegiul apreciază ca fiind juste concluziile instanțelor precum că în
condițiile neonorării obligațiilor beneficiarului în ceea ce privește achitarea sumei
datorate, reclamantul este justificat să solicite dobânzi pe perioada de întârziere.
În acest sens se menționează că conform art. 619 Cod civil (în redacția Legii
nr. 1107-XV din 06.06.2002 obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe
),
perioada de întârziere și în cazul actelor juridice în care nu participă consumatorul,
dobânda este de 9 % peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 Cod civil, dacă legea
sau contractul nu prevede altfel, nefiind admisă proba unui prejudiciu mai redus.
Astfel, întrucât în speță executarea obligației are loc la termene diferite,
urmează ca cuantumul dobânzii de întârziere să fie determinată corespunzător datei
de la care obligația devine exigibilă. Reieșind din prevederile pct. 4.2 din contract,
retribuirea urma să se efectueze 40 % la avansul lucrărilor și 60 % la finisarea
lucrărilor. Astfel, instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare
întemeiat au stabilit că SC „Consulting Energie și Comerț” SRL urmează să achite
SRL „Apeltel-Com” o dobândă de întârziere în mărime de 178 501,58 de lei.
Colegiul consideră că instanțele corect au dispus încasarea penalității,
aducându-se în acest sens prevederile art. 624 din Codul civil (în redacția Legii nr.
1107-XV din 06.06.2002 clauza penală este o prevedere contractuală prin care
)
părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării
obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt un bun.
Conform pct.7.1 din contractul semnat de părți, în cazul încălcării termenului
de efectuare a plăților pentru serviciile prestate, beneficiarul este obligat să achite o
penalitate de 0,5% din costul total al lucrărilor pentru fiecare zi de întârziere.
Totodată, conform art.630 alin.(1) Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV
din 06.06.2002 , în cazuri excepționale, luându-se în considerare toate
)
împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea clauzei penale
disproporționat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu
numai de interesele patrimoniale, ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale
creditorului.
Raportând normele legale citate, Colegiul reține că prima instanță și instanța
de apel corect au stabilit că penalitatea stabilită prin contract este una exagerată și a
5
dispus reducerea acesteia la 0,1% per zi, stabilind necesitatea achitării unei
penalități de către beneficiar în mărime de 96 039, 99 lei.
Colegiul consideră că instanța de apel corect a respins argumentele
recurentului referitor la tardivitatea capătului de cerere cu privire la încasarea
penalității. Or, potrivit calcului prezentat de intimat rezultă că penalitatea a fost
calculată pentru o perioadă de 180 de zile, așa cum o cer exigențele art. 268 lit.a)
Cod civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din 06.06.2002 (f.d.62-65).
)
În altă ordine de idei, conform art.726 Cod civil, (în redacția Legii nr. 1107-
XV din 06.06.2002 la interpretarea contractului se va ține cont de natura lui, de
)
circumstanțele în care a fost încheiat, de interpretarea care este dată acestuia de
către părți sau care poate fi dedusă din comportamentul lor de până la și de după
încheierea contractului, precum și de uzanțe.
Astfel, Colegiul consideră că just au fost respinse argumentele recurentului,
precum că în speță se fac aplicabile prevederile art. 968 alin. (1) Cod civil (în
redacția Legii nr. 1107-XV din 06.06.2002 și astfel, în opinia recurentului,
)
acțiunea urmând a fi respinsă ca tardivă. Or, obiectul contractului reprezintă
obligația de a efectua servicii, ordinea și modul de prestare a serviciilor,
remunerarea serviciilor, transmiterea, acceptarea serviciilor, răspunderea
contractuală pentru serviciile indicate, etc.
În aceeași ordine de idei, Colegiu relevă că conform art. 267 alin. (1) Cod
civil (în redacția Legii nr. 1107-XV din 06.06.2002 termenul general în interiorul
)
căruia persoana poate să-și apere, pe cale intentării acțiunii în instanța de judecată,
dreptul încălcat este de 3 ani de zile. Recepționarea serviciilor a avut loc la 01
martie 2016, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă de SRL „Apeltel-
Com” la 11 mai 2017, prin urmare cu respectarea termenului general de prescripție
de 3 ani.
În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de
apel și a primei instanțe este întemeiată, fiind adoptată în limitele competenței, cu
aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.
Astfel, se ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Consulting Energie
și Comerț” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Bujoreanu
Eugeniu.
Se mențin decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
6
„Apeltel-Com” împotriva Societății Comerciale „Consulting Energie și Comerț”
Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumelor.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Mariana Pitic
Judecătorii Nicolae Craiu
Maria Ghervas
Nina Vascan
Iurie Bejenaru
7