2ra-1071/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–1071/19

Prima instanță: Judecătoria Strășeni (sediul Calarași) (jud. V. Negurița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Danilov, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎM “Incaso” SRL

reprezentată de avocatul Bujoreanu Eugeniu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către ÎM “Incaso”

SRL către Pantelei Rodica privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către ÎM “Incaso” SRL reprezentată de avocatul

Bujoreanu Eugeniu și menținută hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Strășeni

(sediul Călărași),

con st ată:

La 12 aprilie 2018, ÎM “Incaso” SRL a depus o cerere de chemare instanța de

judecată împotriva Rodicăi Pantelei privind încasarea datoriei în sumă de 6811,79

lei, sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și sumei de 280,98

lei cu titlu de taxă de stat.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 22 aprilie 2014, între ÎCS „Iute Credit”

SRL, în calitate de creditor și Pantelei Rodica, în calitate de debitor a fost încheiat

contractul de împrumut nr.573269.

A indicat că, pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului,

debitorul s-a angajat să plătească pe lângă valoarea împrumutului principal, taxa

aferentă contractului de împrumut, dobânda și o penalitate contractuală, care se

raportează duratei de întârziere.

La 22 aprilie 2014, ÎCS „Iute Credit” SRL și-a onorat obligațiunea sa,

transferând debitorului împrumutul stabilit de părți, însă pârâta până în prezent, nu

și-a onorat obligațiile, conform contractului în cauză.

Debitorul conform contractului a fost înștiințat în mod repetat despre faptul

nerespectării clauzelor contractuale, prin intermediul notificărilor recomandate

expediate. În adresa debitorului a fost expediată reclamația prin care el a fost

informat repetat despre nerespectarea clauzelor contractuale și anume obligațiunea

acestuia de returnare a împrumutului, dobânzii stabilite, taxei aferente la contract și

penalităților calculate conform contractului.

Mai mult, debitorul a fost anunțat despre rezilierea anticipată a contractului de

1

către creditor, conform prevederilor contractului de împrumut, astfel, datoria

pârâtei față de ÎCS „Iute Credit” SRL constituie 6811,79 de lei, fiind calculată

conform prevederilor contractului.

A menționat că, acțiunea în instanță a fost înaintată de către ÎM “Incaso” SRL

având calitatea de „creditor” în baza contractului de cesiune nr.1 din 01 iunie 2010,

încheiat între ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM “Incaso” SRL, prin care ÎCS „Iute

Credit” SRL a transmis dreptul de creanță către ÎM “Incaso” SRL, în temeiul

actului de predare-primire.

În fața instanțelor de judecată, reclamanta a solicitat, încasarea datoriei în

mărime de 6811,79 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1500

lei și a taxei de stat în mărime de 280,98 lei.

Prin hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași),

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către ÎM “Incaso” SRL reprezentată de avocatul Bujoreanu

Eugeniu și menținută hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Strășeni (sediul

Călărași).

Pentru a decide astfel, instanțele inferioare au reținut că, solicitările societății

reclamante privind încasarea din contul pârâtei Pantelei Rodica a sumei restante

din împrumut 4006,47 lei; sumei restante din taxa aferentă 864,19 lei; sumei

restante din dobânda contractuală 109,66 lei; sumei restante din penalitatea pentru

întârziere 1831,47 lei, sunt nefondate, or, solicitările din acțiune sunt nule de drept,

și nu pot fi luate în considerare de către instanță, Pantelei Rodica urma să achite

până 25 iulie 2015 doar suma de 12 666 lei (compusă din 11 400 lei - împrumut și

1266 lei - dobânda împrumutului), însă ultima a achitat suma de 14 941,60 lei,

adică cu 2275,60 lei mai mult decât era obligată conform contractului de

împrumut, fapt care denotă că ultima și-a onorat integral obligațiile prevăzute în

contract.

La fel, instanțele au concluzionat că este lipsită de pertinență și afirmația

despre încasarea penalității în sumă de 5035,45 lei și 1201,94 lei, or, stipulările

contractuale reflectate în secțiunea 5 din condițiile contractuale poartă în mod

indubitabil caracterul unor clauze penale, circumstanțe ce derivă din natura

obligației pecuniare menționate, devenind aplicabilă la speță dispoziția art.719 lit.

f) al Codului civil, fiind constatată nulitatea absolută a secțiunii 5 din contractul de

împrumut nr. 573269 din 23 iunie 2014 încheiat cu Pantelei Rodica, astfel pretenția

cu privire la încasarea din contul lui Rodicăi Pantelei a clauzei penale nu are suport

legal și trebuie respinsă.

La 14 și 20 martie 2019, ÎM “Incaso” SRL reprezentată de avocatul

Bujoreanu Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

apreciat în mod arbitrar probatoriul și a săvârșit alte erori care au dus la

soluționarea greșită a cauzei.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către ÎM

2

“Incaso” SRL reprezentată de avocatul Bujoreanu Eugeniu, neîntemeiat și care

urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de ÎM “Incaso” SRL reprezentată de avocatul

Bujoreanu Eugeniu, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

3

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către ÎM “Incaso” SRL reprezentată de

avocatul Bujoreanu Eugeniu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către ÎM “Incaso” SRL

reprezentată de avocatul Bujoreanu Eugeniu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

4