2rac-215/19 — cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-215/19

Instanța de fond: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni – V. Olărescu

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Autofraht- Trans”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Autofraht-Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Biplast Com” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a penalităților,

împotriva deciziei din data de 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Autofraht-Trans”,

s-a casat hotărârea din data de 19 mai 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și s-a

emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată,

constată:

La 23 iunie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată ,,Autofraht-Trans” (în

continuare SRL ,,Autofraht-Trans”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ,,Biplast Com” (în continuare SRL ,,Biplast Com”),

prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 17 716,05 lei, dobânzii de întârziere

în mărime de 595,76 dolari SUA, penalităților de întârziere în mărime de 2 250,0 dolari

SUA și a cheltuielilor de judecată în mărime de 2 287,00 lei. ( f.d. 6-9, 37-41)

În motivarea cererii de chemare în judecată SRL ,,Autofraht-Trans” a invocat că la

26 iunie 2014, 14 octombrie 2014 și respectiv la 22 octombrie 2014, acționând în calitate

de transportator, a încheiat cu pârâta SRL ,,Biplast Com”, care a acționat în calitate de

comandatar comenzile de transport internațional de marfă și expediții, conform cărora

reclamanta s-a obligat să transporte pentru pârâtă utilaj din Turcia în Republica Moldova,

iar ultima s-a obligat să achite taxa pentru marfa transportată.

Prin actele de prestări servicii de transport din data de 03 iulie 2014, 24 octombrie

2014 și 29 octombrie 2014 și prin facturile fiscale nr. WH 1945920 din 03 iulie 2014, nr.

WH 2607805 din 17 octombrie 2014, nr. WH 2607803 din 24 octombrie 2014 se confirmă

că reclamanta a transportat cu succes și în termenii stabiliți marfa indicată în comenzile

de transport încheiate între părțile din litigiu, iar pârâta a recepționat-o, acestea fiind

semnate și ștampilate de către reprezentantul SRL ,,Biplast Com”, nefiind indicate careva

obiecții de ordin juridic sau material.

1

SRL ,,Biplast Com” nu și-a executat obligațiunea asumată în comenzile de transport

și nu a achitat prețul pentru marfa transportată în decurs de cinci zile după descărcarea

mărfii, care a expirat la 08 iulie 2014, 29 octombrie 2014 și 03 noiembrie 2014.

În scopul soluționării cauzei pe cale amiabilă societatea reclamantă s-a adresat cu

multiplele solicitări către societatea pârâtă de a achita sumele menționate, care însă nu

s-au soldat cu succes.

La 21 decembrie 2015 SRL ,,Autofraht-Trans” a remis în adresa debitorului reclamat

somație privind achitarea integrală a datoriilor aferente comenzilor de transport sus-

indicate, fiindu-i stabilit termen pentru executarea corespunzătoare a obligațiilor, însă fără

careva efect, motiv pentru care a fost înaintată prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin hotărârea din data de 19 mai 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Autofraht-Trans” a fost admisă integral,

s-a încasat din contul SRL ,,Biplast Com” în beneficiul SRL ,,Autofraht-Trans” datoria în

sumă de 17 716,05 lei, dobânda de întârziere în sumă de 595,76 dolari SUA, penalitatea

în sumă de 2 250 dolari SUA și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat achitată

la depunerea acțiunii în sumă de 2 287 lei. Sumele încasate în valută străină urmează a fi

convertite în valută națională la data executării hotărârii. (f.d. 120 -121, 137-143)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 06 noiembrie 2018 a admis apelul

declarat de SRL ,,Biplast Com”, a casat hotărârea din data de 19 mai 2017 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni și a pronunțat o hotărâre nouă, privind admiterea parțială a

acțiunii. A încasat din contul SRL ,,Biplast Com” în beneficiul SRL ,,Autofraht-Trans”

datoria în sumă de 9 214,10 lei, dobânda de întârziere pentru perioada 26 decembrie 2015

– 13 octombrie 2016 în sumă de 2 783,06 lei, pentru perioada 13 octombrie 2016 – 10

ianuarie 2017 în sumă de 512,01 lei, pe perioada 10 ianuarie 2017 – 19 mai 2017 în sumă

de 459,04 lei și penalitatea în sumă de 500 dolari SUA, a micșorat suma cheltuielilor de

judecată suportate și încasate în beneficiul SRL ,,Autofraht-Trans” de la SRL ,,Biplast

Com” de la suma de 2 287 lei la suma de 685,42 lei. ( f.d. 189,190-198)

Instanța de apel a concluzionat că până la pronunțarea de către instanța de fond a

hotărârii contestate, SRL ,,Biplast Com” a achitat parțial datoria, astfel, suma dispusă spre

încasare cu titlu de datorie constituie 9 214,10 lei, care este o datorie pecuniară și pentru

care urmează a fi încasată dobânda de întârziere. Referitor la clauza penală instanța de

apel a reținut că suma de 2 250 dolari SUA solicitată este cu mult mai mare decât datoria

de bază și este abuzivă, ce creează în detrimentul pârâtei un dezechilibru semnificativ între

drepturile și obligațiile părților, fiind mult disproporționată în raport cu prejudiciul cauzat

prin neexecutarea obligației de bază, fiind apreciată de instanța de apel în mărime de 500

dolari SUA ca fiind proporțională cauzei.

Totodată, instanța de apel a reținut că suma datoriei, achitată după pronunțarea

hotărârii, constituie a datorie neachitată, iar faptul stingerii acesteia urmează a fi luată în

considerare de către executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare sau în

cadrul executării benevole.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 25 martie 2019 a depus recurs SRL

,,Autofraht-Trans”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe. ( f.d. 220-224)

În motivarea recursului societatea recurentă a indicat că instanța de apel a interpretat

2

eronat normele de drept material, ori nu este clar cauza care a stat la baza calculării de

către instanța de apel a dobânzii de întârziere pentru o perioadă ce extinde pretențiile

recurentei, iar suma dispusă spre încasare de către instanța de apel cu titlu de dobândă de

întârziere este calculată greșit, ori faptul achitării unor sume din datorie în timpul

examinării cauzei nu exclude dreptul de a calcula și solicita dobânda de întârziere.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 06 noiembrie 2018, a publicat-

o pe portalul instanțelor de judecată la data de 03 decembrie 2018, a expediat-o

participanților la proces la data de 03 decembrie 2018. (f.d.199)

Confirmare privind recepționarea acesteia de către societatea recurentă la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul declarat la data de 25 martie 2019 se consideră a fi

depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL ,,Autofraht-Trans”,

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat

înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în

recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

3

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

SRL ,,Autofraht-Trans”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către SRL ,,Autofraht-Trans”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Autofraht-Trans”,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4