2ra-951/19 — contestarea ordinelor de sancționare și ordinului de concediere, restabilirea în funcția, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral,

2ra-951/19 — contestarea ordinelor de sancționare și ordinului de concediere, restabilirea în funcția, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral, (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 951/19

prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud.: A. Parfeni)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: O. Moraru, S. Șleahtițki, E. Bejenaru)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat

„Portul Fluvial Ungheni”, reprezentată de avocatul Lungu Adrian,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Proțap

Iurie împotriva Întreprinderii de Stat „Portul Fluvial Ungheni”, cu privire la anularea

ordinelor de sancționare disciplinară, restabilirea în funcția anterior deținută,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul formulat de către Întreprinderea de Stat „Portul Fluvial Ungheni” și s-a

menținut hotărârea din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Ungheni,

c o n s t a t ă :

La 23 iulie 2015, Proțap Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii de Stat „Portul Fluvial Ungheni”, cu privire la anularea ordinelor de

sancționare disciplinară și repararea prejudiciului moral (vol. I, f. d. 3-4).

La 20 octombrie 2015, Proțap Iurie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Portul Fluvial Ungheni”, cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral (volum fără

număr, f. d. 3-4).

Prin încheierea din 22 octombrie 2015, Judecătoria Ungheni a conexat într-un

singur proces cauza civilă intentată de către Proțap Iurie la 23 iulie 2015 și 20

octombrie 2015 (vol. I, f. d. 39 – 40).

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

Prin contractul individual de muncă nr.10/12 din 1 iunie 2012, Proțap Iurie a

fost angajat în funcția de jurisconsult în cadrul Î.S. „Portul Fluvial Ungheni”.

Pagină 1 din 11

La 24 aprilie 2015, potrivit ordinului nr. 16, întreprinderea pârâtă a instituit

comisia pentru verificarea bunurilor, mijloacelor fixe, corectitudinii operațiunilor

economice efectuate în perioada 2012-2015. În calitate sa de membru al acestei

comisii, reclamantul nu a participat la efectuarea controlului. Totuși, la 27 aprilie

2015, președintele comisiei a convocat ședința acesteia și l-a impus pe reclamant să

semneze procesul-verbal și actul din 27 aprilie 2015.

Astfel, Proțap Iurie, împreună cu alți doi membri ai comisiei, au refuzat

semnarea procesului-verbal și actului comisiei întocmite la 27 aprilie 2015, deoarece

acestea conțineau concluzii ilegale, eronate și lipsite de suport juridic. Reclamantul a

sesizat administratorul-interimar despre neregulile depistate și motivul refuzului

semnării procesului-verbal și a actului comisiei, însă ultimul l-a amenințat cu

eliberarea din funcție în caz că nu va semna actele

În astfel de circumstanțe, prin ordinul nr. 26 din 4 iunie 2015, Î.S. „Portul

Fluvial Ungheni” l-a sancționat disciplinar pe reclamant sub formă de mustrare,

pentru încălcarea disciplinei muncii prin neexecutarea obligațiunilor de serviciu.

Drept motiv, angajatorul a indicat că a refuzat să participe la efectuarea controlului

instituit prin ordinul nr. 16 din 24 aprilie 2015 și s-a eschivat de la executarea acestui

ordin, fapt ce a îngreunat și tergiversat luarea măsurilor necesare pentru înlăturarea

încălcărilor, abuzurilor depistate de comisie și repararea prejudiciului material cauzat

întreprinderii.

În continuare, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a emis ordinul nr. 27 din 5 iunie

2015, prin care administratorul interimar a obligat jurisconsultul Proțap Iurie să

efectueze un control economico-financiar, și anume retribuirea și plata muncii

prestate, a activității secretarului Consiliului de administrare a întreprinderii, funcție

deținută prin cumul de către contabilul-șef Irina Starciuc.

Prin demersul nr. 21 din 8 iunie 2015 adresat administratorului interimar și

președintelui consiliului de administrare a întreprinderii, reclamantul a refuzat

executarea ordinului nr. 27 din 5 iunie 2015.

Din aceste raționamente, la 9 iulie 2015, prin ordinul nr. 31, Î.S. „Portul Fluvial

Ungheni” l-a sancționat disciplinar cu mustrare pe reclamant pentru încălcarea

disciplinei muncii prin neexecutarea ordinului nr. 27.

Reclamantul a pretins că ordinul sus-menționat este ilegal, deoarece, conform

contractului individual de muncă și fișei de post, în atribuțiile lui de serviciu nu intră

efectuarea controalelor economica-financiare, cu excepția aprecierilor legale a

concluziilor controalelor date efectuate în cadrul întreprinderii.

Prin urmare, potrivit cererii de chemare în judecată, emiterea ordinelor de

sancționare disciplinare au lezat cinstea și onoarea reclamantului, ceea ce a condus la

agravarea stării de sănătate, fapt confirmat prin certificatul de concediu medical seria

10 nr. 381785. Conform acestuia, reclamantul s-a aflat în concediu medical în

perioada 24 iunie 2015 – 8 iulie 2015.

Ulterior, prin ordinul nr. 97 din 29 septembrie 2015, reclamantul a fost eliberat

din funcția de jurisconsult, în baza art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, pe motiv

că, la 28 septembrie 2015, s-a prezentat la locul de muncă cu întârziere de două ore și

pentru încălcarea repetată, pe parcursul a unui an, a obligațiilor de muncă, dacă

anterior au fost aplicate sancțiuni disciplinare. Mai explicit, el s-a prezentat la locul

Pagină 2 din 11

de muncă după pauza de masă, cu întârziere de două ore. De asemenea, pe parcursul

anului 2015, angajatul Proțap Iurie a fost sancționat disciplinar de două ori prin

ordinele nr. 26 din 4 iunie 2015 și nr. 31 din 9 iulie 2015. În orice caz, reclamantul a

învederat că a contestat aceste ordine în instanța de judecată.

Proțap Iurie a sugerat că ordinul nr. 97 din 29 septembrie 2015 a fost emis cu

încălcarea art. 208 din Codul muncii. În special, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” nu a

solicitat explicație în scris de la el și nu a organizat anchetă de serviciu. Mai mult,

ordinul contestat nu i-a fost adus la cunoștință.

De asemenea, reclamantul a considerat că angajatorul a încălcat prevederile

art. 86 alin.(2) din Codul muncii, deoarece a emis ordinul de concediere în perioada

când salariatul se afla în concediu medical. Or, conform certificatului de concediu

medical seria 01, nr. 2091449, eliberat pentru perioada 29 septembrie 2015 – 26

octombrie 2015.

Potrivit reclamantului, ordinul de concediere i-a afectat poziția în colectiv și i-a

lezat cinstea, demnitatea și reputația profesională, întrucât el activează în funcție de

jurist mai mult de 40 de ani.

Pentru aceste motive, Proțap Iurie a solicitat anularea ordinelor de aplicare a

sancțiunilor disciplinare nr. 26 din 4 iunie 2015 și nr. 31 din 9 iulie 2015, emise de

Î.S. „Portul Fluvial Ungheni”, precum și încasarea din contul întreprinderii pârâtei a

prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei (vol. I, f. d. 4).

La fel, reclamantul a cerut anularea ordinului de concediere nr. 97 din 29

septembrie 2015, ca fiind ilegal; restabilirea în funcția deținută de jurisconsult

conform contractului individual de muncă nr. 10/12 din 1 iunie 2012; încasarea din

contul pârâtului salariul pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 29

septembrie 2015 până la examinarea cauzei în fond; încasarea din contul pârâtului a

sumei de 100 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin privarea

ilegală de posibilitatea de a munci; și repararea prejudiciului material în mărime de

trei salarii lunare a funcției de jurisconsult a Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” cu

indemnizațiile corespunzătoare (volum fără număr, f. d. 4).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a depus mai

multe referințe în întâmpinarea cererilor de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea integrală a acțiunii ca nefondată. Astfel, față de ordinul nr. 26 din 4 iunie

2015, societatea pârâtă a susținut că, prin refuzul reclamantului de a semna actul de

verificare din 27 aprilie 2015 și procesul – verbal al ședinței comisiei, acesta s-a

eschivat cu bună – știință de la executarea atribuțiilor de serviciu în cadrul comisiei

formate în baza ordinului nr. 16 din 24 aprilie 2015. În cazul ordinului nr. 31 din 9

iulie 2015, pârâtul a sugerat că reclamantul a fost obligat să demareze un control din

punct de vedere legal a circumstanțelor potrivit cărora contabila – șef a ridicat salariul

suplimentar pentru funcția de secretar al consiliului. Prin urmare, lipsa unei analize a

acestei chestiuni a generat emiterea ordinului sus – menționat, în special, aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare. În ceea ce privește ordinul de

concediere nr. 97 din 29 septembrie 2015, societatea pârâtă a notat că membrii

comisiei de anchetă au constatat că reclamantul a lipsit de la locul de muncă mai mult

de 2 ore. În plus, având în vedere că acesta a fost sancționat anterior de două ori,

Pagină 3 din 11

comisia respectivă a propus concedierea lui, fiind obținut acordul comitetului sindical

al întreprinderii (vol. I, f. d. 32 – 34, 43 - 44).

Prin hotărârea din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Ungheni, acțiunea

formulată de către Proțap Iurie a fost admisă (vol. I, f. d. 76, 80 – 93).

În acest sens, instanța de judecată a statuat anularea ordinelor de aplicare ale

sancțiunilor disciplinare nr. 26 din 4 iunie 2015 și nr. 31 din 9 iulie 2015, precum și

ordinul de concediere nr. 97 din 29 septembrie 2015, emise în privința lui Proțap

Iurie, ca fiind ilegale. La fel, instanța de judecată a hotărât restabilirea reclamantului

în funcția de jurisconsult conform contractului individual de muncă nr. 10/12 din 1

iunie 2012 și încasarea de la societatea pârâtă a salariului în cuantum de 10 884 de

lei, pentru lipsa forțată de muncă în intervalul de timp 29 septembrie 2015 – 24

decembrie 2015. În definitiv, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a fost obligată să

plătească reclamantului prejudiciul moral în cuantum de 3 000 de lei.

Împotriva acestui act judecătoresc, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a declarat

apel, care a fost pus pe rol la 3 martie 2016 (vol. I, f. d. 127). În apărare, Proțap Iurie

a formulat o referință, solicitând respingerea cererii de apel (vol. I, f. d. 132 – 133).

Prin decizia din 14 aprilie 2016, Curtea de Apel Bălți a respins apelul declarat

de Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” și a menținut hotărârea din 24 decembrie 2015 a

Judecătoriei Ungheni. În esență, instanța de apel a acceptat opinia instanței de fond,

care a confirmat argumentările juridice prezentate de reclamant în favoarea ilegalității

ordinelor de sancționare și ordinului de concediere (vol. I, f. d. 140 – 146).

La 30 mai 2016, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a declarat recurs împotriva

deciziei menționate supra și a solicitat casarea ei, inclusiv hotărârea din 24 decembrie

2015 a primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În apărare, Proțap Iurie a cerut respingerea recursului și menținerea hotărârilor

judecătorești contestate (vol. I, f. d. 164 – 165).

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din 28 septembrie 2016, a admis

recursul declarat de către Î.S. „Portul Fluvial Ungheni”, a casat integral decizia din 14

aprilie 2016 a Curții de Apel Bălți și a restituit cauza spre rejudecare la instanța de

apel, în alt complet de judecători (vol. I, f. d. 180 – 187).

În mod deosebit, instanța de recurs a observat că instanța de apel nu a apreciat

pertinența actului Inspecției Financiare din 9 octombrie 2015, care combate

constatările răspunsului nr. 168 pt/16-2538 din 30 iunie 2015 a Procuraturii raionului

Ungheni. Totodată, instanța de apel trebuia să concretizeze, în baza datelor din

Registrul vizitelor la medic și deschiderii buletinelor de boală, timpul exact de

acordare a concediului medical intimatului Proțap Iurie, în special, în prima sau în a

doua parte a zilei din 29 septembrie 2015.

La rejudecarea cauzei, prin decizia din 11 mai 2017, Curtea de Apel Bălți a

admis apelul formulat de către Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” și a modificat hotărârea

din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Ungheni, în partea încasării prejudiciului

moral, schimbând cuantumul acestuia de la 3 000 de lei la suma de 3 842 de lei. În

rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută (vol. II, f. d. 15 – 27).

În motivarea punctului de vedere juridic, instanța de apel a acceptat opinia

instanței de fond, care a confirmat argumentările juridice prezentate de reclamant în

favoarea ilegalității ordinelor de sancționare și ordinului de concediere. Suplimentar,

Pagină 4 din 11

Colegiul judiciar a observat că Proțap Iurie s-a adresat cu o stare de urgență în prima

jumătate a zilei din 29 septembrie 2015, fiindu-i eliberat în aceeași zi certificatul de

concediu medical. Raționamentul respectiv a fost întemeiat pe informația eliberată de

Instituția Medico – sanitară Publică Centrul de Sănătate Ungheni, datele incluse în

cartela medicală a pacientului Proțap Iurie și declarațiile medicului de familie Morari

Tatiana.

Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a susținut că suma de 3 000 de

lei stabilită de prima instanță nu este una echitabilă. Prin urmare, instanța de judecată

a statuat că suma de 3 842 de lei este una justă și corespunde mărimii unui salariu

mediu.

La 3 august 2017, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a declarat recurs împotriva

deciziei menționate supra și a solicitat casarea ei, inclusiv hotărârea din 24 decembrie

2015 a primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Potrivit referinței din 21 septembrie 2017, Proțap Iurie a cerut respingerea

cererii de recurs (vol. II, f. d. 43 – 44).

Prin decizia din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, recursul

formulat de către Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a fost admis și a fost casată integral

decizia din 11 mai 2017 a Curții de Apel Bălți, cu trimiterea pricinii spre rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată (vol. II, f. d. 63 – 72).

În argumentarea deciziei, instanța de recurs a considerat că, la rejudecarea

cauzei, instanța de apel a omis să examineze neregularitățile stabilite de decizia din

14 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție. În special, instanța de apel nu a efectuat

o analiză complexă a fiecărei sarcini și atribuții de serviciu din compartimentul II din

fișa de post a jurisconsultului Proțap Iurie. Astfel, instanța de judecată nu a apreciat

faptul dacă ține sau nu de competența intimatului însărcinarea dată prin ordinele din

16 din 24 aprilie 2014 și nr. 27 din 5 iunie 2015.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că modificarea sumei prejudiciului

moral de către instanța de apel a înrăutățit situația Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” în

propria cale de atac, de vreme ce întreprinderea a fost unica apelantă.

La rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 4 decembrie 2018,

a respins apelul formulat de către Întreprinderea de Stat „Portul Fluvial Ungheni” și a

menținut hotărârea din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Ungheni (vol. II, f. d. 181 –

200).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a confirmat

situația de fapt constată de prima instanță în baza circumstanțelor expuse de

reclamantă în cererea de chemare în judecată. Suplimentar, instanța a reținut că, în

urma unui control inopinat, Inspecția teritorială de muncă Călărași a stabilit că

administratorul Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a emis ordinul nr. 27 cu încălcări grave

a legislației muncii. Așadar, acest act nu conține temeiurile de drept ale aplicării

sancțiunii din fișa de post și nu cuprind termenul și organul în care sancțiunea poate fi

contestată.

În drept, instanța de apel a considerat relevante art. 206 alin. (1), 208 alin. (1),

(2), art. 209 alin. (1), art. 210 alin. (2) și 355 alin. (1) din Codul muncii.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a precizat că

informațiile din actul nr. 1 din 27 aprilie 2015, impus spre semnare intimatului, au

Pagină 5 din 11

fost combătute prin răspunsul nr. 168 pt/16-2538 din 30 iunie 2015 a Procuraturii

raionului Ungheni. La fel, instanța de apel a notat că încălcările admise la emiterea

ordinului nr. 27, determinate de Inspecția teritorială de muncă Călărași, sunt

aplicabile și pentru ordinul nr. 31 din 9 iulie 2015. Prin urmare, ilegalitatea ordinelor

nr. 27 și 31 a fost demonstrată.

Față de legalitatea ordinului nr. 97 din 29 septembrie 2015, instanța de apel a

respins valoarea probatorie a procesului – verbal din 29 septembrie 2015, prezentat

de intimat, de vreme ce înscrisul dat nu conține un număr de ordine și nu este

înregistrat în mod oficial. Mai mult, instanța de judecată a reținut că angajatorul nu a

creat comisii de anchetă pentru verificarea abaterilor disciplinare. Colegiul judiciar a

învederat că angajatorul a instituit o comise de anchetă pentru examinarea abaterilor

disciplinare. Totuși, comisia respectivă nu a cerut vreo explicație de la salariat. Cu

titlu subsidiar, aceeași procedură a fost repetată de către comitetul sindical al Î.S.

„Portul Fluvial Ungheni”. În ambele cazuri, comisiile au cercetat incidentul unilateral

și superficial.

De asemenea, referitor la ora la care s-a prezentat intimatul la medicul de

familie, instanța de apel a subliniat că nu poate stabili cu certitudine intervalul de

timp, deoarece lista persoanelor, care au beneficiat de asistență medicală primară, are

un termen de păstrare un an. Însă, conform informației eliberate de către Instituția

Medico – sanitară Publică Centrul de Sănătate Ungheni, datelor incluse în cartela

medicală a pacientului Proțap Iurie și declarațiilor medicului de familie Morari

Tatiana, intimatul s-a adresat în prima jumătate a zilei din 29 septembrie 2015,

fiindu-i eliberat în aceeași zi concediu medical. Astfel, toate dubiile au fost tratate în

favoarea salariatului.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins actul Inspecției financiare

tematice la Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” din 9 octombrie 2015, atât timp cât acest

înscris nu are tangență cu ordinele contestate. În plus, simpla pornire a unei cauzei

penale în temeiul acestuia, nu constituie o probă veritabilă. Or, datele respective pot

fi acceptate doar după ce sentința judecătorească devine definitivă. Pe această cale,

instanța de apel a considerat că prima instanța a anulat corect ordinul nr. 97 din 29

septembrie 2015.

La 27 martie 2019, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a declarat recurs împotriva

deciziei din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii din 24 decembrie 2015 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, întreprinderea recurentă a afirmat

că instanța de apel a ignorat totalmente constatările Curții Supreme de Justiție din

deciziile din 28 septembrie 2016 și 29 noiembrie 2017. De altfel, instanța de apel a

ignorat actul Inspecției Financiare din 9 octombrie 2015, care combate răspunsul nr.

168 pt/16-2538 din 30 iunie 2015 a Procuraturii raionului Ungheni. Mai mult, în baza

actului menționat, procuratura a intentat o cauză penală. În egală măsură, instanța de

apel enumerat sarcinile și atribuțiile intimatului din fișa lui de post, fără a face vreo

analiză a conținutului fișei de post.

Pagină 6 din 11

Totodată, recurentul a subliniat că intimatul nu a prezentat angajatorului

certificatul medical până la 24 noiembrie 2015. În plus, acesta a fost concediat până

la eliberarea pretinsului certificat medical.

Cu titlu subsidiar, întreprinderea recurentă a considerat că intimatul a cerut

anularea integrală a ordinului nr. 26, totuși prima instanță a anulat actul respectiv

doar în partea lui Proțap Iurie.

La 12 aprilie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Proțap Iurie,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. III, f. d. 13).

Intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la

recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către Întreprinderea

de Stat „Portul Fluvial Ungheni” este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc substanța

dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și

dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018,

parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24).

Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5

aprilie 2018, parag. 82).

Prin urmare, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 4 decembrie 2018 a Curții de

Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 0935236 din 14 noiembrie 2016 dovedește

împuternicirile legale ale avocatului Lungu Adrian, de a reprezenta interesele

Pagină 7 din 11

recurentului Î.S. „Portul Fluvial Ungheni”, în special, de a ataca hotărârea

judecătorească. Astfel, recursul este formulat de către subiectul căruia i s-a conferit

dreptul dat, în baza art. 430 lit. a) din Codul de procedură civilă. În același timp,

materialele cauzei confirmă că cererea nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Potrivit paginii web „Portalul instanțelor naționale de judecată”, hotărârea

contestată a fost publicată la 29 ianuarie 2019.

La 8 februarie 2019, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 4 decembrie 2018 (vol. II, f. d. 201).

Potrivit avizului de recepție, se atestă că Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a primit

copia de pe actul contestat la 14 februarie 2019 (vol. II, f. d. 204). Recursul a fost

înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 27 martie 2019.

Prin urmare, completul de judecată constată că cererea de recurs a fost depusă

în cadrul termenului prevăzut supra.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală

potrivit căreia părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs numai

în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

În cazul de față, problemele abordate de recurent trebuie redactate în așa fel

încât să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (2), (3) și (4)

ale art. 432 din Codul de procedură civilă. Primele două alineate menționate prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanțele ierarhic inferioare.

Alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

condus sau ar fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Explicarea și exemplificarea acestor erori

judiciare a fost efectuată în punctele 22 – 27 ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 5 din 11 noiembrie 2013 (a se vedea similar Trevisanato vs Italia, 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

Pagină 8 din 11

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea

Zubac, ibidem, parag. 83, 105 – 106).

Din raționamentele evocate, limitările impuse de legislator urmăresc un scop

legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei administrări

a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22;

Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg,

27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17

iulie 2018, parag. 44).

În speță, având în vedere obligația impusă prin art. 432 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Or,

deși Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a invocat că, în procesul judiciar, nu a fost

introdusă contabilul – șef Starciuc Irina, totuși instanțele judecătorești inferioare au

anulat ordinul de sancționare doar în partea lui Proțap Iurie. Așadar, recurentul nu a

convins că au fost încălcate drepturile sau interesele persoanei sus – citate.

Referitor la alte erori procedurale decât cele indicate la alin. (3) sau la

posibilele încălcări de ordin material, întreprinderea recurentă a criticat decizia din 4

decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, în baza articolului 432 alin. (2) lit. b) și c) din

Codul de procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, completul

de admisibilitate are competența de a decide asupra caracterului juridic al motivelor

juridice inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor

articolului 432 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă.

Pornind de la argumentele recurentului rezumate mai sus, completul de

judecată notează că întinderea obligației autorității judecătorești de a motiva

hotărârea poate varia în funcție de circumstanțele specifice, natura și complexitatea

cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). În special,

pentru a justifica respingerea apelului avansat de către Î.S. „Portul Fluvial Ungheni”,

Curtea de Apel Bălți s-a călăuzit de articolele art. 206 alin. (1), 208 alin. (1), (2), art.

209 alin. (1), art. 210 alin. (2) și 355 alin. (1) din Codul muncii. Pe baza acestor

norme de drept, instanța de apel a considerat că, la emiterea ordinelor de aplicare ale

sancțiunilor disciplinare nr. 26 din 4 iunie 2015 și nr. 31 din 9 iulie 2015, angajatorul

a încălcat prevederile articolului 210 alin. (1) din Codul muncii. Iar, în partea ce ține

de ordinul de concediere nr. 97 din 29 septembrie 2015, instanța de apel a susținut că

angajatorul nu a indicat termenul și organul în care sancțiunea urmează a fi

contestată. De altfel, comisia de anchetă nu a cerut explicații de la salariat, analizând

problema pusă spre discuții în mod unilateral și superficial.

Astfel, completul de judecată observă că întreprinderea recurentă nu a criticat

textele de lege menționate, dar a prezentat în motivarea opiniei niște circumstanțe de

fapt. În această împrejurare, instanța de recurs învederează că are competență de a

efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și temeiniciei ei în fapt. Din

această perspectivă, Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” nu a oferit o alternativă la textele

de lege, pe care s-a axat Curtea de Apel Bălți, dar nici nu a furnizat o altă interpretare

Pagină 9 din 11

a acestor legi. Completul de admisibilitate nu vede nicio problemă de arbitrare a

aprecierii probelor care să apară în legătură cu concluzia menționată mai sus. Prin

urmare, în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs învederează că nu există

niciun element care să indice că instanța de apel nu a examinat elementele decisive

ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs

Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii Speranța vs Moldova, 17

octombrie 2017; Calancea și alții vs. Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

În orice caz, completul de judecată observă că întreprinderea recurentă, asistată

de un avocat la alegerea lui, a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o

procedură contradictorie în fața instanțelor ierarhic inferioare. De altfel, lipsa unor

afirmații contrare denotă că aceasta a avut ocazia de a-și prezenta elementele de

probă și de a-și apară cauza în mod liber, fiind audiat de o primă instanță și de o

instanță de apel, care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de

drept invocate de părți și relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics

S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili vs Georgia, 2

septembrie 2014, parag. 34, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că observațiile

avansate de către Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” nu dezvăluie nicio aparență a

încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare, raționamentele inserate în recurs

nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească

cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea

judecătorească contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului

nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din

Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde

condiției de a fi efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie

2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată față de obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției. Deci, raportând obiecțiile formulate în recurs

la caracterul special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural

nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la un

tribunal (a se vedea Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag. 31).

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, completul de

judecată notează că articolul 6 parag. (1) din C.E.D.O. nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul

de față, de vreme ce încheierea de inadmisibilitate se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.Având în vedere

circumstanțele care preced, completul de judecată decide în mod unanim că recursul

Pagină 10 din 11

declarat de către Întreprinderea de Stat „Portul Fluvial Ungheni” nu ridică probleme

de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea de Stat

„Portul Fluvial Ungheni”, reprezentată de avocatul Lungu Adrian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Pagină 11 din 11