3ra-549/19 — contestarea actului administrativ.

3ra-549/19 — contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-549/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de către Consiliul mun. Chișinău și

Neamțu Sergiu,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului

mun. Chișinău, intervenienți accesorii Sergiu Neamțu, Plămădeală Victor și Agenția

Proprietății Publice cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Consiliul mun. Chișinău și Neamțu Sergiu și s-a

menținut hotărârea din 04 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

c o n s t a t ă:

La 26 decembrie 2017, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenienți

accesorii Sergiu Neamțu și Agenția Proprietății Publice cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 26 septembrie 2017, Consiliul mun.

Chișinău a emis decizia nr. 9/4-15, prin care s-a decis atribuirea în proprietate privată lui

Sergiu Neamțu 1/2 cotă-parte din lotul de pământ cu suprafața de 542 m.p., amplasat pe

str-la XXXXX, pentru deservirea și exploatarea casei de locuit particulare.

În conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală și Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de stat, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat un control privind legalitatea

actului administrativ contestat în rezultatul căruia a depistat că acesta contravine

legislației în vigoare.

La 07 noiembrie 2017, a înaintat Consiliului mun. Chișinău notificarea nr.

1304/OT -1903, solicitând anularea în termen de 30 de zile a deciziei nr. 9/4-15 din 26

4

septembrie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună

1

asupra lotului de pământ din str-la XXXXX, lui Sergiu Neamțu” ca fiind emisă ilegal,

însă aceasta nu a fost examinată nici până în prezent.

A susținut reclamantul că conform art. 315 din Codul civil, doar proprietarul are

drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, proprietar al terenului nr. cadastral

XXXXX, cu suprafața de 0,0533 ha, amplasat în XXXXX, este statul Republica

Moldova, al cărui drept de proprietate, asupra lotului dat de pământ, a fost înregistrat la

organul cadastral la 23 februarie 2004 în temeiul Legii cadastrului bunurilor imobile nr.

1543 din 25 februarie 1998.

Astfel, autoritățile publice locale nu puteau decide referitor la înstrăinarea unui bun

imobil, care de fapt nici nu-i aparține cu drept de proprietate privată.

A notat reclamantul că reieșind din prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 121 din

04 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, organul abilitat cu

administrarea și deetatizarea proprietății publice a statului este Agenția Proprietății

Publice subordonată Guvernului, succesor al Agenției Privatizare, ale cărei atribuții sunt

stabilite în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative și al cărei regulament

se aprobă de Guvern.

În contextul expus, a cerut Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 9/4-15 din 26 septembrie 2017 „Cu privire la

autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de pământ din str-la

XXXXX, lui Sergiu Neamțu”, emisă de către Consiliul mun. Chișinău, contrar legii.

Prin încheierea protocolară din 08 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Plămădeală Victor.

Prin hotărârea din 04 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă și s-a anulat decizia nr. 9/4-15 din 26 septembrie 2017 „Cu privire

la autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de pământ din str-

la XXXXX, lui Sergiu Neamțu”, emisă de către Consiliul mun. Chișinău.

Prin decizia din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de către Consiliul mun. Chișinău și Neamțu Sergiu și s-a menținut hotărârea din

04 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au întemeiat soluțiile prin faptul

că la 26 septembrie 2017, Consiliul mun. Chișinău a emis decizia nr. 9/4-15, prin care s-a

decis atribuirea în proprietate privată lui Sergiu Neamțu 1/2 cotă-parte din lotul de

pământ, nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 542 m.p. din str-la XXXXX, pentru

deservirea și exploatarea casei de locuit particulare.

Au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că potrivit datelor din Registrul

bunurilor imobile, proprietar al terenului public nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de

0,0533 ha, amplasat în XXXXX, este statul Republica Moldova, al cărui drept de

proprietate, asupra lotului dat de pământ, a fost înregistrat la organul cadastral la 23

februarie 2004 în temeiul Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie

1998 (f.d. 10).

Respectiv Consiliul mun. Chișinău nu era în drept să emită decizia nr. 9/4-15 din 26

septembrie 2017, deoarece nu i s-au oferit niciun fel de atribuții în ceea ce ține de

deetatizarea proprietăți statului Republica Moldova, iar pin actul administrativ contestat,

pârâtul a decis asupra unui bun imobil aflat în proprietatea statului, fără a avea

împuterniciri în acest sens.

2

Referitor la argumentul pârâtului precum că potrivit Anexei la decizia Consiliului

mun. Chișinău nr. 11/50 din 23 decembrie 2014, bunul imobil nr. cadastral XXXXX a

fost delimitat ca bun proprietate al administrației publice locale, iar transmiterea de către

Consiliul mun. Chișinău în proprietate privată nu contravine legislației în vigoare și este

un drept inalienabil al proprietarului patrimoniului privat, instanțele de judecată l-au

considerat declarativ și neîntemeiat, or, conform art. 321 alin. (2) și art. 449 alin. (1) din

Codul civil, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește la data

înscrierii în Registrul bunurilor imobile.

Cu atât mai mult, că conform informației din Banca Centrală de Date a cadastrului

bunurilor imobile, terenul nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,0533 ha, amplasat în

XXXXX, nu a fost înregistrat ca proprietate municipală.

Pe lângă acestea au menționat instanțele de judecată, faptul că pe terenul în litigiu

este amplasată casa individuală de locuit nr. cadastral XXXXX, ce aparține cu drept de

proprietate privată comună lui Neamțu Sergiu și Plămădeală Victor, fiecare deținând a

câte 1/2 cotă-parte din această construcție, nu acordă dreptul de dispoziție a Consiliului

mun. Chișinău, contrar competenței și procedurii, de a decide soarta lotului dat de

pământ, ce constituie proprietate publică a statului Republica Moldova, prin atribuirea

acestuia în proprietate privată lui Neamțu Sergiu.

Mai mult ca atît, reieșind din prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 04 mai 2007 și art. 8 alin.

(2) din Legea nr. 523 din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a unităților

administrativ-teritoriale, transmiterea patrimoniului din proprietatea publică a statului în

proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale se face prin hotărâre a Guvernului,

cu acordul consiliului local respectiv.

În acest sens, instanțele de judecată au precizat că în adresa Agenției Proprietății

Publice nu au parvenit spre coordonare materiale de delimitare, în special planuri

geometrice, liste, care ar atesta respectarea procedurii prevăzute de lege.

Au concluzionat instanțele de judecată că la adoptarea deciziei nr. 9/4-15 din 26

septembrie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună

asupra lotului de pământ din str-la XXXXX, lui Sergiu Neamțu”, Consiliul mun.

Chișinău a ignorat dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind

actele normative al Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și

locale (în vigoare la momentul adoptării actului administrativ contestat), care stipulează

că actele normative ale autorității publice centrale și locale trebuie să corespundă

întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului.

Prin urmare, actul administrativ contestat a fost emis de către Consiliul mun.

Chișinău contrar prevederilor legii.

La 12 martie 2019 și 05 aprilie 2019, Consiliul mun. Chișinău și Neamțu Sergiu,

prin intermediul reprezentantului său – avocatul Valentina Hriplivaia, au depus cereri de

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestora, casarea deciziei

din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 04 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea recursurilor Consiliul mun. Chișinău și Neamțu Sergiu au invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel

3

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile depuse de către Consiliul mun. Chișinău și

Neamțu Sergiu sunt inadmisibile, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare

Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018,

fapt ce rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosului administrativ

se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziilor

pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de

curțile de apel, în cauzele de contencios administrativ, vor fi verificate prin prisma

normelor în vigoare până la intrarea in vigoare a Codului administrativ, și respectiv încă

valabile la momentul depunerii cererii de recurs.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copiile deciziei din 05 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău au fost expediate în adresa Consiliului mun. Chișinău și lui Sergiu

Neamțu la 21 februarie 2019, însă nu se atestă date când au fost recepționate de către

recurenți (f.d. 128).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererile de recurs au fost depuse la 12 martie 2019 și

05 aprilie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

4

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererilor de recurs depuse de către Consiliul mun. Chișinău și

Neamțu Sergiu, completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în

recursuri, în esență, sunt similare alegațiilor inserate în cererile de apel ale acestora,

asupra cărora Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d.

92-97, 98-101).

Astfel, se deduce că cererile de recurs de facto sunt o transpunere a motivelor din

cererile de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenții nu au evidențiat în cererile lor

de recurs, formulate în memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-

se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

5

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererile de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursurilor

depuse, deoarece Consiliul mun. Chișinău și Neamțu Sergiu nu au invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursurilor, deoarece sunt lipsite de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de către

instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de depunere a

recursurilor.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursurile depuse de către Consiliul

mun. Chișinău și Neamțu Sergiu nu s-au bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespund cerinței de a fi „efective”, fiind

lipsite de șanse de succes și nu sunt capabile să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezentele cereri de recurs au fost

depuse după ce Consiliul mun. Chișinău și Neamțu Sergiu au avut posibilitatea de a fi

auziți de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva

Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurenților le-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect

probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

în unanimitate, ajunge la concluzia de a declara recursurile depuse de către Consiliul

6

mun. Chișinău și Neamțu Sergiu împotriva deciziei din 05 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 433 lit. a)

și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse de către Consiliul mun. Chișinău și Neamțu Sergiu împotriva

deciziei din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

7