2ra-565/19 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

Dosarul nr. 2ra-565/19

Prima instanță: Judecătoria Edineț sediul Dondușeni (jud. L. Danilișin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș)

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Gorbatencova

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești

împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

menținută hotărârea din 6 iunie 2018 a Judecătoriei Edineț sediul Dondușeni, prin

care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 1 martie 2018, Irina Gorbatencova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală

a RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordonanța OUP a SUP al IP

Dondușeni din 21 noiembrie 2014, a fost dispusă pornirea urmăririi penale

conform elementelor infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (1) și 332 alin. (1) Cod

penal.

Prin ordonanța Procuraturii Dondușeni din 9 iunie 2015, dânsa a fost pusă

sub învinuire în temeiul art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Prin sentința din 10 septembrie 2015 a Judecătoriei Dondușeni, a fost

recunoscută vinovată în comiterea crimei imputate, fiindu-i stabilită pedeapsă sub

1

formă de amendă, în mărime de 2500 de lei, menținută prin decizia din

23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bălți.

Prin decizia din 31 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată

sentința din 10 septembrie 2015 a Judecătoriei Dondușeni și decizia din

23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bălți, dânsa fiind achitată de sub învinuirea

înaintată în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

A evidențiat că Procuratura Dondușeni și instanțele judecătorești, la

examinarea dosarului penal în privința ei, au ignorat cerințele legii, au aplicat

eronat legile.

Fiind condamnată ilegal, i-a fost cauzat prejudiciu moral, pe care îl

evaluează în sumă de 100000 de lei.

A subliniat că timp de 2 ani cât a durat urmărirea penală și examinarea

cauzei în instanțele de judecată, s-a aflat într-o stare de stres, ca rezultat al

acțiunilor organelor de urmărire penală și judecată, care au avut drept scop de a o

învinui cu orice preț, pentru a-i cauza suferințe psihice, a o înjosi și umili.

Totodată, a remarcat că a fost cercetată în calitate de bănuit, fiindu-i

înaintată învinuirea în comiterea unei crime pe care nu a săvârșit-o, i-a fost aplicată

măsura preventivă – declarația de a nu părăsi localitatea, țara, fiind tratată ca un

criminal.

Astfel, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și fiind dezamăgită în

organele justiției, a achitat amenda stabilită de judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1405, 1422, 1423 Cod

civil, Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanței de judecată, art. 85, 94, 96, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul statului în beneficiul ei a

prejudiciului moral în sumă de 100000 de lei, a sumei de 2500 de lei cu titlu de

amendă plătită de ea, precum și a cheltuielilor de judecată constituite din 1000 de

lei pentru întocmirea cererii de chemare în judecată și 4000 de lei cheltuieli de

asistență juridică.

Prin hotărârea din 6 iunie 2018 a Judecătoriei Edineț sediul Dondușeni, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

RM în beneficiul Irinei Gorbatencova suma de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, amenda achitată în mărime de 2500 de lei și cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 5000 de lei.

În rest, a fost respinsă pretenția privind repararea prejudiciului moral în

partea ce ține de suma restantă în valoare de 90000 de lei.

Prin decizia din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și menținută hotărârea primei instanțe.

La 4 februarie 2019, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea

2

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece instanța de apel a

interpretat eronat legea, a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat

arbitrar probele.

A obiectată că, deși sunt întrunite prevederile art. 6 din Legea nr. 1545-XII

din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, decizia instanței de apel nu poate

fi considerată ca fiind absolut legală, în condițiile în care nu sunt întrunite

condițiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea menționată.

Instanța de apel eronat și neîntemeiat a reținut fără modificări hotărârea

primei instanțe, în condițiile în care prin prisma prevederilor enunțate rezultă

expres că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori

judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale și anume,

existența faptei ilicite, or, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești

atrage răspunderea statului.

Astfel, instanța de apel a analizat arbitrar poziția participanților la proces și a

evitat aprecierea argumentului Ministerului Justiției al RM cu privire la faptul că

prevederile art. 3 și 6 din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 sunt

indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

Având în vedere prevederile art. 11 din Legea menționată și hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 9 octombrie 2006 cu privire la

aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea

prejudiciului moral, a precizat că Irina Gorbatencova nu a prezentat probe

justificative care ar demonstra prezența unor suferințe cauzate, or, toate

argumentele invocate întru motivarea pretenției de reparare a prejudiciului moral

au purtat doar un caracter declarativ, formal, fără a dispune de un anumit suport

probatoriu și legal.

A remarcat că suma acordată de prima instanță ca despăgubire morală, care a

fost menținută și de instanța de apel, este destul de exagerată, neechitabilă

suferințelor invocate că ar fi fost suportate și nerezonabilă cuantumului sumelor

acordate în cauze similare de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și instanța

judecătorească națională.

La 15 martie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Procuratura Generală a

RM a depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției, solicitând

admiterea cererii de recurs.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 10 decembrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 171 vol. I), fiind recepționată de recurent la 17 decembrie 2018, ceea ce se

confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului și ștampila aplicată

3

pe scrisoarea de însoțire a deciziei contestate, copia căreia este anexată la cererea

de recurs (f. d. 175 vol. I, 9 vol. II).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 4 februarie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

5