3ra-150/19 — Cu privire la contestarea deciziilor

3ra-150/19 — Cu privire la contestarea deciziilor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-150/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: S. Gîrbu, G. Dașchevici, L. Bulgac)

ÎNCHEIERE

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Wetrade”, reprezentată de avocatul Andrei Mandraburcă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Wetrade” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la

contestarea deciziilor,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Wetrade” și a fost menținută

hotărârea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de10 mai 2017 reclamanta SRL „Wetrade”, reprezentată de avocatul Andrei

Mandraburcă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat cu privire la contestarea deciziilor.

În motivarea acțiunii a fost indicat că, ca urmare a controlului fiscal efectuat la SRL

„Wetrade”, a fost depistat că nu a fost reflectat în evidența contabilă, în registrul livrărilor

și în declarația privind TVA factura fiscală seria JV nr. 2003915 din 28 octombrie 2015

aferentă livrărilor efectuate către SRL „Aghena BP”. În dezacord, la actul de control a fost

menționat că între SRL „WeTrade” și SRL „Aghena BP” există un litigiu ce rezultă din

neachitarea de către ultimul a datoriei ce rezultă dintr-un contract de vânzare-cumpărare,

iar factura în cauză nu a fost introdusă în evidență ca urmare a faptului că SRL „Aghena

BP” a declarat pierderea acesteia. Astfel, cu toate că a fost semnată o altă factură pe aceiași

livrare cu nr. JB 3169212 din 22 decembrie 2015, SRL „Wetrade” recunoaște că încălcarea

respectivă a fost admisă din neglijența contribuabilului și încredințarea blanchetei de regim

special unei persoane terțe. Deci, diminuarea TVA ca urmare a neînregistrării facturii

fiscale seria JV nr. 2003915 din 28 octombrie 2015, și anume 3966 de lei, a fost achitată,

fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 228 din 21 februarie 2017.

1

A susținut că, de asemenea la SRL „Wetrade”, a fost depistat că nu a fost înregistrat

în registrul electronic două facturi fiscale, - amenda aplicată în mărime de 7200 de lei, care

a fost achitată de contribuabil, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 232 din 21 februarie

2017 și nu au fost prezentate documentele necesare organului fiscal, asupra problemelor

care apar în timpul controlului fiscal, și anume blanchetele de regim special care au fost

pierdute fără a fi publicată pierderea acestora, - amenda aplicată în mărime de 5000 de lei,

care a fost achitată de contribuabil, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 233 din 21

februarie 2017. Totodată, a fost stabilit prezentarea de către SRL „WeTrade” a declarațiilor

TVA cu date neveridice pentru luna octombrie 2015, iunie 2016. În privința declarației

TVA pentru luna octombrie 2015, aceasta rezultă din neincluderea în declarație a facturii

fiscale seria JV nr. 2003915 din 28 octombrie 2015 pierdută de către SRL „Aghena BP”,

iar amenda aplicată în această parte, și anume 1000 de lei, a fost achitată de contribuabil,

fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 230 din 21 februarie 2017. Ce ține de amenda

aplicată în privința declarației prezentate pentru luna iunie 2016, în mărime de 1000 de lei,

SRL „Wetrade” nu este de acord cu ea. La fel, la SRL „Wetrade” a fost stabilit diminuarea

TVA aferent bugetului cu 537299 de lei, inclusiv pentru luna octombrie 2015 cu 3966 de

lei și luna iunie 2016 cu 533333 de lei, precum și majorarea TVA spre plată în luna

octombrie 2016 cu 533333 de lei. Amenda aplicată constituie 30% din valoarea diminuată,

iar în consecință se aplică și majorarea de întârziere. În ceea ce privește valoarea diminuată

pentru luna octombrie 2015, amenda în valoare de 1190 de lei (30% din 3 966 lei), a fost

achitată de contribuabil, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 231 din 21 februarie 2017.

Mai mult, pentru această sumă a fost achitată și majorarea de întârziere în mărime de 961

de lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 229 din 21 februarie 2017.

A afirmat că, nu este de acord cu decizia organului de control fiscal prin care a fost

constat că SRL „Wetrade” a atribuit neîntemeiat la trecerea în cont a sumei TVA în baza

facturii fiscale JB 3457234 din 30 iunie 2016 în valoare de 7200000 de lei și facturii fiscal

JB 3457255 din 12 septembrie 2016 în valoare de 7200 de lei, eliberate de către SRL

„Pămînt Prutean”, fapt care a generat diminuarea spre plată a TVA pentru luna iunie 2016

cu 533333 de lei și majorarea sumei TVA spre plată pentru luna octombrie 2016 cu 533333

de lei. În rezultatul respectivei constatări, organul de control fiscal a aplicat amenda în

mărime de 30% din valoarea diminuată și anume 160000 de lei, majorarea de întârziere în

mărime de 59360 de lei, precum și amenda în mărime de 1000 de lei pentru întocmirea cu

date neautentice a declarației privind TVA pentru perioada fiscală iunie 2016. Așadar, în

partea respectivă a deciziei legate de raporturile avute cu SRL „Pămînt Prutean”, a fost

depus dezacord cu actul de control fiscal, precum și a fost întocmită cererea prealabilă, prin

care a solicitat anularea în parte a actului de control fiscal și a deciziei.

A notat că, în privința datele eronate incluse în declarația privind TVA pentru

perioada lunii iunie 2016, precum și lunii octombrie 2016, acestea se datorează

nerecunoașterii de către organul de control fiscal a livrărilor efectuate în temeiul facturilor

fiscale nr. JB 3457234 din 30 iunie 2016 și JB 3457255 din 12 septembrie 2016, eliberate

de către SRL „Pămînt Prutean”. Astfel, între SRL „Pămînt Prutean” și SRL „Wetrade” au

existat un șir de raporturi comerciale. La sfârșitul anului 2015 datoria SRL „Pămînt

Prutean” față de SRL „Wetrade” constituia suma de 10719977 de lei 71 bani. La data de 29

iunie 2016 datoria pe care o acumulase SRL „Pămînt Prutean”, față de SRL „Wetrade”

constituia deja 15389851 de lei 93 bani. Deși, întreaga datorie urma a fi achitată din recolta

2

de rapiță a anului 2016, la data de 30 iunie 2016 a fost livrată doar cantitatea de 1350000

kg de rapiță în valoare totală de 9855000 de lei. În aceste condiții, pentru asigurarea achitării

integrale a datoriei, părțile de comun acord au convenit vânzarea de către SRL „Pămînt

Prutean” a cantității de 1200000 kg de floarea soarelui, marfă în curs de execuție evaluate

de părți la 7200000 de lei. În acest sens, de către SRL „Pămînt Prutean” a fost eliberată

factura fiscală nr. JB 3457234 din 30 iunie 2016 potrivit căruia SRL „Wetrade” a devenit

proprietar a mărfii date. Apoi, în calitate de proprietar SRL „Wetrade” a transmis spre

păstrare cantitatea de 1200000 kg de floarea soarelui, în temeiul contractului de păstrare nr.

244/16 din 30 iunie 2016, actului de predare-primire din 30 iunie 2016 (satul Al. I. Cuza)

și facturii de expediție WH 2005700 din 30 iunie 2016. Termenul de păstrare a fost stabilit

până la data de 01 septembrie 2016, însă din cauza condițiilor climaterice nefavorabile

recoltării, acesta a fost prelungit până la data de 12 septembrie 2016. Prin urmare, reieșind

din faptul că SRL „Wetrade”, în calitate de proprietar a mărfii urma să efectueze recoltarea,

care necesită cheltuieli suplimentare, suport tehnic și pregătire necesară, la data de 12

septembrie 2016, prin acordul părților, și anume prin acordul adițional nr. 1 la contractul de

vânzare-cumpărare 239/16 din 25 iunie 2016 s-a convenit rezoluțiunea anexei 2 în temeiul

căreia s-a vândut marfă în proces de execuție, aceasta fiind returnată. În rezultat, SRL

„Pămînt Prutean” a emis factura fiscală JB 3457255 din 12 septembrie 2016, iar SRL

„Wetrade” a acceptat-o și a înregistrat în modul corespunzător. Circumstanțele respective

se dovedesc și prin actul de verificare contabil din 30 septembrie 2016, prin care se

demonstrează că ambele părți au înregistrat și au pus la evidență facturile fiscale nr.

JB3457234 din 30 iunie 2016 și nr. JB 33457255 din 12 septembrie 2016. Rezoluțiunea a

fost argumentată și prin faptul că SRL „Pămînt Prutean” a propus în schimb marfă floarea

soarelui boabe, care era deja recoltată și urma doar a fi încărcată de pe câmpurile din sat.

Văleni, Slobozia Mare și Brânza, în valoare totală de 5511613 de lei 80 bani, iar livrarea

acesteia se confirm prin factura fiscală nr. JB 3457256 din 12 septembrie 2016.

A punctat că, în actul de control nr. 5-666754 din 12 ianuarie 2017, IFS Criuleni

precum și în decizia nr. 18 din 10 februarie 2017, a fost indicat că atribuirea la trecere în

cont a TVA în temeiul facturilor fiscale nr. JB 3457234 din 30 iunie 2016 și nr. JB 3457255

din 12 septembrie 2016, contravine art. 95 alin. (1), art. 97 alin. (1), alin. (3), art. 101 alin.

(1), alin. (2) art. 108 alin. (1) Cod fiscal, ordinului IFPS nr. 1164 din 25 octombrie 2012,

întrucât livrarea de floarea soarelui de fapt nu a avut loc. Totodată, în justificarea acestei

constatării, a făcut trimitere la scrisoarea IFS Cantemir nr. 36-3/2276 din 14 noiembrie

2016, potrivit căreia se informează IFS Criuleni despre controlul fiscal efectuat la SRL

„Pămînt Prutean”, cu o descriere succintă a livrării efectuate în temeiul facturilor fiscale JB

3457234 din 30 iunie 2016 și JB 3457255 din 12 septembrie 2016, care în rezultatul

controlului au fost anulate de către organul fiscal, pe motiv că nu s-a confirmat livrarea.

A precizat că, art. 102 alin. (6) și alin. (7) Codul fiscal, stabilește condițiile necesare

pentru deducerea sumei TVA pentru mărfurile și serviciile procurate. La caz, facturile

fiscale au fost eliberate de către SRL „Pămînt Prutean” care au avut ca obiect producția

agricolă în curs de execuție în valoare de 7200000 de lei, în contul achitării datoriei pe care

o acumulase pe parcursul a mai multor ani față de SRL „Wetrade”.

A menționat că, cultura de floarea-soarelui reprezintă un produs agricol în curs de

execuție, care poate fi obiectul unei livrări impozabile, nefiind exclus sau scutit de plata

TVA. Producția agricolă în curs de execuție este un produs cu destinație economică, are o

3

valoare, iar în sensul legislației civile este un bun a cărui circuit nu este limitat sau interzis

prin lege. Prin urmare, la momentul eliberării facturii pe cantitatea de 1200000 kg de floarea

soarelui, produsul agricol era în curs de execuție, se afla pe terenurile prelucrate de către

SRL „Pămînt Prutean” și exista o certitudine că în viitorul apropiat entitatea va obține

beneficii economice ca urmare a recoltării activului respectiv, iar costul activului a fost

apreciat ca urmare a stării semănăturilor raportat la costul pe piață a unor produse similare

în perioada anterioară de gestiune.

A relatat că, atât actul de control, cât și decizia emisă în baza acestuia, nu se aduce

argumente de fapt și de drept care ar răspunde la întrebarea de ce livrarea ce a avut loc în

baza contractului de vânzare-cumpărare a activului biologic, și anume floarea soarelui,

produs în curs de execuție, cu eliberarea ulterioară a facturii fiscale, nu ar trebui încadrată

în categoria livrărilor impozabile. În decizie, Inspectoratului de Stat menționează că

atribuirea în cont a TVA urmare a acestei operațiuni contravine pct. 95 alin. (1) Cod fiscal,

fără a face trimitere la alin. (2) al aceluiași articol care enumeră în mod exhaustiv care nu

sunt obiectele impozabile.

A elucidat că, prin decizia nr. 18 din 10 februarie 2017, a fost constat încălcarea

prevederilor art. 97, 101, 108 Cod fiscal, care reglementează valoarea impozabilă, modul

de calculare și achitare a TVA, termenii de achitare a acestuia, precum și reglementările

ordinului IFPS nr. 1164 din 25 octombrie 2012 cu privire la modul de completare și

prezentare a declarației privind TVA. Normele respective nu pot fi aplicate unui caz

individual atâta timp cât prin actul de control urmat prin emiterea unei decizii nu s-a

demonstrat cu certitudine că operațiunea care a stat la baza eliberării facturilor fiscale nr.

JB 3457234 din 30 iunie 2016 și nr. JB 3457255 din 11 septembrie 2016 nu poate fi

încadrată în categoria livrărilor impozabile.

A specificat că, prin decizia 18 din 10 februarie 2017, SRL „Wetrade” i s-a interzis

trecerea în cont pentru luna iunie 2016 a TVA în valoare de 533333 de lei. Organul de

control fiscal a evitat să analizeze operațiunea descrisă, prin prisma faptului că obiectul

acesteia a fost un produs în curs de execuție. Argumentul cheie folosit în acest sens este că

nu a avut loc o livrare de mărfuri, fără a fi analizat natura juridică a obiectului tranzacției.

O asemenea abordare a problemei din partea autorități publice, este una discriminatorie,

întrucât nu se aplică criteriile stabilite de legislația fiscală în vigoare pentru determinarea

livrării impozabile reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei.

A indicat că, sancționarea SRL „Wetrade” pentru încheierea unei tranzacții cu

eliberarea ulterioară a facturilor fiscale nr. JB3457234 din 30 iunie 2016 și nr. JB 3457255

din 12 septembrie 2016 de către SRL „Pămînt Prutean”, care a avut ca obiect producție

agricolă în curs de execuție, iar scopul tranzacției fiind recuperarea datoriei, care la data de

29 iunie 2016 constituia circa 15000000 de lei, doar în temeiul unei scrisori parvenite de la

IFS Cantemir și în temeiul unor reglementări fiscale cu caracter general care nu pot fi

aplicate la cazul din speță, este o poziție care încalcă echilibrul just.

A solicitat anularea deciziei nr. 18 din 10 februarie 2017 în partea constatării

diminuării TVA aferent bugetului, cu 533333 de lei pentru luna iunie 2016 și majorării

TVA spre plată în luna octombrie 2016 cu 533333 de lei, aplicării amenzii în mărime de

160000 de lei, majorării de întârziere în mărime de 39360 de lei, precum și amenzii în

mărime de 1000 de lei pentru întocmirea cu date neautentice a declarației privind TVA

pentru perioada fiscală iunie 2016, cât și anularea deciziei nr. 32 din 31 martie 2017, prin

4

care a fost respinsă cererea prealabilă depusă de SRL „Wetrade”.

Prin hotărârea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

depusă de SRL „Wetrade”, a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Wetrade” și a fost menținută hotărârea din

27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, prima instanță corect a reținut

că toate încălcările care au fost depistate în rezultatul controlului efectuat de organul fiscal

la SRL „Wetrade” și-au găsit confirmare la judecarea cauzei, încălcări manifestate prin:

neprezentarea la prima cerere persoanelor cu funcții de răspundere ale organului de

administrare fiscală în cadrul controlului inițiat a blanchetelor cu regim special;

neînregistrarea în Registrul general electronic al facturilor fiscale seria JV nr. 2003599 din

17 septembrie 2019 și seria JB nr. 3169400 din 05 aprilie 2016 a căror valoare fără TVA

este mai mare de 100000 de lei; nereflectarea în evidența contabilă, în registrul livrărilor și

în declarația privind TVA a facturii fiscale seria JV nr. 2003915 din 28 octombrie 2015;

atribuirea neîntemeiată la trecerea în cont a sumei TVA în baza facturilor fiscale seria JB

nr. 3457234 din 30 iunie 2016 cu valoarea totală de 7200000 de lei, inclusiv TVA 533333

de lei 33 bani, seria JB nr. 3457255 din 12 septembrie 2016 cu valoarea totală de (-7200000

de lei), inclusiv TVA - 533333 de lei 33 bani, eliberate de SRL „Pământ Prutean” care nu

a efectuat livrarea mărfii către data de 30 iunie 2016.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău a reținut că faptele menționate supra, care au fost calificat de către organul fiscal

ca încălcări fiscale încadrate în art. 8 alin. (2) lit. (f), art. 118ˡ alin. (1), art. 95 alin. (1), art.

97 alin. (1) și alin. (3), art. 101 alin. (1) și alin. (2), art. 108 alin. (1) Cod fiscal, sunt

recunoscute de către SRL „Wetrade”, însă consideră că acestea nu sunt corect calificate ca

încălcări fiscale în sensul normelor legale menționate mai sus.

De altfel, instanța de apel a menționat că alegațiile reclamantului/apelantului în acest

sens, în special cele ce se referă la livrarea recoltei de floarea soarelui, corect au fost reținute

de prima instanță ca deplasate de la cadrul legal, or art. 95 alin. (1) lit. a) coroborat cu art.

92 alin. (2) și (3) Cod fiscal, prevede expres că, „obiecte impozabile constituie livrarea

mărfurilor și serviciilor de către subiecții impozabili, reprezentând rezultatul activității lor

de întreprinzător în Republica Moldova”. „Marfă, valori materiale reprezintă rezultat al

mucii sub formă de articole, mărfuri de larg consum și produse cu destinație tehnico-

economică, clădiri, construcții și alte bunuri imobiliare. Livrare de mărfuri, - transmitere a

dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere

gratuită, transmitere cu plată parțială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepția

mijloacelor bănești, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăți în expresie

naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin

transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor

de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor

comisionarului și de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului

comision”. Respectiv, prin prisma normelor legale citate, obiect impozabil drept livrare de

mărfuri se consideră doar marfa sub forma produsului finit care poate fi individualizat.

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a reținut că conform actului de control fiscal nr. 5-666754, prelungit pe

5

formularele de act nr. 5-666755 și 1-754479 din 12 ianuarie 2017, a fost constatat că,

eliberarea facturii seria JB nr. 3457234 din 30 iunie 2016 a avut loc cu titlu de garanție de

achitare a datoriei de către SRL „Pămînt Prutean” în favoarea SRL „Wetrade”. Însă, la

momentul eliberării facturii fiscale menționate SRL „Pămînt Prutean” nu dispunea în stoc

de producție agricolă - floarea soarelui, iar reclamantul nu a probat existența și livrarea

mărfii indicate în facturile fiscale.

În concluzie, instanța de apel a relevat că data calculării obligației fiscale privind

TVA este data livrării, iar data livrării se consideră data predării mărfurilor, însă la caz, s-a

constatat că, predarea mărfurilor (floarea soarelui) către SRL „Wetrade” nu a avut loc,

nefiind confirmată existența și livrarea acestora, prin urmare factura fiscală seria JB nr.

3457234 din 30 iunie 2016 neîntemeiat a fost reflectată în evidența contabilă a SRL

„Wetrade” în registrul procurări și inclusă în declarația TVA pentru luna septembrie 2016,

precum și atribuită în cont suma TVA în mărime de 533333 de lei 33 bani, la data de 30

iunie 2016. Astfel, contribuabilul a declarat o tranzacție care nu a avut loc, prezentând

informații neautentice, circumstanțe ce în consecință au generat aplicarea sancțiunilor de

către pârât prin emiterea deciziei nr. 18 din 10 februarie 2017 asupra cazului de încălcare a

legislației comisă.

La data de 17 decembrie 2018 SRL „Wetrade”, reprezentată de avocatul Andrei

Mandraburcă a declarat recurs împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, pronunțând o nouă hotărâre de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului recurenta a reiterat aceleași argumente care au fost susținute

și în instanțele ierarhic inferioare, insistând asupra faptului instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

A afirmat că, în condiția în care speța impunea analiza naturii obiectului material al

tranzacției, precum și stabilirea cu certitudine dacă transmiterea producției agricole în

curs de execuție face sau nu parte din livrările de mărfuri impozabile, consideră că era

absolute necesar de a fi analizat speța prin prisma normelor speciale care reglementează

particularitățile contabilității în agricultură, fapt ce nu a fost efectuat de către instanță.

A susținut că, concluzia instanței precum că doar produsul finit poate face obiect al

unei tranzacții care se califică ca livrare impozabilă de mărfuri, contravine reglementărilor

speciale din domeniu și anume SNC „Particularitățile Contabilității în Agricultură”. De aici

și rezultă faptul că instanța nu a aplicat art. 102, alin. (6) și alin. (7) Codul fiscal, deși urma

să aplice aceste norme.

A notat că, dreptul de a trece în cont taxa pe valoare adăugată reprezintă un „Bun”

în sensul Convenției Europene pentru apărare Drepturile Omului și beneficiază de protecția

proprietății private garantate de articolul 1 a Protocolului 1 al Convenției (Pressos

Compania Naviera SA and Others v. Belgium, pct.34. Prin hotărârea contestată acest drept

a fost grav afectat, fiind încălcat și echilibrul just între cerințele interesului general și

cerințele protecției drepturilor fundamentale ale omului („Bulves” AD v. Bulgaria, pct. 62,

70).

A menționat că, cultura de floarea-soarelui reprezintă un produs agricol în curs de

execuție și poate fi obiectul unei livrări impozabile, nefiind exclus sau scutit de plata TVA.

La data de 19 februarie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea deciziei

6

instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În același context, în conformitate cu art. 100 alin. (1), coroborat cu art. 389 alin. (4)

CPC, comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești, prin alte mijloace care să asigure

transmiterea textului cuprins în act, poate fi considerată publicarea acesteia pe pagina web

a instanței judecătorești.

Cu toate acestea, pentru a evita un formalism excesiv, instanțele de judecată trebuie

să țină cont de personalitatea celui ce contestă și dacă persoana interesată a fost reprezentată

de o persoană cu studii în domeniul juridic sau de un avocat pe parcursul procedurilor

judiciare.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără îndoială,

menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a

se vedea Nicolae Popa versus România, 09 decembrie 2014, parag. 16, Tence versus

Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție observă că, pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, recurentul SRL „Wetrade” a fost reprezentat de către avocatul, Andrei

Mandraburcă.

Din materialele dosarului rezultă că, recurentul SRL „Wetrade” a cunoscut despre

examinarea cauzei în instanța de apel, fiind înștiințat în mod legal despre locul, data și ora

examinării cauzei (f. d. 167, 196, 208).

Totodată, instanța de recurs învederează că, art. 105 alin. (5) Cod de procedură civilă,

prevede că, citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra

semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei

cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia,

se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație.

Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările

se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a

participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică

înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de

către părți și alți participanți la proces.

La data de 12 octombrie 2018 decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de judecată”, iar la

data de 03 octombrie 2018 a fost expediată participanților la proces (f. d. 221).

Revenind la verificarea respectării art. 434 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, conform

explicațiilor reprezentantului SRL „Wetrade”, avocatul Andrei Mandraburcă, decizia

integrală a instanței de apel a fost recepționată la data de 29 octombrie 2018.

La data de 17 decembrie 2018 reprezentantul SRL „Wetrade”, avocatul Andrei

7

Mandraburcă a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În acest sens, instanța de judecată va ține cont de principiul res judicata, care

protejează caracterul definitiv al deciziei din 20 septembrie 2018 și de faptul că, recurentul

a beneficiat de serviciile unui avocat de la începutul procedurilor judiciare.

După cum s-a menționat, la data de 12 octombrie 2018 decizia din 20 septembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale

de judecată”. Cauza dată poate fi găsită pe www.cac.instante.justice.md, în rubrica hotărâri,

după numărul dosarului 02-3a-11082-19052018 sau denumirea dosarului.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus - menționată,

instanța de recurs precizează că, această modalitate este prevăzută expres în pct. 10 - 12 din

Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național al

instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea

nr. 658/30 din 10 octombrie 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Conform acestor puncte, toate hotărârile judecătoriilor și ale curților de apel se

publică pe portalul național al instanțelor de judecată după introducerea acestora în

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor (P.I.G.D). Hotărârile Curții Supreme de

Justiție se publică pe pagina sa web după ce este parcursă aceeași etapă. Așadar, textul

hotărârii judecătorești se publică pe pagina web într-un format care asigură protejarea

informațiilor de distrugerea sau modificarea acestora.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie 2017 și a fost

mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta hotărârea

judecătorească după numele părților pe dosar.

Previzibilitatea pentru părți a aplicării acestui mijloc de comunicare a actului

judecătoresc rezultă din practica constantă a instanțelor judecătorești de a le publica pe

pagina web din anii 2010 – 2011, odată cu implementarea P.I.G.D.

La fel, pct. 15 și 16 din Regulamentul enunțat obligă asistenții judiciari să publice

actele de dispoziție, iar judecătorii verifică acest proces, în mod sistematic. Posibilitatea de

a lua cunoștință cu hotărârile judecătorești publicate pe pagina web a instanțelor

judecătorești este gratuită și anonimă și nu presupune nici o formă de înregistrare. De altfel,

un atare procedeu de a aduce la cunoștință hotărârile judecătorești a fost completat prin

Legea nr. 17 din 05 aprilie 2018 și aplicat din 01 iunie 2018. Or, după modificări, articolul

389 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că, decizia integrală se întocmește în

termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a

instanței judecătorești.

Totuși, instanța de recurs evidențiază că, orice risc de eșec tehnic în transmiterea

documentelor prin această metodă, care este demonstrată, ar trebui să fie suportată de

autoritatea care a efectuat acțiuni de acest gen. În esență, conform pct. 17 din Regulament

enunțat, hotărârile judecătorești, pronunțate de curțile de apel, sunt transferate din

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în

regim real.

Sub acest aspect, completul de judecată constată că, nu există dubii cu privire la

veridicitatea informației prezentate mai sus și, anume, că la data de 12 octombrie 2018

decizia a fost plasată pe pagina web sus – citată. Cauza dată poate fi găsită și accesată pe

www.cac.instante.justice.md, în rubrica „Agenda ședințelor” și „Hotărârile instanței”, după

numărul electronic al dosarului sau denumirea acestuia. În egală măsură, în aceeași zi,

8

instanța de apel a expediat copia de pe actul său, ceea ce permite de a conchide că, actul de

dispoziție judecătoresc exista în formă integrală și putea fi obținut, în baza unor acțiuni

concrete, de către recurent.

Pe cale de consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, autoritatea judecătorească a respectat

legislația procedurală prin trimiterea notificărilor la domiciliul recurentului și prin

publicarea hotărârii pe pagina web.

Mai mult, deși reprezentantul recurentului, avocatul Andrei Mandraburcă a susținut

că, decizia contestată a fost recepționată la data de 29 octombrie 2018, totuși nu a fost

demonstrat momentul primirii efective a deciziei din speță. Dincolo de cele relatate, nu este

clar de ce nu a fost furnizat niciun înscris pentru a demonstra alegația dată (a se vedea

Nicolae Popa, ibidem, parag. 21). Chiar și în așa caz, în absența unor probe fiabile,

completul de judecată nu înțelege pasivitatea recurentului și a reprezentantului acestuia de

la 29 octombrie 2018 până la 17 decembrie 2018. Or, în cauza Bakowska versus Polinia (12

ianuarie 2010, parag. 52 - 55), s-a statuat că, reclamantul și-a prezentat o cerere de asistență

juridică, pentru a formula un recurs, aproape peste trei săptămâni după ce i-a fost comunicată

decizia. Așadar, nu s-a demonstrat că, această întârziere fusese justificată de circumstanțe

speciale pentru care acesta nu putea fi tras la răspundere, prin respingerea tardivă a cererii,

sau că nu ar fi putut cunoaște termenul în care trebuia să facă obiectul unei căi de atac

prezentat instanței. Pe cale de consecință, având în vedere întârzierea cu care reclamantul

și-a exercitat dreptul procedural, Curtea Europeană a considerat că el nu a dat dovadă de

diligența pe care ar trebui să o aștepte în mod obișnuit o parte în procedurile civile (a se

vedea suplimentar Pretto și alții versus Italia, 8 decembrie 1983, parag. 33 sau Smyk versus

Polonia, 28 iulie 2009, parag. 63).

La același capitol, completul de judecată remarcă că, reprezentantul recurentului nu

a susținut că, nu a fost conștient de cerința de 2 luni pentru depunerea unei cereri de recurs.

Exigențele cuprinse în alin. (2) al art. 434 CPC prevăd că, omiterea intervalului sus-

menționat chiar și cu o singură zi nu poate constitui o excepție de la regula generală,

specificând clar că, este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de judecată ar dori, de asemenea, să sublinieze că, părțile din litigiu trebuie

să depună un anumit efort în ceea ce privește respectarea etapelor procedurale referitoare la

cazul lor.

Actele cauzei denotă faptul că, recurentul a fost înștiințat în mod legal despre

examinarea cauzei în instanța de apel, iar lipsa unor acțiuni concrete de a afla soarta

dosarului din momentul pronunțării dispozitivului deciziei instanței de apel până la

momentul depunerii cererii de recurs demonstrează că, recurentul nu a depus suficientă

diligență într-un timp rezonabil pentru a afla motivele admiterii apelului declarat de către

Consiliul raional Dubăsari (cauza Karakutsya versus Ucraina, 16 februarie 2017, parag. 60,

61).

Instanța de judecată consideră că, nerespectarea termenului de declarare a recursului

a fost cauzat în întregime de comportamentul recurentului și al reprezentantului acestuia.

În aceeași ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, situații similare au fost deja

examinate în hotărârile Popov versus Moldova (nr. 2), (06 decembrie 2005, parag. 53),

Melnic versus Moldova (14 noiembrie 2006, parag 40 și 41) sau Dacia SRL versus Moldova

9

(18 martie 2008, parag. 77), în care s-a constatat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru

prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele

judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Pe cale de consecință, instanța de judecată constată că, SRL „Wetrade a declarat

recurs în afara termenului de 2 luni prevăzut în articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

În atare situație și în conformitate cu articolul 433 lit. b) din Codul de procedură

civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu

omiterea termenului de declarare prevăzut la articolul 434.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Wetrade”, reprezentată de avocatul Andrei Mandraburcă, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), art. 440 alin. (1) CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Wetrade”, reprezentată de

avocatul Andrei Mandraburcă, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

10