2ra-2345/18 — incasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-2345/18

Prima instanță: Judecătoria Chiținău, sediul Centru (jud: V. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud: A. Panov, , V. Cotorobai, M.Anton)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Calaraș

împotriva Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule”, intervenient Mihail Oaieneagră cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Asociația Profesională „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule”, a fost casată hotărârea din 20 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 19 decembrie 2014, Ghenadie Calaraș a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 19 decembrie 2011,

conducând automobilul de model „Range Rover” cu numărul de înmatriculare

CLT 249, a fost tamponat de Mihail Oaieneagră, care conducea automobilul de

model „Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare SGAJ 878, acesta din

urmă fiind recunoscut vinovat de comitere contravențiilor prevăzute de art. 229

alin. (3) și art. 242 alin. (1) Cod contravențional, potrivit procesului-verbal cu

privire la contravenție din 19 decembrie 2011, menținut prin hotărârea Judecătoriei

Sângerei din 11 decembrie 2013 și decizia Curții de Apel Bălți din 05 martie 2014.

A menționat că potrivit raportului de expertiză nr.587 întocmit de Centrul

Național de Expertize Judiciare la 21 februarie 2012, prejudiciul cauzat

reclamantului prin deteriorarea automobilului de model „Range Rover” cu numărul

de înmatriculare CLT 249 constituie suma de 231 705 lei.

A susținut reclamantul că răspunderea civilă a lui Mihail Oaieneagră nu a fost

asigurată în modul stabilit de Lege, din care considerente, în temeiul art. 20 alin.

(5) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

1

produse de autovehicule, reclamantul considera că prejudiciul cauzat urmează a fi

reparat de către pârâtă.

Prin încheierea protocolară din 14 septembrie 2015 a fost atras în proces ca

intervenient Mihail Oaieneagă (f.d.51, Vol.I).

Prin hotărârea din 20 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de Ghenadie Calaraș a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Ghenadie Calaraș, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia făcând referire la prevederile art.

514, 530, 531, 533, 541 alin. (2) și 1410 Cod civil, a conchis ca indubitabilă

obligația lui Mihail Oaieneagră de a repara prejudiciul cauzat prin deteriorarea

autovehiculului în urma accidentului rutier produs din vina acestuia la data de 19

decembrie 2011, fapt confirmat și prin hotărârea judecătorească irevocabilă din 03

iulie 2014 a Judecătoriei Sîngerei.

La fel instanța de apel a constatat că deoarece răspunderea civilă a persoanei

vinovate de prejudicierea apelantului prin deteriorarea autovehiculului în urma

accidentului rutier nu era asigurată, compensarea prejudiciului are loc din contul

fondului victimelor străzii, gestionat de către Asociația Profesională „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, care are sarcina asigurării reparării

prejudiciului cauzat în urma accidentelor auto și protejării drepturilor și intereselor

persoanelor protejate în urma accidentelor rutiere din vina persoanelor ale căror

răspundere civilă nu a fost asigurată în modul stabilit de lege.

De asemenea, instanța de apel a reținut că apelantul este îndreptățit de a

pretinde compensarea prejudiciului material atât de la persoana vinovată de

comiterea acestuia, cât și de Asociația Profesională „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule”, în calitate de gestionar al fondului victimelor

străzii, iar răspunderea intimatei nu este nici exclusă, nici limitată prin acțiunea

depusă de Ghenadie Claraș împotriva lui Mihail Oaieneagră în justiție și obținerea

unei hotărâri judecătorești prin care valoarea prejudiciului a fost adjudecată în

beneficiul apelantului din contul persoanei vinovate, or, hotărârea judecătorească

respectivă nu a fost executată, documentul executoriu fiind restituit de executorul

judecătoresc Elena Solcanu prin încheierea nr. 122-56r/16 din 21 aprilie 2016 în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. e) Cod de executare.

La data de 21 august 2018 Asociația Profesională „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece este bazată pe interpretarea eronată a normelor de drept material și

anume la stabilirea faptului că Asociația Profesională „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” urmează să răspundă în calitate de debitor solidar

cu Mihail Oaieneagră, autorul prejudiciului, or, prevederile art. 530, 531, 533, 541

Cod civil nu sunt aplicabile prezentei spețe, răspunderea în comun cu autorul

prejudiciului nu rezultă din act juridic și nici din lege.

2

A indicat că la caz, Ghenadie Calaraș a ales opțiunea apărării dreptului său cu

privire la încasarea prejudiciului în mărime de 213 705 lei prin metoda înaintării

acțiunii direct către Mihail Oaieneagră, acțiunea, căruia a fost admisă prin

hotărârea din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Sîngerei. Respectiv acesta și-a exercitat

dreptul la apărare pe cale judiciară obținând o hotărâre irevocabilă de încasarea a

prejudiciului material de la persoana vinovată.

Astfel, a susținut că nu poate fi exercitat de două ori dreptul la recuperarea

acestui prejudiciu și de la Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule”.

A afirmat că Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” nu deține o obligație solidară în sensul art. 513 Cod civil de a

răspunde în comun cu autorul prejudiciului vinovat de comiterea accidentului

rutier. La caz, Ghenadie Calaraș va avea două hotărâri judecătorești de încasare a

unuia și același prejudiciu, ceea ce este inadmisibil și ar duce la îmbogățirea fără

justă cauză, deoarece hotărârea din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Sîngerei nu a fost

executată.

A mai afirmat că temeiurile de drept al pretențiilor lui Ghenadie Claraș față de

Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” și față

de Mihail Oaieneagră sunt diferite și anume în cazul răspunderii autorului

prejudiciului Mihail Oaieneagră, pentru care intimatul și-a exercitat dreptul la

acțiune, temeiul răspunderii sunt prevederile răspunderii delictuale, în special art.

1410 Cod civil, iar în cazul Asociației Profesionale „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule”, temeiul acțiunii înaintate de Ghenadie Calaraș

este cu totul diferi și în special art. 20 alin. (5) al Legii cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ceea ce în

niciun mod nu poate fi tratat ca solidaritatea debitorului, or, solidaritatea se naște

prin lege conform art. 531 Cod civil, iar în cazul dat recurentul nu poartă

răspundere față de persoana păgubită.

A declarat că instanța de apel pronunțând hotărârea de încasare a sumei de

213 705 lei, deși în partea motivantă a deciziei recurate invocă prevederile codului

civil care reglementează obligația solidară nu a indicat că această sumă se

încasează în mod solidar.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 31 mai

2018.

Recurenta a recepționat decizia instanței de apel la data de 28 iunie 2018

(f.d. 112, Vol. II).

Astfel, recursul, declarat la data de 21 august 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Asociația Profesională

„Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Asociația Profesională „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Asociația Profesională „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5