3ra-1408/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1408/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1408/2018

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: A. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan”, reprezentată de avocatul Stela Sandu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” și a fost

menținută hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central

c o n s t a t ă :

La data de 17 mai 2017 SC „Linavan” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 23 martie 2017 de către

inspectorul principal din cadrul Serviciului Vamal al RM, Ala Chiriac a fost

întocmit procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 15/02 pentru

perioada anilor 2013 – 2016, întocmite de SC „Linavan” SRL.

A relatat că nu este de acord cu procesul-verbal în cauză pe motiv că la

emiterea acestuia au fost încălcate prevederile Codului vamal și drepturile SC

„Linavan” SRL.

Reclamantul a afirmat că nu este clar care dintre formele controlului ulterior a

fost îndeplinit, auditul post vămuire sau reverificarea declarației vamale, în cazul în

care conform procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 15/02 din

23 martie 2017, controlul a fost efectuat în baza prevederilor Codului Vamal nr.

1149-XIV din 20 iulie 2000 și în baza Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie

1997.

Mai mult a relevat că la începutul textului procesului-verbal a fost menționat

faptul că în perioada 13 martie 2017 – 22 martie 2017 a fost efectuată reverificarea

declarațiilor vamale procedurale care se desfășoară nemijlocit la sediul organului

vamal, însă ulterior în text a fost menționate prevederile legale a articolelor ce se

1

referă la o altă formă a controlului ulterior și anume - auditul post vămuire, prin

urmare a dedus faptul că a fost desfășurată o altă formă a controlului ulterior și

anume auditul post vămuire, dar nu reverificarea declarațiilor vamale.

Reclamantul a indicat că organul vamal intenționat a creat o asemenea situație

neclară, pentru a duce reclamantul în eroare, or, organul vamal înainte de a iniția

acest control urma să respecte toate prevederile art. 202/1 Cod vamal, care

statuează că organul vamal era obligat să identifice și să examineze imparțial toate

faptele și circumstanțele ce au tangență cu trecerea mărfurilor peste frontiera

vamală și plasarea acestora într-o destinație vamală, însă din conținutul procesului-

verbal nu se reflectă faptul că organul vamal a verificat o asemenea informație.

Mai mult, în cazul depistării unor erori sau divergențe între informațiile din

declarațiile vamale și cele din documentele verificate, organul vamal era obligat să

comunice despre aceasta pătimitorului auditului vamal prin întocmirea procesului-

verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post vămuire (art. 202/1

alin.(8) Cod vamal, însă un asemenea document nu a fost întocmit de organul

vamal și respectiv nu a fost adus la cunoștință reclamantului.

A relatat că auditul post vămuire se efectuează în baza unui ordin de control

emis de către directorul general al Serviciului Vamal/șeful Biroului vamal (art.

202/1 alin.(1) Cod vamal, un asemenea ordin, de asemenea, nu a fost emis de către

organul vamal. Efectuarea auditului post vămuire se aduce la cunoștință persoanei

auditate cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de data inițierii controlului. Perioada

de desfășurare a auditului post vămuire nu trebuie să depășească 2 luni de la data

inițierii auditului post vămuire (art. 202/1 alin. (13) Cod vamal), despre inițiere,

controlului reclamantul nu a fost informat.

Astfel, reclamantul a susținut că toate cele invocate supra au fost încălcate de

organul vamal la efectuarea controlului fapt care duce la anularea procesului-

verbal.

În conformitate cu art. 181/1 alin. (1) Cod vamal, controlul ulterior se bazează

pe administrarea riscurilor, este efectuat imperativ în scopuri vamale în vederea

asigurării aplicării corecte a legislației și confirmării sau infirmării conformării

declarantului la aceasta, iar din aliniatul trei pag.1 a procesului-verbal se reflectă

faptul că inspectorul Serviciului Vamal doar s-a limitat la simpla afirmație de a

face referire la faptul că declarațiile vamale și documentele anexate la acestea au

fost supuse reverificării prin prisma indicatorilor de risc, fără a indica concret care

risc a fost depistat și cum după trecerea a patru ani de zile el a fost depistat, or

această poziție a inspectorului vamal urma a fi motivată în caz contrar această

poziție în consecință este una nemotivată și neîntemeiată.

Așadar, reclamantul a considerat că inspectorul vamal urma să indice care risc

a fost depistat, determinat sau potențial, însă în procesul-verbal nu a fost indicat în

baza cărei informații concrete a fost constatat faptul că există vreun oarecare risc.

A reiterat că inspectorul vamal nu a avut posibilitatea de a constata că există

risc, dacă nici măcar nu a analizat documentația, informația disponibilă în sistemul

securizat și nici legea. Or, riscul potențial - este riscul care nu s-a manifestat, dar

exista premise pentru apariția lui.

Mai mult, a relatat că aprecierea riscului presupune următoarea

consecutivitate ce în speță nu a fost respectată: identificarea riscului; aprecierea

posibilității survenirii a unor fenomene nedorite și schimbarea condițiilor de

activitate; determinarea structurii eventualelor daune; formarea legităților de

2

distribuire a daunelor; aprecierea nivelului riscului, condiții care în cazul dat nici

pe departe nu au fost respectate, fiind clar faptul că inspectorul vamal la întocmirea

procesului-verbal nu a urmat acești pași, fapt care duce la ilegalitatea acestuia.

Așadar, scopul analizei riscului constă în permiterea autorității vamale de a se

concentra asupra controlului domeniilor care prezintă un risc mult, cu asigurarea

totală a unui grad adecvat de libertate pentru majoritatea fluxurilor comerciale la

trecerea frontierelor, însă inspectorul vamal nu prea s-a grăbit să determine riscul

înalt al vămuirii mărfii.

A relevat că pentru o realizare eficientă a sistemului de administrare a

riscurilor s-au stabilit următoarele etape care în speță iarăși nu au fost respectate de

organul vamal: colectarea de date și informații; depistarea și analiza riscurilor;

evaluarea riscurilor; determinarea și luarea măsurilor necesare; monitorizarea și

verificarea.

Astfel, reclamantul a reiterat că potrivit prevederilor legale procedura

reverificării declarației vamale se efectuează la oficiul organului vamal, dar

totodată inspectorul vamal face referire la prevederile art. 216 alin. (1) Cod fiscal,

care prevede faptul că controlul se desfășoară la sediul contribuabilului. Prin

urmare, inspectorul vamal deținând două poziții diametral opuse, duce în eroare

contribuabilul dar și instanța de judecată, deoarece la întocmirea procesului-verbal

au fost încălcate prevederile legale incluse în art. 216 alin. (1) Cod fiscal, și anume

controlul a fost efectuat la sediul organului vamal or, aceasta potrivit art. 216 alin.

(1) Cod fiscal constituie o excepție.

Legea menționează expres faptul că în cazul în care contribuabilul sau o altă

persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu, controlul fiscal se

efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, pe când SC „Linavan”

SRL dispune de sediu, astfel potrivit legii, a considerat că controlul urma să se

desfășoare la sediul SC „Linavan” SRL.

Reclamantul a afirmat că au fost supuse controlului doar un șir de declarații

vamale, adică fără alte documente care constituie anexele acestora și din care ar

rezulta careva informații noi și suplimentare pentru a-i permite organului vamal de

a identifica temei de recalculare a valorii mărfii, ceia ce iarăși este o gravă

încălcare a legii.

A reliefat că Inspectorul vamal a calculat TVA în mărime de 35 261,29 de lei,

însă acest calcul a fost efectuat după o formulă necunoscută și cel mai straniu este

că nu se cunoaște de unde a apărut, or, de facto majorarea valorii în vamă a mărfii

nu a fost făcută în conformitate cu prevederile legii. SC „Linavan” SRL, în urma

calculelor și procesului-verbal întocmit a fost pus în întârziere potrivit art. 228 Cod

fiscal.

Conform „Notei” procesului-verbal din 23 martie 2017, SC „Linavan” SRL

urma să achite obligația vamală în termen de 10 zile din momentul recepționării

deciziei de regularizare (care de fapt nu există), așadar SC „Linavan” SRL putea fi

pusă în întârziere după expirarea celor 10 zile care au fost puse la dispoziția

plătitorului și nicidecum nu putea fi pus în întârziere din data emiterii declarației

vamale.

A susținut că inspectorul vamal prematur a calculat penalitatea în mărime de 7

937,67 de lei.

La data de 12 aprilie 2017 prin intermediul oficiului poștal în adresa

reclamantului au parvenit deciziile de regularizare nr. 85 și 86 din 10 aprilie 2017.

3

La data de 21 aprilie 2017 reclamantul a înaintat față de organul vamal cerere

prealabilă prin care a solicitat anularea deciziilor emise, însă nici până la moment

nu a primit vreun răspuns. Inspectorul vamal s-a limitat doar la a menționa

prevederile art.127/11 Cod vamal, fără a menționa care din cazurile prevăzute de

acest articol e aplicabil cazului SC „Linavan” SRL.

În consecință, reclamantul a considerat că organul vamal nu a dovedit

existența motivelor invocate în actele emise, argumentele fiind declarative, fapt ce

contravine normelor legislative, iar procesul-verbal nr. 15/02 din 23 martie 2017 și

deciziile de regularizare nr. 85 și nr. 86 din 10 aprilie 2017 întocmite de către

Biroul Vamal Nord în privința SC „Linavan” SRL, sunt ilegale și pasibile de a fi

declarate nule.

A solicitat declararea nulității procesului-verbal de reverificare a declarațiilor

vamale nr. 15/02 din 23 martie 2017 întocmit de inspectorul principal în cadrul

Biroului Vamal Nord, Ala Chiriac în privința SC „Linavan” SRL, declararea

nulității deciziilor de regularizare nr. 85 și nr. 86 din 10 aprilie 2017 întocmite de

inspectorul principal în cadrul Biroului Vamal Nord, Ala Chiriac în privința SC

„Linavan” SRL, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3 000 de lei.

Prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central

acțiunea înaintată de SC „Linavan” SRL împotriva Biroului Vamal Nord a fost

respinsă ca nefondată.

La data de 13 februarie 2018, SC „Linavan” SRL a depus cerere de apel

împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea cererii de apel,

casarea integrală a hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii SC „Linavan” SRL.

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de SC „Linovan” SRL și a fost menținută hotărârea din 06 februarie 2018

a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

La data de 13 august 2018, SC „Linovan” SRL, reprezentată de avocatul Stela

Sandu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 13 august 2018 a Curții de

Apel Bălți și hotărârii din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și

a solicitat casarea acestora.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiată și ilegală decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele de judecată au

examinat superficial cauza, fără a reține spre examinare argumentele și probele

prezentate în susținerea acțiunii, precum și au aplicat și interpretat eronat normele

de drept material, aplicabile speței.

A reiterat în susținerea recursului motive de fapt și de drept similare celor

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 12 iunie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 13 august 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că argumentele expuse de SC „Linovan”

SRL, reprezentată de avocatul Stela Sandu din cererea de recurs nu se încadrează

în nici unul din temeiurile de declarare a recursului prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au

fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Linovan” SRL, reprezentată

de avocatul Stela Sandu, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan” SRL, reprezentată de avocatul Stela Sandu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6