2rac-360/18 — incasarea penalitatii si dobinzii de întirziere

2rac-360/18 — incasarea penalitatii si dobinzii de întirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac-360/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A.Catană)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I.Muruianu, A.Malîi, N.Budăi)

DECIZIE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecător: Galina Stratulat

judecători: Nina Vascan

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Тарон” reprezentatată de către avocatul Sergiu Ciorbă și de către

Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Тарон” împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din

Moldova” cu privire la încasarea penalității, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu,

împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Тарон”, casată hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri, de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 10 august 2015 Societatea cu Răspundere Limitată ,,Тарон” (în

continuare SRL ,,Тарон”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” (în continuare ÎS „Calea

Ferată din Moldova”) cu privire la încasarea penalității, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu.

În motivarea acestei acțiuni, SRL ,,Тарон” a indicat că la 11 noiembrie

2011 a încheiat cu ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” contractul nr. 11/118802216

privind livrarea roților de tip 957x190 (GOST 10791-2004), în cantitate de

1 450 bucăți.

1

Ulterior, prin acordul adițional nr. 2 din 1 iunie 2012 care este parte

integrantă al contractului de bază nr. 11/118802216 din 11 noiembrie 2011,

părțile din litigiu au decis mărirea livrării cantității roților, totalul acestora în

urma acordului enunțat fiind de 3 450 bucăți, iar prin acordul adițional nr. 5 din

28 decembrie 2012, contractul inițial a fost prelungit până pe 31 decembrie

2013, care la rândul său prin acordul adițional nr. 6 din 10 ianuarie 2014 a fost

prelungit până pe 31 decembrie 2014.

În continuare, reclamanta a susținut că, conform pct. 4.1.1 - 4.1.3 din

contractul sus-indicat, la momentul primirii mărfii livrate, cumpărătorul urma să

achite sumele respective în termenele strict indicate și anume: 50 % în termen

de cinci zile bancare începând de la data primirii facturii de la vânzător; 25 %

până la încărcarea mărfii, în termen de 3 zile bancare, începând de la data

primirii informației cu privire la faptul că marfa este pregătită pentru încărcare

și 25 % în termen de 3 zile bancare după încărcarea mărfii, iar data încărcării,

fiind data întocmirii declarației vamale pentru export.

Din considerentul că pârâta ÎS „Calea Ferată din Moldova” mereu a

încălcat termenele de achitare a mărfii, reclamanta a fost impusă să achite

penalități stabilite prin Legea Ucrainei cu privire la reglementarea achitărilor în

valută străină nr. 185/94-BP din 23 septembrie 1994, care constituie 0,3 %

pentru fiecare zi de întîrziere în legătură cu încălcarea termenilor privind

achitarea sumelor pentru marfa exportată, iar termenul conform acestei legi,

fiind 90 de zile de la data exportării mărfii, motiv pentru care prin scrisoarea nr.

05/09 din 5 septembrie 2014, SRL ,,Тарон” a solicitat pârâtei restituirea

prejudiciului cauzat de către aceasta, prin recompensa sumelor achitate, însă

prin scrisoarea cu nr. 11-4/2290 din 16 septembrie 2014, a primit refuz, pe

motiv că în contractul dintre părțile contractante nu sunt prevăzute astfel de

penalități.

Având ca temei pct. 6.1 din contractul privind livrarea roților de tip

957x190 (GOST 10791- 2004) nr. 11/118802216 din 11 noiembrie 2011, în

care este prevăzută clauza penală în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de

întârziere pentru achitarea mărfii livrate, la 25 noiembrie 2014, reclamanta a

înaintat pârâtei somația nr. 1, solicitând achitarea clauzei penale în sumă de

211600,44 dolari SUA, anexând la aceasta lista tuturor documentelor și

înscrisurilor cu calcularea zilelor de întârziere, sumelor penalităților și care

confirmă existența acestor întârzieri din partea pârâtei, însă până în prezent nu a

recepționat nici un răspuns, motiv pentru care a fost înaintată prezenta acțiune.

Reclamanta SRL ,,Тарон” a solicitat inclusiv în urma concretizării acțiunii,

încasarea din contul ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul său a

penalității pentru neachitarea în termenii stabiliți a sumelor pentru marfa livrată

în sumă de 201898,44 dolari SUA în valuta națională a RM, la data executării

hotărârii, dobânda de întârziere calculată în temeiul art. 619 alin. (2) Cod civil

în sumă de 63656,32 dolari SUA, precum și cheltuielile de judecată aferente

litigiului dedus judecății.

2

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL ,,Тарон” a fost

respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către SRL ,,Тарон”, casată hotărârea din 27 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL ,,Тарон” a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul ÎS „Calea Ferată din Moldova” în

beneficiul SRL ,,Тарон” a penalității în sumă de 50000 dolari SUA, dobânda de

întîrziere în sumă de 63656,32 dolari SUA, cheltuielile pentru acordarea

asistenței juridice în sumă de 30000 lei și cheltuielile de judecată alcătuite din

taxa de stat achitată pentru depunerea acțiunii în sumă de 50000 lei și pentru

depunerea apelului în sumă de 37500 lei. În rest, cerințele SRL ,,Тарон”

invocate în cererea de chemare în judecată au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, la 6 iulie

2018, SRL ,,Тарон” reprezentatată de către avocatul Sergiu Ciorbă a contestat-o

cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei din 19

aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău în partea admiterii parțiale a pretenției

privind încasarea penalității, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri,

prin care pretenția enunțată să fie admisă integral și în sensul declarat. S-a mai

solicitat încasarea din contul ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul său a

cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 30000 lei și

cheltuielile de judecată alcătuite din taxa de stat achitată pentru depunerea

recursului în sumă de 12500 lei.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel motivată anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că, la examinarea cauzei în ordine de apel, instanța de

apel în partea contestată a interpretat eronat normele de drept material, nefiind

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei și anume neîntemeiat a dispus la caz aplicabilitatea

prevederilor art. 630 alin. (1) Cod civil, or, în această parte instanța ierarhic

inferioară doar a făcut trimitere la prevederea respectivă, totodată nu a explicat

în ce mod aceasta este incidentă cazului cercetat, adică nu a stabilit și nu a

constatat care ar fi împrejurările ce impun necesitatea reducerii clauzei penale

de la 201899,91 dolari SUA până la 50000 dolari SUA.

Potrivit recurentei, reducerea clauzei penale se înfăptuiește conform

principiului contradictorialității, ceea ce presupune că disproporționalitatea

clauzei penale urmează a fi probată conform regulilor generale de către intimata

ÎS „Calea Ferată din Moldova”, pe când la caz ultima nu a invocat

disproporționalitatea clauzei penale, nu a solicitat reducerea acesteia și nici nu a

prezentat instanței de judecată probe ce ar indica necesitatea reducerii clauzei

penale.

3

Tot aici, s-a mai indicat că, în cazul reducerii clauzei penale, instanța

urmează să-și motiveze soluția, făcând trimitere la probe, condiție ce nu se

atestă la caz, or, în prezenta speță clauza penală a fot redusă arbitrar de către

instanța de apel în lipsa cererii reprezentantului intimatei.

În atare împrejurări, instanța de apel nu a asigurat respectarea principiilor

contradictorialității și egalității părților în proces.

Ca urmare, instanța de apel în partea contestată s-a eschivat de la

exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului,

pronunțând hotărâre neîntemeiată de admitere parțială a acțiunii, astfel fiindu-i

încălcat în mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei

(vol.III,f.d.3-9).

La 13 iulie 2018, manifestând dezacord față de decizia instanței de apel, ÎS

„Calea Ferată din Moldova” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

acestuia, casarea deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu

menținerea hotărârii din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

în referințele asupra cererii de chemare în judecată și cererii de apel motivată

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că, la examinarea cauzei în ordine

de apel, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată și a interpretat

eronat normele de drept material, și anume, instanța ierarhic inferioară a omis

aplicarea la caz a prevederilor art. 626 alin. (3) Cod civil care indică expres că

în cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai

dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării.

La caz însă, la 5 august 2014, când a primit executarea, intimata SRL

,,Тарон” nu și-a rezervat dreptul la plata penalității, iar scrisoarea la care face

referire instanța de apel în motivarea soluției de admitere parțială a pretenției

privind încasarea penalității a fost înaintată ÎS „Calea Ferată din Moldova”

ulterior primirii executării, la 5 septembrie 2014, ceea ce denotă că SRL

,,Тарон” nu este în drept de a solicita încasarea penalității.

În rezultat, instanța de apel nu a apreciat toate circumstanțele și probele

existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată de admitere parțială a

acțiunii, pe când concluzia primei instanțe despre necesitatea respingerii ca fiind

nefondată a acțiunii este justă.

Prin urmare, anume aceste circumstanțe impun admiterea recursului,

casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe (vol.III,f.d.26-32).

La 30 iulie 2018 în adresa ÎS „Calea Ferată din Moldova” a fost expediată

copia recursului declarat de SRL ,,Тарон”, iar în adresa SRL ,,Тарон” a fost

expediată copia recursului declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (vol.III,f.d.60), iar la 13

august 2018, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus referință, solcitând

respingerea recursului declarat de către SRL ,,Тарон” ca fiind neîntemeiat

4

(vol.III,f.d.62-64). La rândul său, la 30 octombrie 2018, SRL ,,Тарон” prin

intermediul reprezentantului său, avocatul Sergiu Ciorbă și-a exercitat dreptul

procedural și a depus referință în termenul stabilit de lege, solcitând respingerea

recursului declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” ca fiind nefondat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursurile declarate de către SRL ,,Тарон” și de către

ÎS „Calea Ferată din Moldova” înaintate la 6 iulie 2018 și, respectiv la 13 iulie

2018 (vol.III,f.d.3,26) împotriva deciziei recurate din 19 aprilie 2018

(vol.II,f.d.179-180) sunt declarate în termen, având în vedere faptul că la dosar

nu există date confirmative privind recepționarea de către recurenți sau a

reprezentanților acestora a copiei motivate a deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

recursurile declarate de către SRL ,,Тарон” și de către ÎS „Calea Ferată din

Moldova” au fost considerate admisibile și fără a prejudicia fondul a fost

dispusă judecarea acestora de către completul din 5 judecători (vol.II,f.d.124).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererile

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de către ÎS „Calea

Ferată din Moldova” este întemeiată și care urmează a fi admisă cu casarea

integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. De

asemenea, Colegiul judiciar consideră că cererea de recurs declarată de către

SRL ,,Тарон” este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs.

5

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

După cum denotă actele cauzei, la 11 noiembrie 2011, SRL ,,Тарон” a

încheiat cu ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” contractul nr. 11/118802216 privind

livrarea roților de tip 957x190 (GOST 10791-2004), în cantitate de 1 450 bucăți

(vol.I,f.d.10-11).

La fel, s-a constatat că prin acordul adițional nr. 2 din 1 iunie 2012 la

contractul nr. 11/118802216 din 11 noiembrie 2011, părțile au convenit că suma

totală a contractului constituie 4881750 dolari SUA, iar cantitatea totală a roților

de 3 450 de bucăți (vol.I,f.d.12).

Tot actele cauzei atestă că, ulterior la 28 decembrie 2012, părțile au mai

semnat un acord adițional cu nr. 5, potrivit căruia contractul nr. 11/118802216

din 11 noiembrie 2011 a fost prelungit până la 31 decembrie 2013 (vol.I,f.d.13),

iar prin acordul nr. 6 din 10 ianuarie 2014, acesta a fost prelungit până la 31

decembrie 2014 (vol.I,f.d.14).

Prin ordinele de plată nr. 26 din 08 februarie 2013, nr. 51 din 12 martie

2013, nr. 56 din 14 martie 2013, nr. 68 din 21 martie 2013, nr. 95 din 25 aprilie

2013, nr. 107 din 14 mai 2013. nr. 114 din 23 mai 2013, nr. 137 din 25 iunie

2013, nr. 139 din 26 iunie 2013. nr. 140 din 27 iunie 2013, nr. 178 din 05 august

2013, nr. 194 din 20 august 2013, nr. 219 din 18 septembrie 2013. nr. 224 din

27 septembrie 2013, nr. 234 din 3 octombrie 2013, nr. 239 din 15 octombrie

13 ianuarie 2014, nr. 28 din 12 martie 2014, nr. 38 din 1 aprilie 2014, nr. 47 din

09 aprilie 2014, nr. 60 din 30 aprilie 2014, nr. 1512 din 4 iunie 2014, nr. 1517

din 17 iunie 2014, nr. 1507 din 27 iunie 2014. nr. 100 din 1 iulie 2014, nr. 118

din 28 iulie 2014, nr. 124 din 5 august 2014, se atestă că Î.S. „Calea Ferată din

Moldova” a achitat integral datoria formată în baza contractului nr.

11/118802216.

Potrivit scrisorii nr. 05/09 din 5 septembrie 2014, SRL ,,Тарон” a solicitat

ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” achitarea penalității în mărime de 0,3 %,

suportate în urma neachitării în termen a plăților mărfii de către cumpărător

(vol.I,f.d.15).

Prin răspunsul nr. H-4/2290 din 16 septembrie 2014, cumpărătorul ÎS

,,Calea Ferată din Moldova” a refuzat de a achita penalitatea în mărime de

0,3%, pentru neachitarea în termen a plăților pentru marfa procurată, invocând

că conform contractului nr. 11/118802216 din 11 noiembrie 2011, părțile nu au

stabilit astfel de penalități (vol.I,f.d.16).

De asemenea, s-a constatat că, la 25 noiembrie 2014, SRL ,,Тарон” a

expediat în adresa cumpărătorului ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” pretenția nr.

1, prin care i-a comunicat că în temeiul contractului nr. 11/118802216 din 11

noiembrie 2011, acesteia i-au fost livrate roți în cantitate de 3 431 de bucăți, în

sumă totală de 4854870 dolari SUA, însă după cum invocă vânzătorul din

6

considerentul că nu au fost respectate termenele de achitare pentru marfa

primită, prin prisma pct. 6.1 din contract, cumpărătorul urmează să-i achite o

penalitate în mărime de 211600,44 dolari SUA (vol.I,f.d.17), însă fără careva

rezultat, motiv pentru care SRL ,,Тарон” a depus prezenta acțiune, solicitând

inclusiv în urma concretizării acțiunii, încasarea din contul ÎS „Calea Ferată din

Moldova” în beneficiul său a penalității pentru neachitarea în termenii stabiliți a

sumelor pentru marfa livrată în sumă de 201898,44 dolari SUA în valuta

națională a RM, la data executării hotărârii, dobânda de întârziere calculată în

temeiul art. 619 alin. (2) Cod civil în sumă de 63656,32 dolari SUA, precum și

cheltuielile de judecată aferente litigiului dedus judecății.

Din actele cauzei mai rezultă că la 5 septembrie 2014 - data înaintării

primei pretenții expediate de către SRL ,,Тарон” în adresa ÎS ,,Calea Ferată din

Moldova”, se evidențiază că ultima nu mai dispunea de careva datorie față de

reclamantă, rezultate din contractul sus-indicat, iar la 5 august 2014, când a

primit executarea, recurenta – intimată SRL ,,Тарон” nu și-a rezervat dreptul la

plata penalității.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii, pe care a respins-o ca fiind nefondată,

motivându-și soluția prin faptul că, la caz obligația de plată a fost executată, iar

pretinderea ulterioară a dobânzilor de întârziere și a penalităților nu poate fi

satisfăcută, iar debitorul nu este obligat să o plătească, decât în situația în care

creditorul la acceptarea executării obligației și-a rezervat expres dreptul de a

pretinde încasarea respectivelor dobânzi.

La caz, creditorul SRL ,,Тарон” a acceptat executarea cu întârziere a

obligațiilor de plată, iar somarea despre pretenția de încasare a penalității a fost

expediată ÎS „Calea Ferată din Moldova” după executarea de către ultima a

obligațiunilor de plată, prin urmare, creditorul nu mai are dreptul să prezinte

debitorului oarecare creanțe. Or, atât la momentul somării, cât și la momentul

depunerii acțiunii, raportul obligațional rezultat din contractul de vânzare-

cumpărare nr. 11/118802216 din 11 noiembrie 2011 era încetat, iar prin efectul

art. 642 Cod civil, debitorul ÎS „Calea Ferată din Moldova” este eliberat de

plata eventualelor dobânzi de întârziere și/sau penalități (vol.II,f.d.111-117).

Judecând apelul declarat de către SRL ,,Тарон”, instanța de apel l-a admis,

a casat hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care a admis parțial acțiunea.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima

instanță greșit a concluzionat asupra faptului că creditorul SRL ,,Тарон” o dată

ce a primit executarea definitivă a obligației la 5 august 2014, fără de a-și

rezerva dreptul privind plata penalității, acesta nu mai poate solicita achitarea

penalității, or, în speță, apelanta SRL ,,Тарон” și-a rezervat expres acest drept,

prin remiterea către ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” a scrisorii nr. 05/09 din 5

septembrie 2014, prin care a solicitat achitarea penalității, cu atât mai mult că

dreptul de a solicita achitarea unei penalități pentru neachitarea în termenii

7

stabiliți a plății pentru marfa livrată, părțile l-au prevăzut expres în pct. 6.1 al

contractului nr. 11/118802216 din 11 noiembrie 2011.

În atare situație, instanța de apel a constatat că, clauza penală poartă un

caracter de sancționare și nu unul de compensare, iar creditorul este în drept să

solicite pe lângă executarea obligației și plata penalității, în cazul în care clauza

penală a fost stipulată pentru situațiile de executare necorespunzătoare sau cu

întîrziere a obligației, fapt ce se regăsește în speță, ceea ce denotă că pretenția

invocată în cererea de chemare în judecată de către SRL ,,Тарон” privind

încasarea penalității este întemeiată și care a fost admisă parțial, fiind dispusă

prin prisma art. 630 Cod civil reducerea clauzei penale cu dispunerea încasării

din contul ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” în beneficiul SRL ,,Тарон” a

penalității în sumă de 50000 dolari SUA.

Întru-un alt context, instanța de apel a conchis că la caz și încasarea

dobânzii de întârziere poate avea loc, ceea ce denotă că și cerința SRL ,,Тарон”

invocată în acțiune cu privire la încasarea dobânzii de întîrziere este întemeiată,

motiv pentru care aceasta a fost admisă integral, cu dispunerea încasării prin

prisma art. 619 Cod civil din contul ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” în

beneficiul SRL ,,Тарон” a dobânzii de întârziere, în sumă de 63656,32 dolari

SUA. Or, dobânda de întârziere prevăzută de art. 619 Cod civil, reprezintă o

modalitate de despăgubire pentru întîrzierea executării obligațiilor pecuniare,

considerîndu-se că are loc folosirea mijloacelor financiare străine. La rîndul său,

folosirea mijloacelor financiare străine are loc în cazurile în care cumpărătorul

reține plata pentru bunurile procurate, clientul reține plata pentru lucrările

executate și serviciile prestate, locatarul întîrzie să achite chiria.

Pe cale de consecință, instanța de apel a concluzionat că concluzia primei

instanțe privind respingerea acțiunii ca fiind nefondată este greșită sub aspectele

sus-enunțate (vol.II,f.d.181-189).

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția

dată de către instanța de apel contravine circumstanțelor cauzei, pe când

concluzia primei instanțe despre necesitatea respingerii ca nefondate a acțiunii

este justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform

cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a

face sau a nu face.

Potrivit art. 513 alin. (1) din același Cod, debitorul și creditorul trebuie să

se comporte cu bună-credință și diligență la momentul nașterii, pe durata

existenței, la momentul executării și stingerii obligației.

8

Prevederile art. 514 Cod civil indică expres că obligațiile se nasc din

contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce

în condițiile legii.

Totodată, conform art. 572 alin. (1) și (2) Cod civil, temeiul executării

rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Iar potrivit art. 602 alin. (1), (2) și (4) din același cod, în cazul în care nu

execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru

prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este

imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv

executarea necorespunzătoare sau tardivă. Dreptul creditorului de a cere

despăgubiri în locul prestației se exercită în condițiile suplimentare de la

art.609. Creditorul poate cere despăgubiri pentru întîrzierea executării obligației

doar în condițiile suplimentare privind întîrzierea prevăzute la art. 617.

La rândul său, art. 617 alin. (1) – (4) Cod civil prevede expres că dacă nu

execută obligația în urma somației primite după scadență din partea creditorului,

debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somației. Nu este necesară

somație în cazul în care: a) este stabilită o dată calendaristică pentru executarea

obligației; b) înaintea executării obligației trebuie să aibă loc un eveniment, iar

perioada pentru executarea obligației este stabilită astfel încît poate fi calculată

calendaristic de la producerea evenimentului; c) părțile au convenit expres că

debitorul este în întîrziere la expirarea termenului la care trebuia să execute, fără

îndeplinirea vreunei formalități; d) obligația, prin natura sa, nu putea fi

îndeplinită decît într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire

fără a executa; e) debitorul obligației cu executare succesivă refuză sau omite în

mod repetat să o execute; f) obligația de a nu face nu se execută; g) este evident

că somația nu va avea nici un rezultat; h) intrarea în întîrziere se justifică din

motive întemeiate, luîndu-se în considerare interesele ambelor părți; i) debitorul

a declarat în scris că nu dorește să execute obligația. În cazurile menționate la

alin.(2) lit.a) și b), orice înțelegere asupra unui termen care ar afecta grav una

din părți este nulă. Debitorul este în întîrziere dacă nu execută obligația în

termen de 30 de zile de la scadență și de la intrarea unei note de plată sau unei

alte invitații de plată similare. Această dispoziție se aplică debitorului

consumator numai dacă în nota de plată sau în invitația de plată similară este

indicat în mod special efectele menționate.

Iar în conformitate cu art. 626 alin. (3) Cod civil, în cazul în care a primit

executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat

expres acest drept la primirea executării.

În interpretarea corectă a normei enunțate, este de înțeles că creditorul care

a primit executarea obligației nu mai poate cere plata penalităților și a

dobânzilor de întârziere stabilite pentru cazurile de neexecutare a obligației,

deoarece acestea întemeindu-se pe una și aceiași cauză, reprezintă de fapt

echivalentul executării reale a contractului.

9

Însă, ca excepție, prevederile citate, acordă totuși creditorului, care a primit

executarea obligației, dreptul de a pretinde plata penalităților și a dobânzii de

întârziere doar dacă și-a rezervat acest drept la primirea executării.

În sensul dat, prin prisma art. 642 Cod civil, stingerea obligației denotă

încetarea raporturilor juridice dintre subiecte, care în urma stingerii obligației

pierd drepturile subiective și obligațiunile ce constituie esența raporturilor

juridice obligaționale. Astfel, odată cu stingerea ei, obligația încetează de a mai

exista și participanții la ea nu mai sînt legați prin acele drepturi și obligațiuni

care rezultau anterior din această obligație.

Prin urmare, creditorul nu mai are dreptul să prezinte debitorului oarecare

creanțe, bazîndu-se pe această obligație, iar la rândul său părțile nu mai poartă

răspundere conform acesteia și ele nu pot recesiona drepturile și obligațiunile

sale în modul stabilit terțelor persoane.

Colegiul judiciar mai subliniază că, raporturile juridice obligaționale, spre

deosebire de cele reale, după natura lor nu pot fi nelimitate, iar în cursul

realizării lor neapărat survine un asemenea moment în care ele se sting. Un

asemenea rezultat survine în virtutea acțiunii dreptului de încetare a faptelor

juridice ce constituie temeiurile de stingere a obligațiilor.

Sub acest aspect, coroborând normele legal materiale la circumstanțele

litigiului dedus judecății și având în vedere constatările sus-enunțate, instanța de

recurs apreciază drept justă concluzia primei instanțe cu privire la irelevanța la

caz a calculării de către SRL ,,Тарон” a oricăror dobânzi de întîrziere și/sau

penalități, or, ultima a acceptat executarea cu întîrziere a obligațiilor de plată la

5 august 2014 și la acceptarea executării obligației, adică la momentul încasării

banilor pentru marfa livrată nu și-a rezervat expres dreptul de a solicita

încasarea penalității și dobânzii de întârziere pentru pretinsa întârziere a

executării obligației de către ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, fapt ce respinge

argumentele recurentului SRL ,,Тарон” formulate în acest sens.

Argumentele recurentei SRL ,,Тарон” preluate de către instanța de apel

precum că SRL ,,Тарон” prin remiterea către ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” la

5 septembrie 2014 a scrisorii nr. 05/09, prin care a solicitat achitarea penalității

și-a rezervat expres dreptul de a solicita încasarea penalității și dobânda de

întârziere pentru pretinsa întârziere a executării obligației de către ÎS ,,Calea

Ferată din Moldova”, cu atât mai mult că dreptul de a solicita achitarea unei

penalități pentru neachitarea în termenii stabiliți a plății pentru marfa livrată,

părțile l-au prevăzut expres în pct. 6.1 al contractului nr. 11/118802216 din 11

noiembrie 2011, nu pot fi reținute întru admiterea recursului SRL ,,Тарон”.

Într-adevăr, prin scrisoarea nr. 05/09 din 5 septembrie 2014, SRL ,,Тарон”

și-a rezervat dreptul de a solicita de la pârâtă încasarea penalității și dobânda de

întârziere, însă această circumstanță nu poate constitui drept temei pentru

admiterea recursulului SRL ,,Тарон”, casarea actului contestat ce constituie

obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cerința

privind încasarea penalității să fie admisă integral, or, somarea despre întârziere

10

și pretenția de încasare a penalității a fost expediată către ÎS ,,Calea Ferată din

Moldova” după executarea de către ultima a obligațiunilor de plată, în baza

contractului sus-indicat.

Așadar, atât la momentul somării, cât și la momentul depunerii acțiunii,

raportul obligațional rezultat din contractul nr. 11/118802216 din 11 noiembrie

2011 încheiat între părțile din litigiu era încetat, iar prin efectul art. 642 Cod

civil, debitorul – la caz, ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” este eliberată de plata

eventualelor dobânzi de întîrziere și/sau penalități. Or, în cazul stingerii

obligației principale, debitorul nu este obligat să achite nici dobânzile de

întîrziere și/sau penalitățile stabilite de lege și nici cele prevăzute în contract.

Plus la aceasta, nici unul din acordurile adiționale semnat de părțile în

litigiu nu prevede achitarea penalității în mărime de 0,3 % conform Legii

Ucrainei cu privire la reglementarea achitărilor în valută străină nr. 165/94-BP

din 23 septembrie 1994 modificată prin Legea nr. 5480-VI din 19 iulie 2012,

precum solicită reclamanta în pretenția nr. 05/09 din 5 septembrie 2014.

Circumstanțele respective în plus justifică, că acțiunea SRL ,,Тарон” este

neîntemeiată, motiv pentru care corect a fost respinsă de către prima instanță.

În sensul expus, Colegiul judiciar ajunge la concluzia că instanța de apel

greșit a admis parțial cererea de chemare în judecată în partea vizată, or,

reclamanta SRL ,,Тарон” nu a negat că obligațiile pecuniare erau executate la

momentul înaintării pretențiilor de încasare a penalității și dobânzii de întîrziere,

iar în lipsa rezervării dreptului din partea reclamantă de a pretinde ulterior

încasarea prejudiciului (dobânda de întîrziere și/sau penalitatea), debitorul ÎS

,,Calea Ferată din Moldova” nu poate fi obligat la plata acestora, motiv pentru

care prima instanță corect a respins integral ca fiind nefondată acțiunea SRL

,,Тарон”.

Tot aici, Colegiul judiciar reține că respingerea pretenției principale

privind încasarea penalității dictează necesitatea respingerii și a pretențiilor

secundare privind încasarea dobânzii de întârziere și a compensării cheltuielilor

de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu, or, pretențiile secundare

urmează soarta pretenției principale care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În aceste condiții, instanța de recurs concluzionează că, argumentele

expuse de către SRL ,,Тарон” în cererea de recurs nu au un suport probatoriu

pertinent și univoc, din care considerente Colegiul judiciar ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de către ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, cu

casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de

fond.

La rândul său, admiterea recursului depus de către ÎS ,,Calea Ferată din

Moldova” dictează necesitatea respingerii recursului declarat de către SRL

,,Тарон”, or, ele sunt indisolubil legate unul de altul.

Cât privesc argumentele ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” precum că la caz

prin prisma art. 268 lit. a) Cod civil, care indică expres că se prescriu în termen

de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității, acțiunea SRL ,,Тарон” urmează

11

a fi respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție, acestea sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse. Or, în speță contractul încheiat între

părțile din litigiu este cu elemente de extraneitate, motiv pentru care la caz

urmează a fi direct aplicat termenul special reglementat de art. 8 din Convenția

nr/1974 din 14 iunie 1974 asupra prescripției extensive în materie de vânzare

cumpărare internațională de mărfuri, în vigoare pentru Republica Moldova,

începând cu data de 1 martie 1998, care reglementează că termenul de

prescripție este de 4 ani. Prin urmare, acțiunea înaintată de către SRL ,,Тарон”

la 10 august 2015 este depusă în interiorul termenului de prescripție.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și f) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Тарон” reprezentatată de către avocatul Sergiu Ciorbă.

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată

din Moldova”.

Se casează integral decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată ,,Тарон” împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată

din Moldova” cu privire la încasarea penalității, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

12