2ra-1725/18 — încasarea datoriei

2ra-1725/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1725/18

Prima instanță - Judecătoria Bălți (V. Pădurari)

Instanța de apel - Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tcaci Grigorii și Tcaci

Valentina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Cet Nord” împotriva lui Tcaci Grigorii și Tcaci Valentina cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Tcaci Grigorii și Tcaci Valentina și menținută hotărârea din

28 noiembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 16 ianuarie 2015, Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Tcaci Grigorii solicitând

încasarea sumei de 3578,89 lei cu titlu de datorie și 270 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

La 19 ianuarie 2015, Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Tcaci Valentina solicitând

încasarea sumei de 1407,97 lei cu titlu de datorie și 270 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunilor, reclamantul a reiterat că la 04 noiembrie 2005

apartamentul nr.53 și54 situate pe str. Conev 12, mun. Bălți au fost deconectate

integral de la sistema centrală de încălzire, în baza actului de deconectare nr. 5939

din 04 noiembrie 2005.

În perioada 01 ianuarie 2012-01 aprilie 2014, pierderile normative au constituit

3578,89 lei, calcul fiind efectuat în mărime de 10% pentru sezonul 2011-2012, 15 %

pentru sezonul 2012- 2013, 20 % pentru sezonul 2013-2014.

Reclamantul a invocat că potrivit pct.18 din Hotărârea Guvernului nr.191 din 19

februarie 2002 proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale,

1

apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc

achită plățile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată în

factura de plată. La solicitarea consumatorilor, plata pentru serviciile prestate poate fi

achitată în prealabil pe o durată convenită de părți, conform condițiilor propuse de ele

și stipulate în contract.

La 28 august 2014, Societatea pe Acțiuni “Cet-Nord” s-a adresat a înaintat o

pretenție pârâtului prin care a solicitat achitarea datoriei, însă aceasta a fost lăsată

fară răspuns.

La 19 ianuarie 2015, Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Tcaci Valentina solicitând

încasarea sumei de 1407,97 lei cu titlu de datorie și 270 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Prin încheierea din 28 octombrie 2015, a Judecătoriei Bălți, acțiunile au fost

conexate, într-un singur proces.

La 02 septembrie 2016, Tcaci Grigore și Tcaci Valentina, au depus cerere

reconvențională.

În motivarea ei, au invocat că la 20 iulie 2016, s-au adresat cu cerere prealabilă

către Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” cu solicitarea de a anula actul administrativ

(avizul de plată pentru luna iunie anul 2016), prin care se solicită încasarea din contul

reclamanților, plata pentru energia termică consumată, în sumă de 7376,49 lei, pentru

apartamentul nr.53 și respectiv 2879,93 lei pentru apartamentul nr.54 situat în mun.

Bălți str. Conev nr.12.

Sumele de 3578,89 lei și 1407,97 lei solicitate spre încasare cu titlu de datorie

prin avizele contestate, se conțin și în acțiunile inițiale înaintate de Societatea pe

Acțiuni „Cet Nord”.

Potrivit răspunsului nr.274 din 20 iulie 2016, primit de la Societatea pe Acțiuni

„Cet Nord”, au fost informați că, cererea prealabilă a fost respinsă, deoarece sumele

indicate în avizele contestate sunt calculate în conformitate cu prevederile Hotărârea

Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, astfel sunt legale și nu urmează a fi anulate.

Conform avizelor de plată contestate, Societatea pe Acțiuni ”Cet Nord” furnizor

de serviciu comunal - energie termică și apă fierbinte - pretinde că în perioada lunii

iunie 2016, în casa nr.12 ap.53 și 54 din str. Conev mun. Bălți, a furnizat cantitatea

de energie termică conform datelor de contor, la preț de 7376,49 și 2879,93 lei.

Potrivit actului de deconectare a apartamentului de la sistemul de încălzire,

centralizată, din 04 noiembrie 2005,întocmit de Societatea pe Acțiuni „Cet Nord”

apartamentele nr.53 și 54 amplasate în casa de locuit nr.12 din str. Conev mun. Bălți,

sunt deconectate integral de la sistemul de încălzire centralizată. La fel conform

actului sus enunțat proprietarul va achita 5% din suprafața locuinței pentru neizolarea

țevilor de tranzit.

Conform actului, țevile de tranzit sunt izolate, iar în apartament este instalat

sistem de încălzire autonomă, prin intermediul căruia se încălzește apartamentul.

Reclamanții menționează că încălzirea apartamentului o încep la sfârșitul

lunii octombrie și o mențin până la începutul lunii aprilie, o perioadă mult mai

mare decât perioada în care pârâtul livrează energie termică consumatorilor.

Astfel, potrivit actului rezultă că apartamentele nr.53 și 54 sunt deconectate

2

de la rețeaua de furnizare a energiei termice din anul 2005, la fel se atestă faptul

izolării țevilor de tranzit instalate în apartamentele vizate.

Reclamanții susțin că Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” nu a livrat nici o

cantitate de energie termică în perioada indicată, deoarece prin actul de

deconectare de la căldura centrală instalarea sistemului de căldură autonomă se

denotă despre lipsa necesității prestării de energie termică.

Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” nu a prezentat careva probe prin care să

confirme faptul livrării energiei termice în locuința reclamanților. Solicitarea de

achitare a plății pentru căldură nelivrată și în afara oricărui contract de furnizare a

serviciului termic, avizele de plată sunt nejustificate și contravin normelor imperative

ale legii, și nu pot fi considerate acte valabile.

Reclamanții indică că nu au solicitat căldură, nu primesc căldură prin țevile

întreprinderii, fară careva contract de locațiune, sau fară careva drept de servitute, iar

solicitarea achitării carorva plăți este absolut nejustificată.

Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” nu a prezentat probe ce indică că în

perioada trecută proprietarilor le-a fost furnizată energie termică, precum nici date

că temperatura aerului în locuință a fost mai scăzută decât temperatura țevilor de

tranzit.

Avizele de plată contestate sunt ilegale, deoarece contravin pct. 18 din

Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

Tcaci Grigore și Tcaci Valentina relevă că între ei și Societatea pe Acțiuni „Cet

Nord” nu există un contract de livrarea a energiei termice încă din anul 2005,

încăperile utilizează regulat căldura autonomă.

Prin avizele de plată proprietarii sunt impuși la suportarea coloanelor de tranzit

din motivul că pârâtul nu dorește să ocolească proprietatea reclamanților, care sunt

impuși să primească un serviciu comunal, pe care nu-1 acceptă, încălcând astfel,

dreptul de proprietate.

Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” nu a prezentat careva probe care să confirme

care sunt pierderile suportate pentru încălzirea încăperilor tehnice subsoluri. Spațiile

comune din casa de locuit situate în mun. Bălți str Conev nr.12, nu se încălzesc. La

etajul tehnic nu sunt trase căi de comunicații canalizare și apeduct. Deci reieșind din

acesta situație indică că, nu este clar pentru care pierderi se solicită plata.

Astfel, consideră că sumele indicate în avizele de plată sunt absolut

nejustificate, fară prezentarea carorva dovezi că sumele solicitate spre achitare de

către furnizorul Societatea pe Acțiuni „Cet Nord” coincid cu energia termică livrată

casei de locuit în întregime, la fel nu sunt probe care ar justifica repartizarea între

locatari a energiei termice livrate.

Solicită reclamanții respingerea acțiunii inițiale înaintată de Societatea pe

Acțiuni „Cet Nord” ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale, anularea

avizelor de plată, pentru luna iunie anul 2016, eliberate pentru apartamentele nr.53,54

situat în mun. Bălți, str. Conev nr.12, aflate în proprietatea lui Tcaci Grigorii și Tcaci

Valentina, ca fiind ilegale, obligarea Societății pe Acțiuni ”Cet Nord” să nu calculeze

și să nu expedieze în adresa reclamanților pe viitor avize de plată pentru energie

termică pe care nu o furnizează.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

3

admis acțiunea înaintată de Societatea pe Acțiuni „CET-Nord”.

S-a încasat de la Tcaci Grigore în beneficiul Societății pe Acțiuni „Cet-Nord”

suma de 3578,89 lei cu titlu de datorie.

S-a încasat de la Tcaci Valentina în beneficiul Societății pe Acțiuni „Cet-Nord”

suma de 1407,97 lei cu titlu de datorie.

S-a respins acțiunea reconvențională depusă de Tcaci Grigore și Tcaci Valentina

împotriva Societății pe Acțiuni „Cet-Nord” privind anularea avizelor de plată și

obligarea de a nu expedia avize de plată.

S-a încasat de la Tcaci Grigore și Tcaci Valentina în beneficiul Societății pe

Acțiuni „Cet-Nord” a câte 200 de lei de la fiecare, cuc titlu de plata taxei de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că speță sunt aplicabile prevederile

Hotărârii Guvernului nr.707 din 20 septembrie 2011, care reglementează că în cazul

deconectării integrale a apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire,

consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20 % din costul energiei

termice, pentru un metru pătrat al apartamentului.

Tcaci Grigore și Tcaci Valentina aveau obligațiunea de a achita plata pentru

încălzire în mărime de 10% începând cu 01 octombrie 2011, 15% începând cu 01

octombrie 2012 și 20% începând cu 01 octombrie, însă ultimii nu și-au onorat

obligațiunile de plată, și astfel s-a format o datoriei pentru neachitarea pierderilor

normative a blocului de locuit.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 01 decembrie 2017, Tcaci

Grigore și Tcaci Valentina au declarat apel împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2017

a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea hotărârii menționate și

respingere acțiunii inițiale și admiterea acțiunii reconvenționale.

Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins declarat de

Tcaci Grigore și Tcaci Valentina și menținută hotărârea din 28 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

La 06 iulie 2018, Tcaci Grigore și Tcaci Valentina au declarat recurs împotriva

deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 28 noiembrie

2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor menționate supra și emiterea unei noi hotărâri de respingere acțiunii

inițiale și admiterea acțiunii reconvenționale.

Ca temei de drept recurent a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.a) b) și c)

Cod de procedură civilă care stipulează că se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea.

În motivare a indicat că la examinarea cauzei în fond atât instanța de apel cât și

instanța de fond au aplicat greșit normele de drept material.

Instanța de apel nu a studiat toate circumstanțele cauzei și anume faptul că

pârâții nu benficiază de agent termic livrat de Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord”,

apartamentele recurenților au fost debranșate de la rețeaua centralizată de energie

termică, iar aprecierea instanței cu privire la folosirea serviciului de livrare a energiei

termice de către recurenți vine în contradicție cu circumstanțele speței.

La caz, nu sunt aplicabile prevederile art. 512, 572, 971 Cod civil, iar prin

4

aplicarea acestor norme, instanța a aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată.

La fel, nici pct.18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, nu

este aplicabil speței, dat fiind faptul că acest punct reglementează modul și termenele

de achitare a plăților pentru servicii locative, comunale și necomunale. Recurenții nu

beneficiază de nici un serviciu prestat de Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” și astfel

nu există raporturi obligaționale între Tcaci Grigore și Tcaci Valentina și Societatea

pe Acțiuni „Cet-Nord”.

Formula de calcul a energiei termice este aplicată atât consumatorilor care

beneficiază de livrarea energiei termice cât și celor deconectați de la sistemul

centralizat de încălzire, ceea ce vine în contradicție cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Pierderile de energiei termică invocate de Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” nu

au fost probate în instanța de judecată, prin probe pertinente și concludente.

La examinarea apelului, instanța de apel a aplicat și a interpretat eronat legea

materială care guvernează raportul juridic, nu a stabilit circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei, nu a dat o apreciere justă a probelor prezentate la

dosar și eronat a ajuns la concluzia respingerii apelului.

Prin referința depusă la 13 august 2018, Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” a

indicat că recursul declarat de Tcaci Grigore și Tcaci Valentina, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și

astfel, au pledat pentru inadmisbilitatae recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 20 martie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Potrivit avizului de recepție, recurenții Tcaci Grigore și Tcaci Valentina au

recepționat decizia motivată la 07 mai 2018 (f.d.14 Vol. II).

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 06 iulie 2018, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

5

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Tcaci Grigore și

6

Tcaci Valentina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Tcaci Grigore și Tcaci Valentina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

7