2rac-337/18 — incasarea datoriei, a dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata

2rac-337/18 — incasarea datoriei, a dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2rac-337/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana ( jud: A. Malîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Țurcan, I. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Sarco Service”, reprezentată de avocatul, Valentin Fediuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Sarco Service” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Parad Universal” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată ”Sarco

Service” și s-a menținut hotărârea din 15 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 06 decembrie 2016, SRL ”Sarco Service” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ”Parad Universal” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta SRL ”Sarco Service” a invocat că, a încheiat

cu SRL ”Parad Universal” contractele de vînzare-cumpărare Nr. 06-VC din

26 octombrie 2016, nr. 07-VC din 13 noiembrie 2015 și nr. 08-VC din 13 noiembrie

2015 a materialelor de schelărie. Contractele semnate de către părți au stabilit

drepturile și obligațiile reciproce pentru părți, prin care vânzătorul s-a obligat să

vândă materialele de schelărie, iar cumpărătorul să le primească și să le achite, în

ordinea stabilită în contract.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a menționat că, în corespundere cu

prevederile pct. 3.2. a contractelor, a fost stabilită o modalitate de plată, potrivit unui

grafic, și anume: marfa conform contractului nr. 06-VC din 26 octombrie 2016, cu

termen de achitare pînă la 30 noiembrie 2015, marfa conform contractului nr. 07-

VC din 13 noiembrie 2015, cu termen de achitare pînă la 04 decembrie 2015, marfa

conform Contractului nr. 08-VC din 13 noiembrie 2015, cu termen de achitare pînă

la 25 decembrie 2015, iar conform pct. 4.3. din contractele nominalizate, odată cu

1

transmiterea bunurilor, de către vânzător, urma să fie transmise actele necesare

actului de comerț, conform legislației în vigoare.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a indicat că, a efectuat plățile, respectând

graficul stabilit, achitând în avans suma de 220 000 lei.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a invocat că, SRL ”Parad Universal” a

transmis marfa la data de 31 octombrie 2015 și la 20 noiembrie 2015, în baza

facturilor de expediție, care stabileau transmiterea mărfii la păstrare și nu reprezintă

acte, ce atestă tranzacția de vînzare-cumpărare, or, odată cu transmiterea bunurilor,

urma să elibereze factură fiscală, care să acorde dreptul de a lua la balanță, bunurile

de către reclamant, în calitate de proprietar.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, consideră că, pârâta SRL ”Parad

Universal”, a transmis bunurile cu abatere de la pct. 4.3. din contracte, fără a elibera

facturi fiscale, precum și a pretins achitarea sumelor restante și a penalității stabilite

în contract, în mărime de 0,3%, pentru fiecare zi întârziere, din valoarea obligației

neexecutate. În urma unor negocieri bilaterale, reprezentantului SRL ”Parad

Universal” i s-a comunicat că, conform datelor contabile a fost achitat un avans,

pentru bunurile procurate. Astfel că SRL ”Sarco Service” a solicitat eliberarea

facturilor fiscale, pentru procesarea plăților.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a indicat că, SRL ”Parad Universal” nu a

reacționat la solicitare, iar plățile față de pârâtă, au fost sistate din cauza neexecutării

din partea acesteia a obligației, de a elibera documentele și facturile fiscale, ce atestă

transmiterea dreptului de proprietate.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a menționat că, pentru deblocarea situației,

la 21 martie 2016, SRL ”Sarco Service” a mai achitat 100 000 lei, transferând într-

un final suma de 320 000 lei, iar în aceeași zi, de către SRL ”Prad Universal” au fost

eliberate facturile fiscale DV9869554 în sumă de 155 316 lei și DV9869555 în sumă

de 147 706 lei.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a invocat că, reprezentanții SRL ”Parad

Universal” s-au întrunit la sediul întreprinderii privind clarificarea situației și

rezolvarea neînțelegerilor pe cale amiabilă. La 14 iunie 2016, din motivul unei erorii

tehnice în adresa SRL ”Parad Universal”, a fost efectuat transferul dublu al plăților

159 990 lei, în total 319 980 lei. Astfel, primul transfer în sumă de 159 990 lei, a fost

pentru achitarea materialelor procurate, iar a doua plată în sumă de 159 990 lei, a

fost o eroare în sistemul de plăți.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a indicat că, SRL ”Parad Universal” a

returnat suma de 57 920 lei, reținând samovolnic suma de 90725 lei, eliberând în

acest sens, factură de expediție pentru penalități. Din aceste considerente, reclamanta

SRL ”Sarco Service” pretinde restituirea sumei de 90725 lei, achitată în plus, dar și

a sumei de 17337, 17 lei cu titlu de dobândă legală de întîrziere, pentru perioada

27 aprilie 2016 -27 aprilie 2017.

Reclamanta SRL ”Sarco Service”, a solicitat încasarea sumei de 90 725 lei

achitate în plus și a cheltuielilor de judecată în sumă de 2721,75 lei.

La 28 aprilie 2017 SRL ”Sarco Service” a depus cerere de modificare a

pretențiilor, prin care a solicitat încasarea din contul SRL ”Parad Universal” a sumei

de 17 337,17 lei cu titlu de dobândă de întârziere, pentru perioada 27 aprilie 2016-

27 aprilie 2017.

2

Prin hotărârea din 15 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Sarco

Service” împotriva SRL ”Parad Universal” cu privire la încasarea datoriei în sumă

de 90 725 lei, dobânda de întârziere în mărime de 17 337,27 lei și a cheltuielilor de

judecată în sumă de 3 241,86 lei.

Prin decizia din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel declarată de SRL ”Sarco Service” și s-a menținut hotărârea din 15 iunie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Sarco Service” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ”Parad Universal” cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

La 19 iunie 2018, SRL ”Sarco Service”, reprezentată de avocatul, Valentin

Fediuc, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 28 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei instanței de

apel cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurenta SRL ”Sarco Service”, a indicat că, nu

este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanței, le consideră

ilegale și neîntemeiate, care urmează a fi casate, din motiv că au fost adoptate cu

aplicarea eronată a normelor de drept material, nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată și a fost interpretată în mod eronat legea, instanța de judecată a dat o

apreciere arbitrară probelor, contrar prevederilor art. 432 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, în dosar existând probe contradictorii, celor pe care instanța și-a

întemeiat soluția.

Recurenta SRL ”Sarco Service”, a indicat că, a încheiat cu SRL ”Parad

Universal” contractele de vînzare-cumpărare Nr. 06-VC din 26 octombrie 2016, nr.

07-VC din 13 noiembrie 2015 și nr. 08-VC din 13 noiembrie 2015, a materialelor

de schelărie. Contractele semnate de către părți au stabilit drepturile și obligațiile

reciproce pentru părți, prin care vânzătorul s-a obligat să vândă materialele de

schelărie, iar cumpărătorul să le primească și să le achite, în ordinea stabilită în

contract.

Recurenta SRL ”Sarco Service”, a invocat prevederile art. 668 alin. (1) Cod

Civil care stipulează că, contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce

au stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea,

cu uzanțele sau cu principiile echității.

Recurenta SRL ”Sarco Service”, a menționat că, libertatea contractelor

presupune respectarea principiilor echității, ceea ce presupune că drepturile și

obligațiile corelative trebuie să asigure un echilibru echitabil între pârțile

contractante.

Conform prevederilor art.759 alin. (l) Cod civil riscul pieirii fortuite a bunului

este transferat cumpărătorului în momentul în care vânzătorul l-a pus la dispoziția

lui, dar nu i-a transferat și dreptul de proprietate, nu se poate vorbi despre realizarea

deplină a actului de vînzare-cumpărare pe principii contractuale echitabile, dar doar

despre intenția comună de a realiza acest act.

Astfel, atît prima instanță, cît și instanța de apel eronat au concluzionat că

pentru perioada în care au fost calculate pretinsele penalități, a existat un act juridic

de vînzare-cumpărare realizat, din momentul punerii la dispoziția cumpărătorului, a

3

bunurilor de către vânzător, dar care a fost în întârzierea transferului dreptului de

proprietate.

Recurenta SRL ”Sarco Service”, a indicat că, SRL ”Prad Universal” nu a

prezentat nici o probă, care ar fi confirmat legalitatea repartizării mijloacelor

financiare și modului de recepționare a plăților anterioare prin anexarea extraselor

din cont de la instituția financiară.

Recurenta SRL ”Sarco Service”, a invocat că, instanțele de judecată au ignorat

probele anexate și nu au reflectat în hotărârile contestate, motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altora.

Recurenta SRL ”Sarco Service”, consideră că, instanța de apel la soluționarea

prezentului litigiu nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii și nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 28 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată recurentei, la data de 29 martie

2018, conform scrisorii nr. 5437 (f.d.187) însă dovada recepționării acesteia la

materialele cauzei, lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost

declarat de SRL ”Sarco Service”, reprezentată de avocatul, Valentin Fediuc, la

19 iunie 2018, cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de

procedură civilă.

La 18 iulie 2018, în adresa intimatei SRL ”Parad Universal”, a fost expediată

copia recursului declarat de SRL ”Sarco Service”, reprezentată de avocatul,

Valentin Fediuc, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 21 august 2018 SRL ”Parad Universal”, reprezentat de avocatul Vasile

Josan, a depus referință prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL ”Sarco Service”,

reprezentată de avocatul, Valentin Fediuc, în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ”Sarco Service”,

reprezentată de avocatul, Valentin Fediuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de SRL ”Sarco Service”,

reprezentată de avocatul, Valentin Fediuc, se referă la dezacordul recurentei cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL ”Sarco Service”, reprezentată de

avocatul, Valentin Fediuc.

5

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Sarco Service”, reprezentată de avocatul, Valentin Fediuc împotriva

deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Sarco Service”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Parad Universal” cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6