2rac-201/18 — cu privire la încasarea datoriei

2rac-201/18 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: M. Chiperi dosarul nr. 2rac-201/18

instanța de apel: M. Guzun, L. Pruteanu, I. Cotruță

DECIZIE

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve

Anenii Noi”, reprezentată de avocatul Liliana Leanca

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Crislidor”, succesor în drepturi procedurale Societatea cu Răspundere

Limitată „Micodor Com” împotriva Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve

Anenii Noi” cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2017, prin care a

fost admisă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere

Limitată „Micodor Com”, casată integral hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din

13 martie 2017 și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acțiunea

constată:

La 6 septembrie 2010, SRL „Crislidor” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” cu privire la încasarea

datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 martie 2008, SA „Fabrica de Conserve

Anenii Noi” a acumulat față de SRL „Afriso Grup” datoria în sumă de

254466,76 lei, formată pe parcursul relațiilor contractuale de lungă durată.

Astfel, la 23 iunie 2006, între SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” și

ÎI „G. Baciu” a fost încheiat contractul de societate civilă în baza căruia:

la 27 iunie 2006, ÎI „G. Baciu” a achitat în avans SA „Fabrica de Conserve

Anenii Noi” suma de 10000 lei pentru servicii de prelucrare;

la 01 august 2006, ÎI „G. Baciu” a livrat SA „Fabrica de Conserve Anenii

Noi” capace și borcane în sumă de 42749,10 lei;

1

la 01 august 2006, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a livrat

ÎI „G. Baciu” servicii de prelucrare în sumă de 101194, 08 lei;

la 01 august 2006, ÎI „G. Baciu” a livrat SA „Fabrica de Conserve Anenii

Noi” mazăre în sumă totală de 48444,98 lei;

la 07 august 2006, ÎI „G. Baciu” a înaintat SA „Fabrica de Conserve Anenii

Noi” factura privind restituirea sumei de 2251,44 lei diferența de preț la

marfa livrată;

la 31 august 2006, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a livrat

ÎI „G. Baciu” capace în sumă de 2251,44 lei.

La 17 august 2006, ÎI „G. Baciu” a fost reorganizată în SRL „Afriso Grup”,

preluând toate drepturile și obligațiunile anterioare, astfel continuând și relațiile

contractuale cu SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”.

Drept urmare, la 22 septembrie 2006, SRL „Afriso Grup” a livrat

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” etichete în sumă de 1500 lei;

la 24 octombrie 2006, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a livrat

SRL „Afriso Grup” castraveți conservați în sumă de 97600 lei;

la 25 octombrie 2006, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a livrat

SRL „Afriso Grup” castraveți conservați în sumă de 97360 lei;

la 25 octombrie 2006, SRL „Afriso Grup” a preluat datoria SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” față de SRL „Ambas Fer” în sumă de 4466 lei;

la 26 octombrie 2006, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a livrat

SRL „Afriso Grup” castraveți conservați în sumă de 16880 lei;

la 26 septembrie 2007, SRL „Afriso Grup” a restituit SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” marfa în sumă de 144420 lei;

la 17 ianuarie 2008, SRL „Afriso Grup” a livrat SA „Fabrica de Conserve

Anenii Noi” miez de nucă în sumă de 2114040 lei.

Menționează că potrivit contractului de comision din 18 ianuarie 2008,

SRL „Afriso Grup” și-a asumat obligația de a găsi potențialul cumpărător.

Menționează că SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” datorează

SRL „Afriso Grup” pentru serviciile de comision prestate suma de 3592,66 lei.

Relatează că la 4 februarie 2008 și 11 februarie 2008, între SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” și SRL „Afriso Grup” au fost semnate actele de îndeplinire

a lucrărilor, potrivit cărora se confirmă livrarea miezului de nucă și primirea sumei

de 1796330,90 lei pe contul SRL „Afriso Grup”, care a fost responsabil financiar

pentru efectuarea tranzacției.

Susține că din momentul livrării și până la achitarea de către cumpărător a

costului mărfii a fost formată diferența de curs la suma mărfii livrate în sumă de

5381 lei.

La 29 februarie 2008, între SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” și

SRL „Afriso Grup” a fost semnat acordul de stingere a datoriilor prin compensare

în sumă de 1801711,90 lei, datoria rămasă fiind de 254466,76 lei.

Având în vedere prevederile art. 619 Cod civil, relevă că de la data scadenței

– 1 martie 2008 a trecut o perioadă de 29 luni, timp pentru care urmează a fi

2

calculată dobânda de întârziere la suma rămasă de 254466,76 lei, care la caz

constituie 111466,86 lei.

Notează că la 2 octombrie 2009, potrivit contractului de cesiune a creanței

nr. 02/10 încheiat între SRL „Afriso Grup” și SRL „Afriso Grup Com” a fost

cesionată creanța în sumă de 254466,76 lei noului creditor - SRL „Afriso Grup

Com”. Debitorul SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a fost înștiințat prin

notificarea din 8 octombrie 2009 despre cesiunea creanței efectuată, fapt confirmat

prin avizul recepționat.

Evidențiază că la 3 august 2010, potrivit contractului de cesiune a creanței

nr. ACF-03/08 încheiat între SRL „Afriso Grup Com” și SRL „Crislidor” a fost

cesionată creanța în sumă de 254466,76 lei noului creditor - SRL „Crislidor”.

Debitorul SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a fost înștiințat prin notificarea

din 4 august 2010 despre cesiunea creanței efectuată, fapt confirmat prin avizul

recepționat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512 alin. (l), art. 557, 558,

619, 867 alin. (l), 871 alin. (1) Cod civil, art. 86, 174, 175, 166, 167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” în beneficiul SRL „Crislidor” a datoriei în mărime de

254466,76 lei și a dobânzii de întârziere pentru nerestituirea datoriei în termen care

constituie 111466,86 lei, în total 365933,62 lei, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din

16 noiembrie 2010, a fost admisă integral acțiunea și încasat din contul

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” în beneficiul SRL „Crislidor” datoria în

sumă de 254466,76 lei, dobânda de întârziere în sumă de 111466,86 lei și taxa de

stat în sumă de 10978 lei.

A fost încasat de la SRL „Crislidor” în beneficiul bugetului de stat taxa de

stat în sumă de 9978 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din

21 ianuarie 2014 a fost admisă cererea SRL „Crislidor”, a fost înlocuit creditorul

SRL „Crislidor” în titlul executoriu nr. 2e-11518/10 din 16 noiembrie 2010 emis

de Judecătoria Economică de Circumscripție, cu succesorul lui în drepturi

SRL „Micodor Com”.

A fost eliberat titlul executoriu nr. 2e-11518/10 din 16 noiembrie 2010 emis

de Judecătoria Economică de Circumscripție, privind încasarea din contul

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” în beneficiul SRL „Micodor Com” datoria

în sumă de 254466,76 lei, dobânda de întârziere în sumă de 111466,86 lei și taxa

de stat în sumă de 10978 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 17 iunie 2014, a fost admis apelul

declarat de SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, casată hotărârea Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 16 noiembrie 2010 și încheierea Judecătoriei

Comerciale de Circumscripție din 21 ianuarie 2014, cu restituirea cauzei spre

rejudecare la Judecătoria Anenii Noi, conform competenței jurisdicționale.

3

A fost încasată taxa de stat pentru apel de la SA „Fabrica de Conserve

Anenii Noi” în sumă de 8233,50 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 3 decembrie 2014, a fost admis

demersul înaintat de avocatul Alina Șavga, înlocuit reclamantul SRL „Crislidor” cu

succesorul lui în drepturi procedurale SRL „Micodor Com”.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 13 martie 2017, a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2017, a fost admisă

cererea de apel declarată de SRL „Micodor Com”, casată integral hotărârea

Judecătoriei Anenii Noi din 13 martie 2017 și emisă o nouă hotărâre, prin care a

fost admisă acțiunea.

A fost încasat de la SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” în beneficiul

SRL „Micodor Com” datoria în valoare de 254466,76 lei, dobânda de întârziere în

valoare de 111466,86 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la depunerea

cererii în prima instanță în valoare de 1000 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei

de stat în apel în valoare de 8233,50 lei și la buget taxa de stat neachitată de

reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată în valoare de 9978 lei.

La 27 martie 2018, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, reprezentată de

avocatul Liliana Leanca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este una

nemotivată, iar concluziile acesteia sunt expuse într-o formă evazivă, incertă,

neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor

formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator precum și cu normele

de drept ce reglementează acest aspect.

Evidențiază că instanța de apel incorect a stabilit faptul că SRL „Micodor

Com” a fost în imposibilitate de a prezenta înscrisuri în original anexate la acțiune

din motivul că toate actele contabile deținute de SRL „Crislidor” au fost arhivate

sau nimicite.

Având în vedere prevederile art. 556 alin. ( 3 ) Cod civil, remarcă că instanța

de judecată a interpretat eronat constatarea circumstanței menționate.

Susține că nu are un suport probatoriu constatarea instanței de apel în sensul

că actele contabile deținute de SRL „Crislidor” au fost arhivate sau nimicite.

Notează că actele anexate la materialele dosarului, precum ar fi contractul de

vânzare - cumpărare nr. 15/01 din 15 ianuarie 2015, anexa nr. 1 la contractul de

vânzare - cumpărare, contractul de comisii din 17 ianuarie 2008, acordul

suplementar nr. 1 din 18 ianuarie 2008 la contractul din 17 ianuarie 2008, acordul

suplementar nr. 2 din 18 ianuarie 2008 la contractul din 17 ianuarie 2008 și

chipurile ar fi semnate de directorul Ilie Șveț, nu pot constitui ca probe la caz,

deoarece la acel moment, Ilie Șveț nu activa la SA „Fabrica de Conserve Anenii

Noi”, fapt ce se confirmă prin înscrisul de la Camera Înregistrării de Stat anexat la

materialele dosarului, în care se menționează că pe perioada 15 noiembrie 2006 -

4

20 martie 2008, administratorul SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” era Ivan

Bahov .

Remarcă că Ilie Șveț din 19 februarie 2008 exercita funcția de primar

interimar al satului Chirca raionul Anenii Noi și niciodată nu a exercitat funcția de

director al SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” și nici nu a avut careva

împuterniciri de la directorul SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”.

Din acestea considerente, reiterează că actele anexate în copii care ar fi fost

semnate de directorul Ilie Șveț sunt lovite de nulitate absolută.

Cu referire la prevederile art. 62 Cod civil, indică că instanța de fond corect

a stabilit că persoana juridică își exercita activitatea prin administrator care prin

lege sau prin actul de constituire este desemnat să acționeze în raporturile cu terții

individual sau colectiv, în numele și prin seama persoanei juridice.

Remarcă că instanța de apel nu a motivat legalitatea contractelor din

04 februarie 2008 și 11 februarie 2008, anexate în copii și lovite de nulitate

absolută.

Consideră că instanța de apel a dat o apreciere greșita înscrisului parvenit de

la Inspectoratul Fiscal de Stat Anenii Noi cu privire la atribuirea codului fiscal

care, după cum s-a constatat, a fost semnat de directorul Ilie Șveț, ori acest înscris

nu este echivalent confirmării împuternicirilor deținute de Ilie Șveț, în acest sens,

în cazul în care cererea de atribuire a codului fiscal la care face referire instanța de

apel este datată cu 7 februarie 2008, adică după semnarea și executarea

contractelor de vânzare - cumpărare a miezului de nucă din 15 ianuarie 2008,

contractului de comisie din 17 ianuarie 2008 semnate precum că din numele

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”.

Mai mult ca atât, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” deține codul fiscal

încă de la data înregistrării din 28 noiembrie 1994, fapt confirmat prin răspunsul

Camerii Înregistrării de Stat nr. 813 din 22 noiembrie 2013 și însuși prin cererea de

atribuire a codului fiscal nr. 346 din 7 februarie 2008 (la care face referire Curtea

de Apel Chișinău), unde în capitolul 2 pct. 2.1 se indică codul fiscal care îl deține

întreprinderea la data depunerii acestei cereri, iar în capitolul 3 pct. 3.1 se indică

același cod fiscal.

Astfel, prin înscrisurile date se demonstrează acel fapt că SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” nu a avut necesitate de atribuire a codului fiscal în anul

2008 și ca urmare, nu a împuternicit pe nimeni, inclusiv pe Ilie Șveț de a depune

cereri la IFS Anenii Noi.

Concluzionează că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor și s-a

bazat doar pe probe inadmisibile, considerând un fapt dovedit, numai prin copia de

pe document, rămânând imposibilă determinarea prin intermediul altor probe a

adevăratului cuprins al originalului. Totodată, instanța de apel nu a reflectat

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altora.

La 22 mai 2018, SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, reprezentată de

avocatul Liliana Leanca a depus cerere de recurs suplimentară, solicitând

admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

5

În motivarea recursului suplimentar a invocat că instanța de apel s-a

pronunțat superficial asupra motivelor de fapt și de drept, fără a intra în esența

materialelor dosarului civil.

Consideră că instanța de apel urma să se conducă de principiile legale de

apreciere a probelor, inclusiv de criteriile individuale și sistemice ale aprecierii lor.

Remarcă că SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” nu recunoaște contractele

fotocopii prezentate de intimat, iar instanța de apel incorect a stabilit că contractele

în original au fost distruse.

Având în vedere prevederile art. 138 alin. (1) CPC, afirmă că actele

menționate nu pot fi considerate ca înscrisuri oficiale.

Susține că din decizia contestată nu rezultă că instanța de apel a cercetat

probele exhaustiv cu indicarea motivelor care au stat la casarea hotărârii instanței

de fond.

La 31 mai 2018, SRL „Micodor Com” a depus referință, prin care a solicitat

de a declara recursul depus de SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 16 ianuarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 89 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 27 martie 2018, în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și a

remite cauza spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, SRL „Crislidor” înaintând acțiunea

împotriva SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, a solicitat încasarea din contul

pârâtului SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” în beneficiul SRL „Crislidor” a

datoriei în mărime de 254466,76 lei și a dobânzii de întârziere pentru nerestituirea

datoriei în termen care constituie 111466,86 lei, în total 365933,62 lei, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Este cert și faptul că prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din

3 decembrie 2014, a fost admis demersul înaintat de avocatul Alina Șavga și

6

înlocuit reclamantul SRL „Crislidor” cu succesorul lui în drepturi procedurale

SRL „Micodor Com”.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea

Judecătoriei Anenii Noi din 13 martie 2017, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către SRL „Micodor Com”, instanța de apel prin

decizia din 5 decembrie 2017, a admis apelul declarat de către SRL „Micodor

Com” și casând integral hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 13 martie 2017, a

emis o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acțiunea. A fost încasat de la

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” în beneficiul SRL „Micodor Com” datoria

în valoare de 254466,76 lei, dobânda de întârziere în valoare de 111466,86 lei,

cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la depunerea cererii în prima instanță în

valoare de 1000 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în apel în valoare

de 8233,50 lei și la buget taxa de stat neachitată de reclamant la depunerea cererii

de chemare în judecată în valoare de 9978 lei.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a reținut că între SRL „Afriso

Grup” și SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, a fost încheiat contractul, în baza

căruia SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a cumulat o datorie în sumă de

254466,76 lei.

La fel, a constatat instanța de apel că la 4 februarie 2008 și 11 februarie 2008

între SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” și SRL „Afriso Grup” au fost semnate

actele de îndeplinire a lucrărilor, conform cărora se confirmă livrarea miezului de

nucă și primirea sumei de 1796330,90 lei la contul SRL „Afriso Grup”.

A apreciat instanța de apel că din momentul livrării și până la achitarea de

către cumpărător s-a format diferența de curs la suma marfei livrate în sumă de

5381 lei.

A mai stabilit instanța de apel că la 29 februarie 2008, între SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” și SRL „Afriso Grup” a fost semnat acordul de stingere a

datorilor prin compensare în sumă de 1801711,90 lei, datoria restantă constituind

suma de 254466,76 lei.

Iar prin contractul de cesiune a creanței nr. 02/10 din 2 octombrie 2009

încheiat între SRL „Afriso Grup” și SRL „Afriso Grup Com”, a fost cesionată

creanța în sumă de 254466,76 lei a SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” noului

creditor SRL „Afriso Grup Com”, prin contractul de cesiunea a creanței nr. ACF-

03/08 din 3 august 2010 încheiat între SRL „Afriso Grup Com” și SRL „Crislidor”

a fost cesionată creanța SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” în sumă de

254466,76 lei, noului creditor SRL „Crislidor” și prin contractul de cesiune din

16 iulie 2012, încheiat între SRL „Crislidor” și SRL „Micodor Com”, datoria

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a fost cesionată creditorului SRL „Micodor

Com”.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile

la caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de

către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțelor cauzei și fără

determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

7

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea

lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru instanță

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar potrivit art. 373 alin. (1) și (2) CPC, în vigoare la acel moment, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând

apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și

materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și

temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

Astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel la examinarea cauzei nu a

ținut cont de prevederile art. 138 CPC, în vigoare la acel moment, care indică

expres că înscrisul în instanța de judecată se depune în original sau în copie

autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ,

circumstanțele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când

copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum și în alte

cazuri când instanța consideră necesară prezentarea originalului.

Contrar normei citate, din materialul probator al cauzei rezultă, că o parte

din înscrisurile care au fost puse la baza emiterii deciziei contestate, și anume

contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SRL „Afriso Grup” și SA „Fabrica

de Conserve Anenii Noi” la 15 ianuarie 2008, contractul de comision din

18 ianuarie 2008 încheiat între SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” și

SRL „Afriso Grup”, actele de îndeplinire a lucrărilor între SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” și SRL „Afriso Grup” din 4 februarie 2008 și

11 februarie 2008, precum și acordul de stingere a datorilor prin compensare

încheiat la 29 februarie 2008 între SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” și

SRL „Afriso Grup”, care în cauză constituie drept probe de bază, sunt anexate la

actele cauzei în xerocopii neautentificate (f. d. 15-17, 18-24, 25-26, 27 vol. I),

motiv din care instanța de recurs este în imposibilitate de a se expune asupra

autenticității conținutului acestora și de a verifica legalitatea deciziei supuse

recursului.

Mai cu seamă se va menționa că din procesul-verbal al ședințelor de judecată

nu rezultă că, la caz, au fost cercetate originalele actelor anexate în copii

neautentificate, dar care au constituit drept temei de admitere a acțiunii.

8

În atare situație, având ca bază dispozițiile art. 118 alin. (5) CPC, care

acordă instanței judecătorești (judecătorului) dreptul de a propune părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească

faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor,

instanța, întru stabilirea unor fapte, urma să propună părților prezentarea

înscrisurilor necesare în original.

Astfel se va menționa că, pe lângă faptul că adoptând decizia contestată,

instanța de apel a făcut referire la actele sus enunțate fără a examina originalele sau

copiile autentificate, necesitatea examinării acestora în formă autentică este

necesară și pentru a da apreciere clară și exhaustivă argumentelor invocate de către

reprezentantul SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, care a remarcat în cadrul

ședinței primei instanțe că contractul de vânzare-cumpărare nr.15/01 din

15 ianuarie 2008 dintre SRL „Afriso Grup” și SA „Fabrica de Conserve Anenii

Noi” este semnat din partea SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”, de către Ilie

Șveț, care la 15 ianuarie 2008 nu a fost administrator, angajat nici reprezentant al

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” (f. d. 34-38 vol. II).

Or, la acest segment instanța de apel într-un mod neînțeles a apreciat că din

partea lui Ilie Șveț nu a existat niciun impediment legal pentru reprezentarea

SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” în perioada ianuarie 2008 –

19 februarie 2008, făcând referire la răspunsurile Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Anenii-Noi nr. 30-2/1-85 din 21 ianuarie 2016 și nr. 30-2/2-203 din

23 februarie 2016 la care a fost anexată copia autentificată a cererii SA „Fabrica de

Conserve Anenii Noi” nr. 346 din 7 februarie 2008, contrasemnată de către

conducătorul Ilie Șveț și contabilul-șef Svetlana Chiriliuc privind atribuirea

codului fiscal (f. d. 244-250 vol. I).

Și asta deoarece, ajungând la o astfel de concluzie, instanța de apel a trecut

cu vederea și nu a supus verificării faptul că tot, prin același răspuns nr. 30-2/2-203

din 23 februarie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Anenii-Noi a

informat că conform Registrului de înregistrare a cererilor ale agenților economici

pe anul 2008, sub numărul de intrare 849/2 din 7 februarie 2008, a fost înregistrată

cererea SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” cu privire la atribuirea codului

fiscal, însă fără a fi anexate careva acte sau înscrisuri în acest sens (f. d. 245 vol. I).

Mai mult că cererea cu privire la atribuirea codului fiscal, nu poate fi

considerată ca probă justificativă întru confirmarea împuternicirilor lui Ilie Șveț de

a semna contractul de vânzare-cumpărare nr. 15/01 din 15 ianuarie 2008 din

numele SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi”.

Elucidarea aspectului enunțat, este cu atât mai important, cu cât din

răspunsul ÎS „Camera Înregistrării de Stat” nr. 813 din 22 noiembrie 2013, rezultă

că potrivit datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice și întreprinzătorilor

individuali în perioada 15 noiembrie 2006-20 martie 2008, în calitate de

administrator al SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a figurat Ivan Bahov (f. d.

91 vol. I).

Totodată, despre lipsa de certitudine a concluziei instanței de apel, vorbește

și faptul că deși instanța de apel a reținut ca temei de admitere a acțiunii și

9

informația Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Anenii Noi despre facturile

fiscale TVA primite de către agentul economic SA „Fabrica de Conserve Anenii

Noi” pentru luna ianuarie 2018 (f. d. 176 vol. I), aceasta a trecut cu vederea că

factura fiscală de livrare SX1677820 din 17 ianuarie 2018 reflectată în declarația

privind TVA pe luna ianuarie 2018, a fost anexată la materialele cauzei de

asemenea în xerocopie neautentificată (f. d. 30 vol. I), motiv din care instanța de

recurs la fel, este în imposibilitate de a se expune asupra autenticității conținutului

acesteia.

În speță este neînțeleasă și constatarea instanței de apel, precum că

SRL „Micodor Com” a fost în imposibilitate de a prezenta alte înscrisuri noi, decât

contractul de cesiune nr. CFM-02-07/12 din 16 iulie 2012, în baza căruia a preluat

dreptul de a cere încasarea de la SA „Fabrica de Conserve Anenii Noi” a datoriei în

sumă de 254466,76 lei, precum și a dobânzii de întârziere în sumă de 111466,86

lei, or, în anul 2012 reclamantul inițial SRL „Crislidor” a fost lichidat, fapt

confirmat prin anunțul din Monitorul Oficial al RM nr. 99-102 (4137-4140) din 25

mai 2012 și nr. 104-108 (4142-4146) din 1 iunie 2012, corespunzător, toate actele

contabile deținute de SRL „Crislidor” au fost arhivate/și sau nimicite.

Or, instanța de apel într-un mod incert a invocat că odată cu lichidarea

SRL „Crislidor” actele contabile deținute de SRL „Crislidor” au fost arhivate,

invocând în același timp și la faptul că acestea ar fi și/sau nimicite, deși la

materialele cauzei lipsește o confirmare cu privire la faptul că actele contabile ale

SRL „Crislidor” ar fi fost nimicite.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, având în vedere că eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve

Anenii Noi”, reprezentată de avocatul Liliana Leanca.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Crislidor”, succesor în drepturi procedurale Societatea cu Răspundere

Limitată „Micodor Com” împotriva Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve

10

Anenii Noi” cu privire la încasarea datoriei, cu remiterea cauzei pentru rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

11