2ra-1297/18 — Restituirea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Restituirea sumei
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1297/18 — Restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosar nr. 2ra-1297/18
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Ana Cucerescu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Ion Țurcan, Viorica Mihaila, Natalia Simciuc)
Î N C H E I E R E
25 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
Judecătorii: Victor Burduh
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Trans-Original-Product”, reprezentată de avocatul Lilia Gulca,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Trans-Original-Product” împotriva Băncii Comerciale „Banca
Socială” Societate pe Acțiuni, în proces de lichidare, lichidator Sergiu Berghiu cu
privire la restituirea sumei și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-
a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-
Product”, reprezentată de avocatul Lilia Gulca și s-a menținut hotărârea din 28 martie
2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă:
La 20 iulie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-Product”
a depus cerere de chemare în judecată împotriva Băncii Comerciale „Banca Socială”
Societate pe Acțiuni, în proces de lichidare, lichidator Sergiu Berghiu cu privire la
restituirea sumei și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 6 august 2013 a încheiat contractul de credit
nr. 19/2013 cu Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni prin care
ultima i-a acordat un credit în sumă de 2 250 000 lei, data scadență fiind 6 ianuarie
Creditul a fost asigurat prin contractul de gaj nr. 33 din 23 noiembrie 2012.
A indicat că, potrivit pct. 3.4 al contractului de credit, rata dobânzii este flotantă
și a fost stabilită în mărime de 9% anual.
Prin hotărârea din 16 octombrie 2015 a Comitetului Executiv al Băncii Naționale
a Moldovei, s-a retras licența de desfășurare a activităților financiare a Băncii
Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni și s-a numit în funcția de lichidator
al băncii Sergiu Berghiu.
La 28 octombrie 2015 a fost informat despre majorarea ratei dobânzii până la
19,50% anul, iar la 26 noiembrie 2015 a solicitat menținerea ratei prestabilite, fapt
care a fost admis de către pârât.
1
Prin scrisoarea nr. 1600/784 din 12 martie 2016 a fost informat despre majorarea
ratei dobânzii până la 19,50% anual începând cu 1 martie 2016, iar în caz de dezacord
cu rata dobânzii stabilită, poate achita anticipat datoriile aferente contractului de credit
contractat.
Prin notificarea pârâtului din 13 aprilie 2016, a fost informat despre existența
datoriilor restante la contractul de credit, iar pentru a depăși situația creată pe cale
extrajudiciară i s-a solicitat achitarea restanțelor la credit în termen de 15 zile, inclusiv
a plăților aferente calculate la ziua achitării efective a datoriei.
La 20 aprilie 2016, s-a adresat cu cerere privind menținerea ratei dobânzii la
nivelul anterior, în mărime de 9% anual, însă pârâtul și-a menținut poziția privitor la
rata dobânzii și modalității de reziliere a contractului de credit.
La 4 iulie 2016 a expediat în adresa băncii somația privind soluționarea pe cale
amiabilă a litigiului, însă, această somație a rămas fără un răspuns.
A considerat că, pârâtul a făcut abstracție de la pct. 5.2.5 al contractului nr.
19/2013 din 6 august 2013, în care s-a indicat că rata dobânzii se consideră acceptată
ca urmare a încheierii între părți a unei anexe suplimentare la contractul de credit, prin
care se stabilește rata nouă a dobânzii anuale.
Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-Product” prin
cererea inițială și prin cererea de concretizare a acțiunii, restituirea de către
lichidatorul Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni în proces de
lichidare a dobânzii achitate în sumă de 167 716 de lei.
Prin hotărârea din 28 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea
depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-Product” a fost
respinsă integral.
Prin decizia din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-Product”,
reprezentantă de avocatul Lilia Gulca și s-a menținut hotărârea din 28 martie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 27 aprilie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-
Product”, reprezentată de avocatul Lilia Gulca a declarat recurs împotriva hotărârii
din 28 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a deciziei din 12
decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea cererii de recurs a indicat că, a fost interpretată în mod eronat legea
și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.
A indicat că, instanțele de judecată nu au reflectat în hotărâre motivele privind
admiterea unor probe și respingerea altor probe precum și nu a argumentat preferințele
unor probe față de altele.
A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-Product”,
reprezentată de avocatul Lilia Gulca admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii
primei instanțe și a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
acțiunea să fie admisă integral.
Examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Trans-Original-Product”, reprezentată de avocatul Lilia Gulca, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
menționează următoarele.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
2
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se
decide în lipsa acesteia.
La 30 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia
cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
La 28 iunie 2018, Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni în
proces de lichidare, reprezentată de Lilia Balmuș, a depus referință prin care a solicitat
de a considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Trans-Original-Product”.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de
Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-Product” în raport cu materialele
cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra
admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Din actele cauzei se constată că, decizia din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel
Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 25 ianuarie
2018 (f.d.127), dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la
dosar lipsesc.
Astfel, recursul declarat la data de 27 aprilie 2018 de Societatea cu Răspundere
Limitată „Trans-Original-Product”, este în termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de către Societatea cu
Răspundere Limitată „Trans-Original-Product” în cererea de recurs nu se încadrează
3
în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare
a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII
Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în
fapt.
Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică
modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă
că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la
instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta
este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință
de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,
modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie
ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre
din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea
cu Răspundere Limitată „Trans-Original-Product” nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,
este inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Original-
Product”, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul: Svetlana Filincova
Judecătorii: Victor Burduh
Nicolae Craiu
5