2ra-731/18 — incasarea datoriei

2ra-731/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-731/18

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, (jud. Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță)

DECIZIE

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Agheeva Valentina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva Valentinei Agheeva,

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă

La 01 septembrie 2014, ÎMGFL nr. 17 a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Valentinei Agheeva solicitând încasarea datoriei în sumă de 2464,56 de lei,

a cheltuielilor de judecată, precum și a taxei de stat în mărime de 270 de lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că pârâta locuiește în apartamentul nr. 45 din

str. A. Ruso nr. 6, mun. Chișinău și nu a achitat plata pentru serviciile locativ-

comunale.

A menționat reclamantul că pârâta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria

formată la 01.04.2014 constituia suma de 2464,56 de lei pentru energia termică, fapt

ce este confirmat prin informația despre calculele și achitarea serviciilor locativ-

comunale.

A susținut reclamantul că, deoarece pârâta locuiește într-un bloc cu multe etaje

și nu dispune de rețele aparte care ar putea fi conectate direct de la rețelele

furnizorilor, aceasta beneficiază de servicii care sunt prestate prin rețelele comune din

bloc, la fel ca și la ceilalți locatari.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău a

fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL nr.17 și a fost încasată

datoria pentru consumul de energie termică în mărime de 2464,56 de lei și taxa de stat

în sumă de 270 de lei din contul Valentinei Agheeva în beneficiul ÎMGFL nr.17.

Prin decizia din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

depus de Agheeva Valentina și a fost modificată hotărârea din 05 decembrie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău prin micșorarea sumei încasate cu titlu de datorie

1

de la 2464,56 de lei până la 1925,32 de lei; în rest, hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

La 15 februarie 2018 Agheeva Valentina a declarat recurs împotriva deciziei din

17 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea hotărârilor

judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanțe de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate, ilegale și pasibile de a fi casate.

Consideră recurenta că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat

legea, nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să

fie aplicată și că aprecierea probelor a fost arbitrară.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 17 octombrie 2017.

Conform materialelor cauzei, decizia instanței de apel a fost expediată participanților

la proces la data de 16 noiembrie 2017, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Recursul declarat la data de 15 februarie 2018 se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 16 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Agheeva Valentina și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvîrșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească

2

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum

și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel

de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficientă pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar, fără o

apreciere a argumentelor și probelor invocate de Agheeva Valentina, iar faptul dat

indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept

procedural, precum și la examinarea superficială a pricinii dedusă judecării, fără a fi

verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

Or, în contextul prevederilor art. 373 Cod de procedură civilă enunțate supra,

instanța de apel era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, să apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Astfel, din cererea înaintată spre judecare rezultă că obiect al examinării

prezentei cauze a constituit încasarea datoriei ce rezultă din livrarea energiei termice.

Instanța de fond, judecând cauza, prin hotărârea din 05 decembrie 2016, a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL nr.17 și a încasat datoria pentru

consumul de energie termică în mărime de 2464,56 de lei și taxa de stat în sumă de

270 de lei din contul Valentinei Agheeva în beneficiul ÎMGFL nr.17.

Instanța de apel, verificând legalitatea hotărârii instanței de fond, prin decizia

din 17 octombrie 2017, a admis apelul depus de Agheeva Valentina și a modificat

hotărârea din 05 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău prin

micșorarea sumei încasate cu titlu de datorie de la 2464,56 de lei până la 1925,32 de

lei; în rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prima instanță corect

a constatat circumstanțele cauzei și a admis acțiunea înaintată de ÎMGFL nr. 17, însă

neîntemeiat a reținut că termenul de prescripție a fost întrerupt prin plățile efectuate

periodic de către pârâta Agheeva Valentin. În acest sens, instanța de apel a menționat

că termenul de prescripție pentru cerința înaintată referitor la încasarea datoriei pentru

consumul de energie termică nu a fost întrerupt, deoarece din calculul prezentat la f.d.

10-14 se atestă că la compartimentul „achită” se află cifra „0”, prin urmare nu se

constată efectuarea plăților periodice de către Agheeva Valentina.

Concomitent, instanța de apel a apreciat ca justificată soluția instanței de fond

referitoare la respingerea argumentelor invocate de Agheeva Valentina în prezenta

acțiune rezultând din dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, care

în pct. 8 Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la / reconectării la sistemele de

3

încălzire și alimentare cu apă, prevede că în cazul deconectării integrale a

apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire,

consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20% din costul energiei

termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în

cămine), luând în considerație existența pierderilor normative de energie termică în

încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care mențin în stare funcțională

sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea

încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire

tranzitorii.

Colegiul precizează că soluția adoptată de către instanța de apel este nemotivată,

deoarece din textul acesteia nu se reliefează o motivarea amplă asupra tuturor

capetelor de cerere expuse de către Agheeva Valentina în prezenta acțiune.

Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere corectă și

justă a cazului supus judecării în condițiile când instanța de apel nu s-a expus și nu a

combătut fiecare argument în parte invocat de către reclamantă, ci doar a respins

cerințele acesteia prin indicarea pct. 1, 8 al Anexei nr. 7 al Regulamentul cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la /

reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19.02.2002.

În contextul dat, Colegiul reține ca relevant argumentul recurentei precum că, în

cazul deconectării integrale a apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire,

furnizorul este în drept de a calcula și încasa 20% din suma calculată pentru agentul

termic centralizat pentru fiecare m.p. al apartamentului doar atunci când sunt întrunite

condițiile stabilite la pct. 8, 81 al Anexei nr. 7 al Regulamentul cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la /

reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 și anume: în blocul locativ să existe încăperi

auxiliare încălzite și încăperi tehnice (etaje tehnice și subsoluri) încălzite, iar în

condițiile când una din aceste poziții lipsesc, coeficientul dat nu poate sta la baza

încasării conform dispoziției menționate supra.

Concomitent, Colegiul menționează că la materialele cauzei este anexată copia

actului de constatare a faptelor și stărilor de drept nr. 6 din 24 mai 2017 din care

rezultă că în interiorul apartamentului nr. 45 din str. Alecu Russo nr. 6, mun. Chișinău

lipsesc țevile de tranzitare a energiei termice.

Act ce nu a fost suspus analizei de către instanța de apel la judecarea cauzei.

Mai mult ca atât, recurenta în cadrul derulării procesului a menționat că în

apartamentul a cărui proprietar este, țevile de încălzire termică centralizată sunt

izolate în perete și prin aceste conducte nu trece energie termică.

De asemenea, este de menționat că, ÎMGFL nr. 17 nu a prezentat instanței probe

ce ar infirma argumentele recurentei și nici a înscrisurilor ce ar confirma existența

pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice și de uz comun, or

acestuia îi revine sarcina probațiunii privind prezentarea dovezilor care ar justifica

dreptul de a încasa lunar plăți pentru agentul termic centralizat livrat la imobilul

Valentinei Agheeva.

4

În atare ordine de idei, Colegiul reține că din decizia instanței de apel nu se

desting anumite ipoteze prin care să ateste că ar fi fost supuse aprecierii argumentele

Valentinei Agheeva, invocate în cadrul judecării cauzei atât în instanța de fond, cât și

în apel. Ori, instanța de apel, menținând hotărârea primei instanțe, nu a evidențiat

probele obiective, veridice, pertinente și admisibile, care să confirme netemeinicia

pretențiilor solicitate în prezenta cauză și nu a motivat de ce nu pot fi reținute speței

date argumentele menționate de Valentina Agheeva la examinarea cauzei.

Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a verifica corectitudinea

aplicării de către instanța de apel a cadrului legal, în condițiile cînd aceasta nici nu a

combătut toate argumentele formulate de către Valentina Agheeva, prin prisma

probelor anexate, rezultând din esența raportului juridic și nu și-a motivat soluția

adoptată și contestată în prezenta cauză.

Or, în conformitate cu art. 239 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a constatat și elucidat

circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest sens, limitându-se doar la

aspectele constatate de către instanța de fond. Or, în conformitate cu art. 373 alin.(5)

Cod de procedură civilă, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Astfel, instanța de recurs remarcă că actul judecătoresc trebuie să corespundă

tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să

răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți,

ceea ce, în speță, lipsește.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că aceste aspecte necesită a fi

verificate la rejudecarea cauzei, or, determinarea acestora reprezintă o circumstanță

necesară examinării complete și obiectivă a cauzei.

Raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procedurale enunțate

supra, Colegiul conchide că examinarea cauzei în ordine de apel s-a produs în mod

arbitrar, incomplet și evaziv.

De asemenea, este de menționat că instanța de apel în partea dispozitivă a

deciziei a comis o eroare judiciară, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 14 alin. (5) Cod de procedură civilă, dispoziția

judecătorească prin care se soluționează fondul apelului și recursului se emite în

formă de decizie, iar la soluționarea problemelor prin care nu se rezolvă fondul

apelului și recursului, dispoziția se emite în formă de încheiere.

În conformitate cu art.389 alin. (7) Cod de procedură civilă, decizia instanței de

apel poate fi atacată cu recurs în modul stabilit de prezentul cod.

Colegiul menționează că instanța de apel în partea dispozitivă a deciziei

contestate a indicat că „Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de

Justiție în termen de 15 zile”.

Colegiul precizează că sintagma indicată supra în partea dispozitivă a deciziei

din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău constituie o eroare judiciară.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că la adoptarea deciziei

contestate, în partea dispozitivă, s-a constatat și o eroare judiciară, care nu poate fi

5

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a trimite

prezenta cauză la rejudecare în instanța de apel pentru a corecta și eroarea admisă în

partea dispozitivă a deciziei contestate cu recurs.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Agheeva Valentina.

Se casează decizia din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva Valentinei Agheeva, cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecătă.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6