2ra-607/18 — anularea facturii ș.a
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea facturii ş.a
- Temei legal
- Plata pentru închirierea, arendarea apartamentelor şi încăperilor locuibile în cămine şi pentru deservirea tehnică şi reparaţia blocurilor locative cu apartamente privatizate
2ra-607/18 — anularea facturii ș.a (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: S. Suvac dosarul nr. 2ra-607/18
instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu
D E C I Z I E
23 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă
Judecătorii – Iuliana Oprea, Tamara Chișca-Doneva
Victor Burduh, Nina Vascan
examinând recursul declarat de reprezentantul Valentinei Scobila, avocatul
Valentin Cristea împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017,
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Valentina Scobila împotriva societății pe acțiuni „Termoelectrica”, intervenient
accesoriu întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ comuna
Bubuieci cu privire la anularea facturii, obligarea de a nu emite facturi și
compensarea cheltuielilor de judecată,
c o n s t a t ă
La 13 decembrie 2016, avocatul Valentin Cristea a depus cerere de chemare în
judecată în numele Valentinei Scobila împotriva societății pe acțiuni
„Termoelectrica” (denumirea prescurtată SA „Termoelectrica”), intervenient
accesoriu întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ comuna
Bubuieci (denumirea prescurtată ÎMGFL com. Bubuieci) cu privire la anularea
facturii, obligarea de a nu emite facturi și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a menționat că, reclamanta deține în proprietate
apartamentulXXXXX. Apartamentul dat este situat la etajul 2, într-un bloc cu 4 etaje,
la care lipsește etajul tehnic, coloanele tranzitorii ale sistemului centralizat de
încălzire și ale sistemului de alimentare cu apă caldă. Imobilul reclamantei nu este
conectat la sistemul centralizat de încălzire, aceasta fiind asigurată din sursă
autonomă pe bază de gaze naturale, instalată în anul 2006, iar deconectarea de la
sistemul centralizat de încălzire, cu eliminarea coloanelor tranzitorii din apartament, a
fost coordonată cu furnizorul de energie termică societate pe acțiuni „Termocom”,
fapt dovedit prin ștampila întreprinderii aplicată pe documentația de proiect.
Însă, la finele lunii octombrie 2016, reclamanta a primit reclamația expediată de
societatea pe acțiuni ,,Termoelectrica” și factura nr. 101111360028000 în sumă de
2 408,78 de lei cu titlu de datorie formată până la 01 septembrie 2016, pentru
pretinsul consum de energie termică pentru încălzirea XXXXX.
Relevă că, la 14 noiembrie 2016, reclamanta a expediat în adresa pârâtei și a
intervenientei accesorii cerere prin care a solicitat anularea facturii nominalizate și a
1
cerut să nu mai fie emise facturi de plată pentru serviciul de încălzire pe apartamentul
menționat, deoarece nu sunt întrunite condițiile întru aplicarea prevederilor pct. 8-81
din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002.
Prin răspunsul nr. 43 din 24 noiembrie 2016, ÎMGFL com. Bubuieci i-a
comunicat Valentinei Scobila că factura în sumă de 2 408,78 de lei a fost eliberată de
SA ,,Termoelectrica”. Totodată, prin răspunsul nr. 79/5655 din 01 decembrie 2016,
pârâta i-a comunicat că nu are contract direct cu SA ,,Termoelectrica”, din care motiv
nu are temei juridic de a modifica sau anula datele conținute în ordinele de plată
pentru consumul de energie termică. De asemenea, a indicat că din 01 iunie 2016,
conform pct. 86 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 191 din 19 februarie 2002, reclamanta urmează să achite 5% din costul energiei
termice, chiar dacă nu primește acest serviciu.
În această ordine de idei, reprezentantul reclamantei evocă faptul că suma de
2 408,78 de lei, pretinsă ca datorie pentru încălzire, este pentru perioada de până la
introducerea pct. 86 în Anexa 7. Prin urmare, factura pentru această sumă urmează a
fi anulată.
Solicită admiterea acțiunii; anularea facturii de plată cod 10111360028000 în
sumă de 2 408,78 de lei, calculată pentru consumul de energie termică pentru
apartamentulXXXXX ; obligarea SA„Termoelectrica” de a nu emite facturi de plată
sau ordine de încasare a plăților pentru serviciul de încălzire (energie termică și a apei
calde menajere) pentru apartamentulXXXXX; și compensarea cheltuielilor de
judecată în sumă de 2 663,90 de lei, formate din 150 de lei ca taxă de stat achitată la
înaintarea acțiunii, 13,90 de lei ca cheltuieli poștale și 2 500 de lei ca cheltuieli de
asistență juridică.
Prin cererea de concretizare a pretențiilor din acțiune, depusă de reprezentantul
Valentinei Scobila, avocatul Valentin Cristea la 06 aprilie 2017, solicită anularea
facturii cu codul 10111360028000, emise de SA „Termoelectrica” în sumă de
2980,51 de lei, calculată pentru consumul de energie termică pentru
apartamentulXXXXX; și compensarea din contul SA „Termoelectrica” a cheltuielilor
de judecată în sumă de 2 663,90 de lei, formate din taxa de stat în sumă de 150 de lei
achitată la înaintarea acțiunii, suma de 13,90 de lei ca cheltuieli poștale și suma de
2 500 de lei ca cheltuieli de asistență juridică (f.d. 54, 81).
Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana), prin hotărârea din 12 aprilie 2017 (f.d.83,
86-92), a admis acțiunea.
A anulat factura de plată emisă de SA ,,Termoelectrica” în sumă de 2 980,51 de
lei, calculată pentru consumul de energie termică – încălzire, luna februarie 2017,
pentru apartamentulXXXXX.
A obligat SA ,,Termoelectrica” să nu emită facturi de plată sau ordine de
încasare a plăților pentru serviciul de încălzire (energie termică și apă caldă
menajeră) pentru apartamentul XXXXX
A încasat din contul SA ,,Termoelectrica” în beneficiul Valentinei Scobila
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 500 de lei, taxa de stat în mărime de
150 de lei, suma de 13,90 de lei pentru serviciile poștale, iar în total suma de 2 663,90
de lei.
În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a invocat dispozițiile art. 10
alin. (1), art. 11, art. 572 alin. (1) și (2) din Codul civil, art. 123 alin. (2), art. 94
2
alin.(1), art. 96 alin.(1) din Codul de procedură civilă, pct. 8 și 81 din Anexa nr. 7 la
Regulamentul „Cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,
comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și
condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și
alimentare cu apă” aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.
Referitor la circumstanțele speței, prima instanță a reținut că pentru aplicarea
pct. 8 din Anexa nr. 7, legiuitorul a prevăzut și a impus expres trei condiții
cumulative: existența pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice
(etaje tehnice și subsoluri), necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și
imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.
Însă, în condițiile speței aceste condiții nu sunt întrunite, deoarece
apartamentulXXXXX, dispune de încălzire autonomă și în acesta lipsesc țevile de
încălzire centralizată. Totodată, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 aprilie
2017 (dosarul nr. 2ra-482/17) s-a stabilit că blocul locativ dinXXXXX, în care
locuiește reclamanta, nu are etaj tehnic, iar locurile de uz comun nu sunt încălzite.
Prin urmare, reclamanta nu beneficiază de serviciile prestate de
SA,,Termoelectrica”. Or, apartamentul este debranșat integral de la sistemul
centralizat de încălzire, iar coloanele sistemului centralizat de încălzire a casei,
precum și țevile de încălzire centralizată nu tranzitează apartamentul acesteia. Astfel,
s-a concluzionat că pârâta nu a prestat reclamantei servicii de termoficare.
Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 26 octombrie 2017 (f.d. 138, 139-
150), a admis apelul declarat de SA „Termoelectrica” și a casat hotărârea Judecătoriei
Chișinău (sediul Ciocana) din 12 aprilie 2017, emițând o nouă hotărâre prin care a
respins acțiunea.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a invocat dispozițiile art. 8
alin. (1), art. 512 alin. (1) , art. 514, art. 572 din Codul civil; pct. 21 din Regulamentul
„Cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice” aprobat prin Hotărârea de
Guvern nr.434 din 09 aprilie 1998; art. 21 din Legea nr. 1324 din 10 martie 1993 „Cu
privire la privatizarea fondului de locuințe”; pct. 18 alin. (2) din Regulamentul „Cu
privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale
pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora
de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă” aprobat prin
Hotărârea de Guvern nr. 191 din 19 februarie 2002; pct. 1 și pct. 81 din Anexa nr. 7 la
Regulamentul nominalizat; art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr.913 din 30 martie 2000
„Cu privire la condominiul fondului locativ”; art. 5, art. 12 alin. (4) din Legea nr. 913
din 30 martie 2000 „Condominiului fondului locativ”; hotărârea nr. 20 emisă de
Curtea Constituțională la 10 iulie 2016 asupra sesizării nr.64g/2016;
Referitor la circumstanțele speței, instanța de apel a reținut ca neîntemeiată
concluzia instanței de fond precum că prevederile Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002 nu sunt aplicabile în speță, or, judecând cauza prima instanță nu a
ținut cont de faptul că acest act normativ a fost modificat prin Hotărârea Guvernului
nr.707 din 20 septembrie 2011. Astfel, prin modificările operate, izolarea sau lipsa
coloanelor tranzitorii nu degrevează locatarii de obligația de achitare a plății pentru
întreținerea stării funcționale a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare în
perioada rece.
Subsecvent, s-a constatat că potrivit procesului-verbal privind controlul
instalațiilor tehnice de încălzire întocmit la 20 ianuarie 2017, blocul locativ din
3
str.Ștefan cel Mare, 28/2, com. Bubuieci, este dotat cu etaj tehnic inferior, iar rețelele
de distribuție a energiei termice după controlul de evidență a energiei termice sunt
amplasate pe tot perimetrul subsolului.
La caz, instanța de apel a notat că Curtea Constituțională s-a expus prin
hotărârea nr. 20 din 10 iulie 2016 emisă pe baza sesizării nr.64g/2016, asupra
obligației asocierii proprietarilor în scopul administrării și gestionării în bune condiții
a proprietății comune, întru asigurarea bunei funcționări a spațiilor de uz comun.
La 06 februarie 2018, reprezentantul Valentinei Scobila, avocatul Valentin
Cristea a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26
octombrie 2017, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei
recurate și menținerea hotărârii primei instanțe (f.d. 156-159).
În motivarea recursului menționează că, SA „Termoelectrica” nu a prezentat
probe care să confirme pierderile energiei termice în subsol, iar calculul prezentat
nu este o dovadă a acestor pierderi. Mai mult decât atât, instanța de apel nu a dat
nicio apreciere faptului că locatarii de la etajul întâi au modificat și extins sistemul
de încălzire a apartamentului său prin implementarea încălzirii pardoselii. Prin
urmare, această modificare și generează pierderi pentru furnizorul energiei termice.
În acest sens precizează că, recurenta nu este responsabilă pentru pierderile
furnizorului și pentru situația economică
Subsecvent, opinează că prin obligarea Valentinei Scobila de a achita o cotă-
parte dintr-un serviciu, pe care nu-l primește efectiv, trebuie calificată ca un impozit
suplimentar.
La fel, reprezentantul recurentei invocă faptul că, procesul-verbal la care face
referire instanța de apel, este neveridic și a fost întocmit fără examinare la fața
locului.
Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 04 aprilie 2018, a considerat
admisibil recursul declarat de reprezentantul Valentinei Scobila, avocatul Valentin
Cristea împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de
reprezentantul Valentinei Scobila, avocatul Valentin Cristea urmează a fi admis,
casată decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 și menținută hotărârea
Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12 aprilie 2017, din motivele ce succed.
Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs
și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a
administra noi dovezi.
Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței
de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.
Materialele cauzei atestă că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 19
septembrie 2008 (f.d.10-11 recto-verso), reclamanta Valentina Scobila a devenit
proprietară a apartamentului XXXXX.
Conform Actului nr. 24 întocmit la 24 mai 2015 de către ÎMGFL com. Bubuieci,
în apartamenteleXXXXX, lipsesc țevile de încălzire centralizată (f.d. 12).
4
La fel, Colegiul atestă că, ÎMGFL com. Bubuieci a emis ordinul de încasare prin
care a facturat consumatorul Valentina Scobila pentru serviciile locativ-comunale de
furnizare a energiei termice apartamentuluiXXXXX, pentru perioada 01 august 2016
– 31 august 2016, la suma de 2 408,78 de lei (f.d. 21).
Astfel, nefiind de acord cu eliberarea ordinelor de încasare a numerarului pentru
serviciile de termoficare, reclamanta s-a adresat către ÎMGFL com. Bubuieci și
SA„Termoelectrica” cu cerere, prin care a solicitat anularea ordinului de plată în
sumă de 2 408,78 de lei calculată pentru consumul de energie termică pentru
apartamentulXXXXX; și neemiterea facturilor în viitor (f.d. 22).
Prin răspunsul ÎMGFL com. Bubuieci nr. 43 din 24 noiembrie 2016, Valentinei
Scobila i s-a comunicat că toate cererile referitor la calcularea plății pentru energia
termică și emiterea facturilor urmează a fi adresate SA ,,Termoelectrica” (f.d. 24).
Totodată, prin răspunsul SA ,,Termoelectrica” nr. 79/5655 din 01 decembrie
2016, Valentinei Scobila i s-a comunicat că responsabil de efectuarea calculelor și
recalculărilor în privința apartamentelor din blocul locativ dinXXXXX, este ÎMGFL
com. Bubuieci (f.d. 23).
Succesiv, ÎMGFL com. Bubuieci a emis ordinul de încasare prin care a facturat
consumatorul Valentina Scobila pentru serviciile locativ-comunale de furnizare a
energiei termice apartamentuluiXXXXX, pentru perioada 31 ianuarie 2017 – 28
februarie 2017, la suma de 2980,51 de lei (f.d. 56).
Verificând legalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017,
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție vădește că instanța de apel nu a stabilit toate circumstanțele cauzei, a apreciat
arbitrar suportul probator cercetat, iar cu titlu de consecință a adoptat o soluție cu
încălcarea normelor de drept material, astfel încât partea motivată fiind în
contradicție cu dispozitivul pronunțat.
Primordial, instanța de recurs evocă faptul că diferendul din speță este guvernat
de dispozițiile Regulamentului „cu privire la modul de prestare și achitare a
serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002.
Astfel, conform pct. 8 din Anexa nr. 7 la Regulament, în cazul deconectării
integrale a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de
încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20 % din costul
energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii
locuibile în cămine), luând în considerație existența pierderilor normative de energie
termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care mențin în stare
funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada
rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării
coloanelor de încălzire tranzitorii.
Plata în mărime de 10%, stabilită în alineatul unu din prezentul punct, va fi
distribuită în aceeași perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul
fondului de locuințe sau furnizor, la reducerea plăților pentru consumatorii conectați
la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat și semnat
de către gestionar și furnizor, în cazul contractelor încheiate de furnizor cu gestionar,
sau furnizor și consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu
5
consumator.
Aderent, pct. 81 din Anexa nr. 7 la același Regulament prescrie că, în cazul
deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine)
de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru
întreținerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puțin + 18 °C,
consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 10 %, începând cu 01
octombrie 2011; 15 %, încep0nd cu 01 octombrie 2012; 20 %, începând cu 01
octombrie 2013; 10 %, începând cu 01 iunie 2016, din costul energiei termice
calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine).
Plata va fi distribuită în aceeași perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către
gestionarul fondului de locuințe sau furnizor la reducerea plăților pentru consumatorii
conectați la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat
și semnat de către gestionar și furnizor, în cazul contractelor încheiate de furnizor cu
gestionar, sau furnizor și consumator, în cazul contractelor încheiate direct de
furnizor cu consumator.
Raportând normele legale precitate, Colegiul apreciază ca fiind eronate
concluziile instanței de apel precum că „izolarea sau lipsa coloanelor tranzitorii nu
degrevează locatarii de obligația de achitare a plății pentru întreținerea stării
funcționale a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece … iar
pct. 81 din Regulamentul nominalizat sunt aplicabile speței și instituie obligația
Valentinei Scobila de a achita plata pentru energia termică conform facturilor lunar”.
Or, la capitolul dat este remarcabil că pentru aplicarea pct. 8 din Anexa nr. 7 la
Regulament, urmează a fi întrunite trei condiții cumulative: existența pierderilor
normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri),
necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor
de încălzire tranzitorii.
În condițiile speței, este indubitabil că în apartamentul XXXXX amplasat în
blocul locativ dinXXXXX, ce aparține cu drept de proprietate recurentei Valentina
Scobila, este instalată sistemă autonomă de încălzire. Totodată, acesta este debranșat
de la încălzirea centralizată, lipsind și țevile de încălzire centralizată.
Subsecvent, Colegiul reliefează că, izolarea sau lipsa coloanelor tranzitorii, într-
adevăr nu degrevează locatarii de obligația de achitare a plății pentru întreținerea
stării funcționale a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece,
însă, această obligațiune intervine doar în cazul în care existentă pierderi normative
de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care mențin în
stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în
perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea
deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.
La caz, însă, este remarcabil că prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-
482/17 din 07 aprilie 2017 s-a constatat că „blocul locativ cu 4 nivele din mun.
Chișinău, com.XXXXX, nu are etaj tehnic. De asemenea, locurile de uz comun nu
sunt încălzite … ” (f.d. 64-68 recto-verso).
În acest sens, Colegiul învederează că, în conformitate cu art. 123 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească
irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în
instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi
dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care
6
participă aceleași persoane.
Din sensul normei precitate rezultă că, odată cu irevocabilitatea, hotărârea
judecătorească capătă autoritatea de lucru judecat. Astfel, în înțelesul art. 123 alin.(2)
din Codul de procedură civilă, faptele și raporturile juridice stabilite anterior printr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă sunt obligatorii pentru instanța care judecă o altă
cauză și nu se cer a fi dovedite din nou doar dacă participă aceleași persoane.
Concomitent cu limitele subiective, există și limite obiective, care permit
evidențierea cercului de circumstanțe care odată stabilite nu vor necesita probarea
ulterioară. Astfel, la limitele obiective se atribuie faptele și raporturile juridice
stabilite prin hotărârea judecătorească anterioară.
Respectiv, decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-482/17 din 07 aprilie 2017
se bucură de autoritatea lucrului judecat, iar faptele constate prin aceasta nu necesită
probarea lor ulterioară și sunt obligatorii pentru instanța care judecă o altă cauză.
În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază ca fiind lipsită de substanță
concluzia instanței de apel precum că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 123
alin. (2) din Codul de procedură civilă, iar faptele constatate prin decizia Curții
Supreme de Justiție nr. 2ra-482/17 din 07 aprilie 2017 nefiind obligatorii.
Mai mult decât atât, este incertă și reprehensibilă aprecierea instanței de apel
dată procesului-verbal privind controlul instalațiilor tehnice de încălzire, întocmit de
ÎMGFL com. Bubuieci la 20 ianuarie 2017, precum și concluzia că circumstanțele
stabilite prin acest proces-verbal se bucură de autoritatea de adevăr, deoarece diferă
de cele constatate prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-482/17 din 07 aprilie
2017.
La caz, instanța de recurs reliefează că procesul-verbal privind controlul
instalațiilor tehnice de încălzire, întocmit de ÎMGFL com. Bubuieci la 20 ianuarie
2017 nu poate avea putere probantă și valoare juridică superioară unei hotărâri
judecătorești irevocabile. Or, odată cu irevocabilitatea, decizia Curții Supreme de
Justiție nr. 2ra-482/17 din 07 aprilie 2017 a căpătat autoritatea de lucru judecat și
devine obligatorie, executorie, exclusivă și incontestabilă, astfel încât faptele
constatate prin aceasta devin obligatorii pentru instanța care judecă o altă cauză
ulterioară.
Așadar, corelând circumstanțele enunțate, Colegiul concluzionează că prima
instanță just și temeinic a hotărât că, în speță, nu sunt aplicabile și prevederile pct. 81
ale Anexei nr.7 la Regulamentul „cu privire la modul de prestare și achitare a
serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002.
Or, această norma își găsește aplicabilitatea doar în situațiile în care, deși
apartamentul debranșat integral de la sistemul centralizat de încălzire, totuși
coloanele sistemului centralizat de încălzire a casei, precum și țevile de încălzire
centralizată, continuă să tranziteze apartamentul proprietarului sau există pierderi
normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care
mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare
în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea
deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.
Cu titlu de consecință, instanța de recurs ajunge la concluzia că hotărârea
7
instanței de apel se bazează pe neelucidarea tuturor circumstanțelor importante pentru
justa soluționare a disensiunii dedusă judecății și pe interpretare eronată a cadrului
normativ legal ce guvernează raportul litigios, circumstanță ce a generat adoptarea
unei soluții greșite.
La acest capitol, Colegiul evidențiază că motivarea este un element esențial al
hotărârii judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității
actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța
superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea
motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil,
exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea motivării depinde
de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de
prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite
privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea
împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva
Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor procesului
echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat
chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15
februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,
paragraful 60).
La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în
repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei
decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi
auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o
obligație corespunzătoare a instanței de a arăta motivele pentru care anumite
argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în
mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de
a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).
În acest sens se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor
normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în
mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în
speță lipsește.
Din considerentele menționate, și având în vedere că, argumentele invocate de
reprezentantul Valentinei Scobila, avocatul Valentin Cristea și-au găsit confirmare,
iar instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de concluzii nemotivate,
interpretarea eronată a cadrului legal incident speței și neelucidarea tuturor
circumstanțelor pertinente speței, Colegiul civil comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității
admiterii recursului, casării deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017
și menținerii hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12 aprilie 2017.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) și art. 445 alin. (2) din Codul de
procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
8
A admite recursul declarat de reprezentantul Valentinei Scobila, avocatul
Valentin Cristea împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017.
A casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017.
A menține hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12 aprilie 2017
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Valentina Scobila împotriva societății pe acțiuni „Termoelectrica”, intervenient
accesoriu întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ comuna
Bubuieci cu privire la anularea facturii, obligarea de a nu emite facturi și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Iuliana Oprea
Tamara Chișca-Doneva
Victor Burduh
Nina Vascan
9