2rac-132/18 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: D. Fujenco dosarul nr. 2rac-132/18

instanța de apel: G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă

ÎNCHEIERE

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Cahul-Gaz”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital

Străin Organismul de Certificare în Producție, Servicii și Sisteme de Management al

Calității „Trans-Standard” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Cahul-Gaz” cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 3 octombrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cahul-Gaz” și

menținută hotărârea Judecătoriei Cahul sediul Central din 2 iunie 2017, prin care

acțiunea a fost admisă

constată:

La 13 mai 2016, ÎCS „Trans-Standard” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Cahul-Gaz” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 8 noiembrie 2012, între ÎCS „Trans-

Standard” SRL și SRL „Cahul-Gaz” a fost semnat contractul nr. 5 de prestare a

serviciilor de certificare.

Menționează că conform pct. 1.1 din contract, ÎCS „Trans-Standard” SRL s-a

obligat să efectueze o dată pe lună evaluarea periodică a calității gazelor naturale, la

tarifele indicate în anexa nr. 1 și că prelevarea probelor pentru analiza gazelor

naturale va avea loc la punctele de prelevare indicate în anexa nr. 2.

Relevă că întru executarea obligațiilor contractuale asumate, în luna ianuarie

2016 de către reprezentanții ÎCS „Trans-Standard” SRL, SRL „Cahul-Gaz” și

reprezentantul Laboratorului de Încercări „Veritrans-Plus” SRL au fost prelevate

probele de gaze naturale.

Indică că în baza rapoartelor de încercări nr. 342, 344 din 14 ianuarie 2016 și

nr. 343 din 15 ianuarie 2016 întocmite de către Laboratorul de Încercări „Veritrans-

1

Plus” SRL, de către ÎCS „Trans-Standard” SRL la 18 ianuarie 2016 a fost emisă

decizia privind corespunderea gazelor naturale livrate consumatorilor cerințelor DN

GOST 5542-87, astfel, ÎCS „Trans-Standard” SRL și-a îndeplinit întocmai obligațiile

asumate, în volumul și termenii prevăzuți de contractul de prestare a serviciilor de

certificare nr. 5 din 8 noiembrie 2012.

Iar la 25 ianuarie 2016, în adresa SRL „Cahul-Gaz” au fost remise actul de

primire-predare a lucrărilor executate în sumă de 9482 lei și factura fiscală

nr. FU9265268 din 22 ianuarie 2016.

Notează că conform prevederilor art. 2 din contractul de prestare a serviciilor

de certificare nr. 5 din 8 noiembrie 2012, SRL „Cahul-Gaz” s-a obligat să asigure

achitarea serviciilor prestate preventiv și integral în baza conturilor de plată înaintate

de ÎCS „Trans-Standard” SRL, dar nu mai târziu de 10 zile bancare de la momentul

prezentării contului.

Subliniază că la 4 ianuarie 2016, către SRL „Cahul-Gaz” a fost înaintat spre

plată contul nr. 1951 privind achitarea serviciilor în sumă de 9482 lei, însă

SRL „Cahul-Gaz” nu și-a executat obligațiile de plată.

Remarcă că după executarea de către ÎCS „Trans-Standard” SRL a obligațiilor

contractuale, au recepționat scrisoarea SRL „Cahul-Gaz” nr. 22 din 20 ianuarie 2016,

prin care SRL „Cahul-Gaz” în conformitate cu prevederile pct. 5.2 din contract, a

solicitat rezilierea contractului nr. 5 din 8 noiembrie 2012, începând cu

31 decembrie 2015, pe motiv că Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică nu a acceptat includerea în tariful la gazele naturale a cheltuielilor de

evaluare a conformității produselor supuse certificării.

Obiectează că solicitarea SRL „Cahul-Gaz” contravine pct. 5.2 din contract,

care prevede că contractul poate fi reziliat la inițiativa SRL „Cahul-Gaz” cu condiția

preavizării ÎCS „Trans-Standard” SRL în scris, cu 30 zile înainte de data rezilierii și

astfel, de drept, contractul poate fi reziliat începând cu data de 20 februarie 2016,

după expirarea termenului de 30 zile prevăzut în contract.

Iar conform pct. 5.1 din contract, o parte poate cere rezilierea contractului

numai în caz de neexecutare esențială de către cealaltă parte a obligațiilor

contractuale.

Mai relatează că prin scrisoarea nr. 110 din 24 februarie 2016, SRL „Cahul-

Gaz” a returnat nesemnat actul de primire-predare a lucrărilor executate și factura

fiscală nr. FU9265268 din 22 ianuarie 2016 făcând referire la motivele invocate în

scrisoarea nr. 22 din 20 ianuarie 2016, pe când pct. 5.2 din contract, stipulează că în

cazul în care contractul încetează din orice motiv, SRL „Cahul-Gaz” va plăti

serviciile efectiv prestate până la data rezilierii.

Explică că SRL „Cahul-Gaz” la momentul recepționării serviciilor, precum și

ulterior, nu a prezentat ÎCS „Trans-Standard” SRL obiecții sau reclamații scrise

privind serviciile prestate și la momentul actual datoria SRL „Cahul-Gaz” către

ÎCS „Trans-Standard” SRL pentru marfa și serviciile livrate constituie 9482 lei.

Subliniază că refuzul unilateral și nejustificat al SRL „Cahul-Gaz” de a aplica

ștampila pe factura fiscală nr. FU9265268 din 22 ianuarie 2016, nu constituie temei

de exonerare de la plata mărfii furnizate de către ÎCS „Trans-Standard” SRL.

2

Susține că la 20 aprilie 2016, ÎCS „Trans-Standard” SRL a expediat în adresa

SRL „Cahul-Gaz” cererea prealabilă nr. 373 privind achitarea datoriei în termen de 5

zile din data recepției cererii prealabile, care deși a fost recepționată de către

SRL „Cahul-Gaz” la data de 25 aprilie 2016, a fost ignorată de către ultima.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8-11, 513, 572, 619, 668,

942, 970 Cod civil, art. 5-7, 12, 33, 331, 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind executată de către

ÎCS „Trans-Standard” SRL prestația contractuală privind prestarea serviciilor de

certificare conform contractului nr. 5 din 8 noiembrie 2012 și facturii fiscale

nr. FU9265268 din 22 ianuarie 2016, încasarea din contul SRL „Cahul-Gaz” în

beneficiul ÎCS „Trans-Standard” SRL datoria în sumă de 9482 lei și a cheltuielilor de

judecată suportate în legătură cu examinarea pricinii.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul sediul Central din 2 iunie 2017, acțiunea a

fost admisă, a fost încasat de la SRL „Cahul-Gaz” în beneficiul ÎCS „Trans-Standard”

SRL suma de 9482 lei în contul recuperării datoriei.

A fost încasat de la SRL „Cahul-Gaz” în beneficiul ÎCS „Trans-Standard” SRL

cheltuielile legate de taxa de stat în mărime de 285 lei.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 3 octombrie 2017, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Cahul-Gaz” și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul sediul

Central din 2 iunie 2017.

La 1 februarie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, SRL „Cahul-Gaz” a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 3 octombrie 2017, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.

Obiectează că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt

nemotivate în partea respingerii argumentelor SRL „Cahul-Gaz”.

Consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat arbitrar

probele din dosar referitoar la faptul rezilierii contractului de prestare a serviciilor de

certificare nr. 5 din 8 noiembrie 2012 prin notificarea nr. 22 din 20 ianuarie 2016.

Relevă că nu a fost luat în considerație faptul că actul de primire-predare a

lucrărilor și factura fiscală FU9265268 din 22 ianuarie 2016 au fost emise ulterior

rezilierii contractului de către SRL „Cahul-Gaz”.

Insistă că ÎCS „Trans-Standard” SRL nu a formulat pretenții privind repararea

prejudiciului cauzat prin rezilierea contractului.

Notează că instanța de apel a apreciat arbitrar, contrar înțelegerilor din

contractul de prestare a serviciilor de certificare nr. 5 din 8 noiembrie 2012 rapoartele

de prelevare a probelor din 14 ianuarie 2016, aceasta deoarece în temeiul pct. 3.1.1

din contract, certificarea produsului urma să fie efectuată de ÎCS „Trans-

Standard” SRL în baza unei cereri depusă de către SRL „Cahul-Gaz”, conform unui

formular special.

Astfel, obiectează că ÎCS „Trans-Standard” SRL nu a respectat prevederile

contractului și a evaluat conformitatea gazelor naturale în luna ianuarie 2016, fără

cererea și știrea SRL „Cahul-Gaz”.

3

Consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că SRL „Cahul-

Gaz” nu ar fi contestat calitatea serviciilor prestate de către ÎCS „Trans-

Standard” SRL, or, în referința anexată la dosar în prima instanță, SRL „Cahul-Gaz”

a insistat asupra faptului că certificarea în realitate nu a avut loc, fiind efectuată doar

formal.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 20 noiembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 117), și care a fost recepționată de către recurentă la data de 6 decembrie 2017,

ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la dosar (f. d. 123).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 3 octombrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Cahul-Gaz” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

4

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către SRL „Cahul-Gaz”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „Cahul-Gaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cahul-Gaz” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

5