2rac-108/18 — încasarea dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac - 108/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana) – N. Iordachi,

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Vascan, E. Palamarciuc, V. Clima,

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă la acțiunea Întreprinderii cu Capital Străin „Ravelon” Societății cu

Răspundere Limitată împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 08 noiembrie 2017, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectica”, s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 02 iunie 2017,

C O N S T A T Ă:

Întreprinderea cu Capital Străin „Ravelon” Societatea cu Răspundere Limitată (în

continuare ÎCS „Ravelon” SRL) la data de 09 februarie 2017 s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” (în continuare SA

„Termoelectrica”), prin care a solicitat încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 1 693

242,34 lei și a cheltuielilor de judecată. ( f.d. 3-5, vol.I)

În motivarea acțiunii ÎCS „Ravelon” SRL a indicat, că a încheiat cu SA

„Termoelectrica” contracte de prestări servicii nr.3/17-6/15 din 29 ianuarie 2015, nr.

30/17-6/15 din 23 aprilie 2015, nr. 52/17-6/15 din 27 aprilie 2015, nr.59/17-6/15 din 28

aprilie 2015 și nr.94/17-6/15 din 08 mai 2015.

În baza acestor contracte ÎCS „Ravelon” SRL a prestat pentru și în folosul SA

„Termoelectrica” un șir de lucrări de reparație și deservire a bunurilor ultimei în sumă

totală de 6 594 028,95 lei. Întru confirmarea prestării serviciilor au fost eliberate facturi

fiscale și acte de primire-predare, care au fost recepționate și semnate de SA

„Termoelectrica”.

Prin pct.1 din contractele sus - indicate SA „Termoelectrica” s-a obligat să achite

serviciile prestate în termen de 60 zile din momentul recepționării acestora și semnării

facturilor fiscale. În pofida faptului că și-a asumat obligația de achitare a serviciilor în

termen, SA „Termoelectrica” nu și-a onorat această obligație la scadență.

În baza hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din data de 21 martie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 24 ianuarie 2017 s-a încasat

din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul ÎCS „Ravelon” SRL datoria în mărime de

1

6 234 115, 97 lei, formată în urma neachitării serviciilor prestate în baza contractelor sus

– menționate.

Din motiv că SA „Termoelectrica” și-a onorat cu întârziere obligațiile asumate

prin contractele menționate, ÎCS „Ravelon” SRL se consideră îndreptățită să solicite

dobânda de întârziere în sumă de 1693 242,34 lei, pentru perioada neexecutării

obligațiilor.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din data de 02 iunie 2017 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul SA „Termoelectrica”

în beneficiul ÎCS „Ravelon” SRL dobânda de întârziere în sumă de 1 692 754,34 lei și

cheltuieli de judecată în sumă de 57 000,00 lei. ( f.d. 4, 11-19, vol. II)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 08 noiembrie 2017 a respins

apelul declarat de către SA „Termoelectrica”, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 02 iunie 2017.( f.d. 89, 90-98, vol. II)

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 24 ianuarie 2018 SA

„Termoelectrica” a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

privind respingerea cererii de chemare în judecată. (f.d. 103-109, vol. II)

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanțele de judecată au interpretat

eronat normele de drept material, ori la caz nu pot fi aplicate art. 602, 603 și 617 ale

Codului Civil și nu poate fi încasată dobânda de întârziere. Prezentul litigiu urmează de

examinat prin prisma tuturor raporturilor existente în domeniul energetic, în vederea

determinării răspunderii SA „Termoelectrica” pentru neexecutarea obligațiilor de plată

față de ÎCS „Ravelon” SRL. Dobânda de întârziere survine doar în cazul în care

neexecutarea s-a datorat vinovăției SA „Termoelectrica”, la caz instituirea răspunderii în

lipsa vinei este contrară normelor legale.

Contractarea serviciilor prestate de către ÎCS „Ravelon” SRL au avut drept scop

asigurarea populației cu energia termică și electrică, astfel aceste servicii sunt de interes

public, veniturile întreprinderilor din domeniul energetic provin exclusiv din serviciile

prestate consumatorului final, care și este beneficiarul acestor servicii. În tariful

serviciilor prestate consumatorului final nu se includ cheltuieli aferente, dobânzii de

întârziere. Astfel, dobânzile de întârziere rămân fără acoperire financiară din partea

beneficiarilor serviciilor prestate.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei sunt prezentate probe prin care se confirmă

că pe conturile SA „Termoelectrica” sunt aplicate sechestre, iar pe bunurile imobile au

fost instituite interdicții în vederea asigurării executării documentelor executorii.

La data de 12 martie 2018 ÎCS „Ravelon” SRL a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. ( f.d. 178-180, vol.

II)

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

data de 08 noiembrie 2017, expediată participanților la proces prin intermediul oficiului

poștal la data de 22 decembrie 2017, confirmare privind recepționarea acestea la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, depus la data de 24 ianuarie 2018 de către SA

„Termoelectrica”, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

2

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SA

„Termoelectrica” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au

apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca

temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate

eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

SA „Termoelectrica” asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SA „Termoelectrica” inadmisibil.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431, alin. 1, art. 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul, declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

4