3ra-254/18 — contestarea actului administrativ

3ra-254/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: I. Dadu dosarul nr. 3ra-254/18

instanța de apel: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentanții societății comerciale „Radu-Lum-Luci” societate cu răspundere

limitată, Anatolie Postolachi și avocatul Andrei Axinte împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea comercială „Radu-Lum-Luci” societate cu răspundere limitată împotriva

întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu

răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția Națională pentru Reglementare

în Energetică cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 22 ianuarie 2016, societatea comercială „Radu-Lum-Luci” societate cu

răspundere limitată (denumirea prescurtată SC „Radu-Lum-Luci” SRL) a depus

cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii cu capital străin „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere Limitată (denumirea prescurtată

ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL), intervenient accesoriu Agenția

Națională pentru Reglementare în Energetică (denumirea prescurtată ANRE) cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Radu-Lum-

Luci” SRL cu privire la încasarea datoriei în sumă de 74 553,55 de lei și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 2 236,60 de lei.

În argumentarea revendicărilor înaintate, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL a invocat că, SC „Radu-Lum-Luci” SRL a consumat fraudulos

energie electrică, în privința acesteia fiind întocmit Actul nr. 16608 din 19 septembrie

2012, Actul nr.19201 din 10 iulie 2013, Actul nr. 24918 din 25 noiembrie 2013,

Actul nr. 025983 din 22 octombrie 2014. Astfel, în privința consumatorului s-au

efectuat calculele consumului energiei electrice neevidențiate, conform sistemului

paușal și s-au emis facturile de plată a energiei electrice nr. 7136155011 din 26

septembrie 2012 în sumă de 3 456,41 de lei, nr. 7136155014 din 17 august 2013 în

sumă de 19 720,30 de lei, nr. 7136155015 din 09 decembrie 2013 în sumă de

12978,12 lei și nr. 7136155016 din 12 noiembrie 2014 în sumă de 27 876,89 de lei.

1

Consideră reclamanta că actele administrative nominalizate sunt ilegale și

nefondate, deoarece sunt întocmite cu încălcarea procedurii stabilite de Regulamentul

pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice. Or, actele de control au fost

întocmite în lipsa consumatorului/reprezentantului consumatorului casnic, prin

urmare acesta nu a asistat la procedura de efectuare a controlului. Astfel,

consumatorul a fost lipsit de posibilitatea asistării la momentul verificării contorului

și de a-și exprima opinia asupra celor depistate de către furnizor.

Subsecvent, opinează că și facturile de plată a energiei electrice nr. 7136155011

din 26 septembrie 2012 în sumă de 3 456,41 de lei, nr. 7136155014 din 17 august

2013 în sumă de 19 720,30 de lei, nr. 7136155015 din 09 decembrie 2013 în sumă de

12978,12 lei și nr. 7136155016 din 12 noiembrie 2014 în sumă de 27 876,89 de lei

conțin date eronate, întrucât calculele pentru energia electrică au fost efectuate pentru

perioada anului 2012 – 26 ianuarie 2014, presupunând că încălcările au început cu

anul 2012. Totodată, facturile nu indică modalitatea de efectuare sau de calculare a

consumului de energie electrică, nu fac referire la indicațiile precedente și nici la

actul de control în temeiul căruia s-a efectuat calculul pentru energia electrică, nu s-a

luat în considerație faptul că SC „Radu-Lum-Luci” SRL nu are încheiat cu furnizorul

un contract de energie electrică.

Susține reclamanta că, la 24 noiembrie 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă

către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, prin care a solicitat anularea

actelor administrative ca fiind ilegale. Încă, până la data intentării prezentei acțiuni,

nu a primit răspuns la cererea prealabilă.

Solicită admiterea acțiunii, anularea Actelor de încălcare a clauzelor

contractuale nr. 16608 din 19 septembrie 2012, nr.19201 din 10 iulie 2013, nr. 24918

din 25 noiembrie 2013 și nr. 025983 din 22 octombrie 2014; anularea facturilor de

plată nr. 7136155011 din 26 septembrie 2012 în sumă de 3 456,41 de lei,

nr.7136155014 din 17 august 2013 în sumă de 19 720,30 de lei, nr. 7136155015 din

09 decembrie 2013 în sumă de 12 978,12 lei și nr. 7136155016 din 12 noiembrie

2014 în sumă de 27 876,89 de lei.

Judecătoria Hâncești (sediul Central), prin hotărârea din 15 martie 2017 (vol. I,

f.d. 198, 200-208), a respins acțiunea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de

prescripție.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 14 noiembrie 2017 (vol. I, f.d. 236,

237-242), a respins apelul declarat de SC „Radu-Lum-Luci” SRL și a menținutul

hotărârea Judecătoriei Hâncești (sediul Central) din 15 martie 2017.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele inferioare au invocat dispozițiile

art.14 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1), (4) și (5), art. 25 alin. (1) lit. a) din

Legea contenciosului administrativ, art. 116 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

art. 271 din Codul civil, pct. 1, 49, 93 subpct. 2, 94 și 155 din Regulamentul pentru

furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărârea Consiliului de

Administrație al ANRE nr.393 din 15 decembrie 2010.

Referitor la circumstanțele speței, instanțele de fond au constatat că, reclamanta

s-a adresat cu cerere prealabilă la 28 noiembrie 2015, însă, conform avizelor de

recepționare a corespondenței, reclamanta a recepționat la 27 septembrie 2012 copia

Actului din 19 septembrie 2012, la 18 iulie 2013 copia Actului din 10 iulie 2013 și

la 18 noiembrie 2014 copia Actului din 22 octombrie 2014 și Decizia din 13

noiembrie 2014.

2

Astfel, ca temei de tardivitate, instanțele inferioare au reținut că în cadrul

cauzei civile de încasare a datoriei intentată la acțiunea ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL împotriva SC „Radu-Lum-Luci” SRL, ultima a făcut

cunoștință cu actele contestate.

Prin urmare, în speță, acțiunea a fost înaintată peste termen, deoarece cererea

de chemare în judecată a fost depusă peste 4 ani și 2 luni în cazul Actului din 19

septembrie 2012, peste 2 ani și 4 luni pentru actul din 10 iulie 2013 și peste un an

pentru Actul din 22 octombrie 2014, Decizia din 13 noiembrie 2014 și Actul

nr.24918 din 25 noiembrie 2013.

Mai mult decât atât, instanțele de fond au notat că reclamanta nu a solicitat

repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și nu a prezentat probe ce ar

justifica omiterea termenului de prescripție.

Subsecvent, instanțele inferioare au constatat că, actele supuse examenului

legalității certifică faptul că consumatorul SC „Radu-Lum-Luci” SRL a consumat

fraudulos energie electrică în perioada indicată în aceste acte. Totodată, s-a ajuns la

concluzia că, acțiunile furnizorului de energie electrică au fost efectuate în strictă

conformitate cu prevederile Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei

electrice.

La 21 decembrie 2017, reprezentanții SC „Radu-Lum-Luci” SRL, Anatolie

Postolachi și avocatul Andrei Axinte au declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea totală

a deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie admisă integral acțiunea (vol. II, f.d. 1-8, 9).

În motivarea recursului reiterează circumstanțele faptice ale cauzei și invocă

faptul că instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au

interpretat în mod eronat legea.

În acest sens menționează că, concluzia instanței de apel privind tardivitatea

acțiunii sunt eronate, deoarece SC „Radu-Lum-Luci” SRL a aflat de actele

administrative contestate la 09 noiembrie 2015, când a luat cunoștință de

materialele cauzei intentate la acțiunea ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”

SRL cu privire la încasarea datoriei. Astfel, opinează că, operatorul de rețea nu a

adus la cunoștință, în modul stabilit de lege, actele întocmite în privința SC „Radu-

Lum-Luci” SRL. Prin urmare, consideră că s-a încadrat în termenul de adresare atât

cu cerere prealabilă, cât și cu cerere de chemare în judecată.

La fel, susține că instanțele inferioare greșit nu au dat apreciere argumentului

SC „Radu-Lum-Luci” SRL precum că semnăturile de pe avizele de recepție a

corespondenței, prin care se confirmă recepționarea Actelor de încălcare a clauzelor

contractuale, nu-i aparțin. Or, aceste avize au fost contrasemnate de persoane

străine, neangajați ai SC „Radu-Lum-Luci” SRL și nu sunt confirmate prin ștampila

societății.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

3

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Ab initio, instanța de recurs consideră calea de atac ca fiind demarată în

interiorului termenului legal, deoarece actul judecătoresc de dispoziție recurat în

speță datează cu 14 noiembrie 2017 (vol. I, f.d. 236, 237-242), iar cererea de recurs a

fost predată oficiului poștal la 21 decembrie 2017, fapt confirmat prin amprenta

sigiliului aplicată pe plic (vol. II, f.d.9, 1-8).

Completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot

fi acceptate alegațiile recurentului conținute în cererea de recurs, or, conform

4

prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând memoriul cuprins în cererea de recurs, completul de admisibilitate

evocă faptul că argumentele invocate în aceasta (vol. II, f.d. 1-8), în esența lor, sunt

similare alegațiilor înserate în cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 220-226). Astfel se

deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din cererea de

apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de

drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că în cererea de recurs formulată,

reprezentanții recurentei nu au evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe faptice care au fost

supuse examinării și aprecierii în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că, nu este suficientă simpla

expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu

indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul

de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu

se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării

motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de

apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor

pe care se bazează.

Astfel, completul de admisibilitate menționează că, dezvoltarea recursului

trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a

învedera nelegalitatea hotărârii.

Ca urmare, necorespunderea recursului exigențelor prestabilite în art.437 alin.(1)

din Codul de procedură civilă și care nu conține esența și temeiurile lui, argumentul

ilegalității actului de dispoziție atacat, precum și propunerile respective, constituie

temei de inadmisibilitate a recursului în cauză.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc

în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Or, acestea au fost deja

supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul

de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și nu urmează a fi reiterate

în ordine de recurs.

Ipoteza relevată certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece reprezentanții recurentei nu au invocat niciun argument plauzibil

în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază

caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde

5

simplul fapt al dezacordului reprezentanților recurentei cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de reprezentanții SC „Radu-Lum-Luci” SRL,

Anatolie Postolachi și avocatul Andrei Axinte nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de

drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de

a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentanții recurentei au

depus prezenta cerere de recurs după ce SC „Radu-Lum-Luci” SRL a avut

posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentanții SC „Radu-Lum-Luci” SRL, Anatolie Postolachi și avocatul Andrei

Axinte împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, în baza

art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, –

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de reprezentanții societății

comerciale „Radu-Lum-Luci” societate cu răspundere limitată, Anatolie Postolachi

și avocatul Andrei Axinte împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14

noiembrie 2017, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de societatea comercială „Radu-Lum-Luci” societate cu răspundere limitată

6

împotriva întreprinderii cu capital străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”

societate cu răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

7