3ra-247/18 — contestarea actelor arministrative

Dosarul nr. 3ra-247/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Costin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Țîganciuc

Ecaterina, prin intermediul avocatului Valeriu Pelin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Țîganciuc Ecaterina

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 07 decembrie 2015 Țîganciuc Ecaterina prin intermediul avocatului

Valeriu Pelin a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului

General al Poliției (în continuare IGP) și Ministerului Afacerilor Interne (în continuare

MAI) prin care a solicitat: recunoașterea ca fiind neîntemeiate refuzurile IGP de а-i

calcula și achita salariul pentru perioada din 12 august 2015 - 30 septembrie 2015 și

recunoașterea ca fiind neîntemeiat refuzul MAI de a-i stabili pensia; obligarea IGP de a

schimba temeiurile din ordinele nr. 91 ef din 14 august 2015 și nr. 96 din 04 septembrie

2015 din ”concediu din cont propriu” - în ”concediu medical”, cu achitarea salariului

pentru perioada 12 august 2015 - 30 septembrie 2015; obligarea MAI să-i stabilească

pensia ca urmare a survenirii unei boli în legătură cu îndeplinirea obligațiunilor de

serviciu și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a fost angajată la serviciu în organele

de politie ale MAI o perioadă mai mare de 20 ani ca polițist, în grad de plutonier major

de poliție. Aproximativ prin anul 2013 a început să-și piardă vederea și începând cu

12.05.2015 brusc și-a pierdut total vederea. S-a adresat la policlinica serviciului medical

al MAI unde i s-a acordat concediu medical, fiindu-i prescris și un tratament medical.

Cauza pierderii vederii nu a fost stabilită și după expirarea concediului medical a devenit

inaptă de muncă. Medicul i-a comunicat precum că nu mai este în drept să-i prelungească

concediul de boală și că urmează să revină la serviciu.

A invocat reclamanta că s-a prezentat la serviciu, însă, deoarece nu putea să-și

îndeplinească obligațiunile de serviciu pe motiv de boală, a fost îndreptată către comisia

1

medico-militară pentru stabilirea capacității de muncă. Toți membrii acestei comisii în

acea perioada se aflau în concediu.

A menționat reclamanta că în legătură cu situația creată la serviciu, persoanele cu

funcții de răspundere i-au comunicat că unica soluție este ca să-și i-а concediu din cont

propriu. Astfel, IGP a emis ordinele nr. 91 ef din 14.08.2015 și nr. 96 din 04.09.2015,

prin care reclamantei i s-a acordat concediu din cont propriu neplătit pentru perioada

12.08.2015 - 30.09.2015.

A relatat reclamanta că s-a adresat către IGP cu o cerere cu privire la achitarea

salariului pentru perioada din 12.08.2015 - 30.09.2015, însă i s-a refuzat. Boala s-a

agravat anume pe motivul acordării asistenței medicale întârziate și necorespunzătoare

și a fost învinuită precum că ar simula boala, motiv pentru care nu i se acorda buletin

medical. Prin ordinul IGP nr. 743 ef din 16.10.2015 a fost concediată conform art. 47

alin. (1) lit. e) al Legii RM nr. 320 din 27.12.2012 „Cu privire la activitatea poliției și

Statutul polițistului”, în legătură cu starea sănătății, cu numirea pensiei.

Prin hotărârea din 13 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de Ecaterina Țîganciuc a fost admisă parțial: a fost

recunoscut neîntemeiat refuzul IGP de а-i calcula și achita salariul pentru perioada 12

august 2015 - 30 septembrie 2015 și refuzul MAI de а-i numi pensia Ecaterinei

Țîganciuc în urma recalculării salariului pentru perioada 12 august 2015 -30 septembrie

2015; a fost obligat IGP de a schimba temeiurile din ordinele nr. 91 ef din 14 august

2015 și nr. 96 din 04 septembrie 2015 din ”concediu din cont propriu” în ’’concediu

medical”, cu achitarea salariului pentru perioada 12 august 2015 - 30 septembrie 2015;

în rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Inspectoratul General al Poliției, casată hotărârea din 13 aprilie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o hotărîre nouă prin care cererea de

chemare în judecată înaintată de Țîganciuc Ecaterina împotriva Inspectoratului General

al Poliției și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 13 decembrie 2017, Țîganciuc Ecaterina, prin intermediul avocatului

Valeriu Pelin, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea în vigoare a

hotărîrii instanței de fond și încasarea cheltuielilor de judecată de la pîrîți.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod

eronat legea și normele dreptului material, nu a aplicat legea care urma să fie aplicată,

aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 21 noiembrie 2017. Recursul

declarat la data de 13 decembrie 2017 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Țîganciuc Ecaterina, prin intermediul

avocatului Valeriu Pelin, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

2

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Țîganciuc Ecaterina, prin intermediul

avocatului Valeriu Pelin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Țîganciuc Ecaterina, prin intermediul avocatului Valeriu

Pelin, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Țîganciuc Ecaterina, prin intermediul

avocatului Valeriu Pelin, împotriva deciziei din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4