2ra-183/18 — Determinarea domiciliului copilului minor

Dosarul nr. 2ra–183/18

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Burdujan Mihail, prin

intermediul avocatului Oleg Bondarenco, împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 29 iunie 2017, prin care a fost respins apelul lui Burdujan Mihail și

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 octombrie 2016, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Burdujan către Mihail

Burdujan, cu privire la stabilirea domiciliului copilului,

c o n s t a t ă:

La 24.06.2016, Burdujan Olga s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

către Burdujan Mihail cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor.

În motivarea acțiunii, a indicat că a fost în relații de căsătorie cu Burdujan

Mihail, căsătoria fiind înregistrată la data de 14 octombrie 2011. Din căsătorie,

XXXX, s-a născut copilul minor XXXX, fapt confirmat prin certificatul de naștere

seria XXXXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 31 martie 2016,

căsătoria dintre Burdujan Olga și Mihail Burdujan a fost desfăcută. Prin aceeași

hotărâre s-a dispus încasarea de la pârât în beneficiul reclamantei, Burdujan Olga,

a pensiei de întreținere pentru copilul minor.

După desfacerea căsătoriei, ea cu fiul minor locuiesc separat de pârât. La

început relațiile de familie erau normale, iar cu trecerea timpului pârâtul a început

a ignora relațiile de familie, a devenit agresiv, aplica violența față de ea, din care

considerente copilul a început să se streseze.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 octombrie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, acțiunea a fost

admisă.

În justificarea soluției instanța de apel a indicat că instanța nu poate trece cu

vederea comportamentul apelantului Mihail Burdujan în raport cu familia, mai cu

seamă cu soția sau fosta soție (intimata), care este mama unui copil în vârstă

fragedă doar de X ani. Or, conform declarațiilor intimatei și materialelor speței

apelantul de nenumărate ori a manifestat un comportament agresiv și violent față

de ea.

La 13.09.2017, Burdujan Mihail, prin intermediul avocatului Oleg

Bondarenco, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29

iunie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a admis încălcarea

dreptului recurentului la un proces echitabil prin faptul omiterii expunerii asupra

argumentelor apelului, prin invocarea în motivarea deciziei recurate a unor

circumstanțe străine cazului examinat și a unor concluzii care vin în contradicție

vădită cu dispozitivul deciziei recurate.

La 17.01.2017, Burdujan Olga a depus referință la cererea de recurs, prin care

a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Burdujan Mihail, prin intermediul avocatului Oleg Bondarenco, ca fiind

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Burdujan Mihail, prin

intermediul avocatului Oleg Bondarenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean