2ra-2250/17 — incasarea primei de asigurare obligatorie de asistenta medicala si a penalitatii de intirziere

2ra-2250/17 — incasarea primei de asigurare obligatorie de asistenta medicala si a penalitatii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Pasecinic dosarul nr. 2ra-2250/17

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Maria Ghervas, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Vladimir Clima,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină împotriva lui Vladimir Clima cu privire la încasarea primei

de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalității de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Vladimir Clima și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 20 aprilie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 03 ianuarie 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Clima cu privire la

încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalității de

întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, asigurarea obligatorie de

asistență medicală are un caracter obligatoriu pentru toți cetățenii Republicii

Moldova iar pentru obținerea statutului de persoană asigurată, nu se semnează

contractul de asigurare și nu se negociază condițiile de asigurare, persoana devine

asigurată prin efectul legii la momentul executării obligației de achitare a primei de

asigurare.

Menționează că, obligația achitării primei de asigurare este examinată prin

prisma obligativității, prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1585 din 27

februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală.

Invocă că, neexecutarea obligației de achitare a primei de asigurare în

termen, atrage după sine aplicarea sancțiunilor pecuniare față de persoana care nu

și-a onorat obligația.

Relevă că, Agenția Teritorială Centru a Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină în temeiul art. 17 lit. a) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 cu

privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare

1

obligatorie de asistență medicală, efectuează evidența și controlul corectitudinii

calculării și virării în termen la contul Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în formă de

sumă fixă, precum și încasarea penalităților și aplicarea sancțiunilor pecuniare.

Afirmă că, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind controlul

achitării primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă și

Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului RM cu privire la aprobarea unor acte

normative nr. 1015 din 05 septembrie 2006, Agenția Teritorială Centru a

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină este în drept să identifice fondatorii

de întreprinderi individuale, care se eschivează de la plata primei de asigurare

obligatorie de asistență medicală în sumă fixă și să intenteze în instanța de judecată

competentă pentru încasarea sumei debitoare.

Astfel, menționează că, Vladimir Clima este fondatorul Întreprinderii

Individuale „Clima”, cu sediul pe str. Vasile Lupu 46/1, ap. 4, mun. Chișinău și

prin urmare, se atribuie la categoria de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie

de asistență medicală în sumă fixă care se asigură în mod individual.

Invocă că, termenul de achitare a primei de asigurare obligatorie de asistență

medicală în sumă fixă pentru anul 2014 a fost pînă la 17 aprilie 2014 inclusiv și

constituia 4056 lei, pentru anul 2015 termenul de achitare a fost pînă la 28 iulie

2015 și constituia 4056 lei iar pentru anul 2016 prima de asigurare constituia 4056

lei și urma a fi achitată până la data de 31 martie a anului în gestiune.

Susține că, pe parcursul anilor 2014, 2015 și 2016, Vladimir Clima, fondator

al ÎI „Clima” nu și-a onorat obligația prevăzută de legislație de a achita prima de

asigurare obligatorie de asistență medicală în termenul legal stabilit, iar conform

prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 cu privire

la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de

asistență medicală, neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de

asistență medicală, atrage după sine calcularea unei majorări de întîrziere în

proporție de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere.

Invocă că, pentru anii 2014-2016, Vladimir Clima înregistrează datorii față

de fondul asigurării obligatorii de asistență medicală și, anume, pentru anul 2014 –

prima de asigurare obligatorie în sumă de 4056 lei și penalitatea în mărime de

1046,45 lei, pentru anul 2015 - prima de asigurare obligatorie în sumă de 4056 lei

și penalitatea în mărime de 632,74 lei, pentru anul 2016 - prima de asigurare

obligatorie în sumă de 4056 lei și penalitatea în mărime de 1095,12 lei.

Relevă că, la data de 30 mai 2016 a expediat în adresa pârâtului o înștiințare,

prin care a solicitat achitarea datoriei pentru anii 2014, 2015 și 2016, însă aceasta

nu a fost executată.

Solicită încasarea de la Vladimir Clima a primei de asigurare obligatorie de

asistență medicală pentru anii 2014, 2015 și 2016 în sumă de 12 168 lei și

majorarea de întârziere în mărime de 2 774,31 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 20 aprilie 2017, a

fost admisă acțiunea și a fost încasată de la Vladimir Clima în beneficiul

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină prima de asigurarea obligatorie de

2

asistență medicală în sumă de 12 168 lei și penalitatea de întârziere în sumă de

2774,31 lei. A fost încasat de la Vladimir Clima în beneficiul statului, taxa de stat

în sumă de 448 lei.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin constatarea faptului că,

Vladimir Clima, este fondatorul ÎI „Clima”, care are statut de persoană asigurată și

urma să achite primele de asigurare impuse prin prisma sistemului de asigurare

obligatorie a statului în sumă fixă, olgațiune care nu a fost onorată pentru anii

2014-2016, acumulând o datorie în mărime de 12 168 lei, care urmează a fi

încasată forțat.

La admiterea cerinței privind încasarea penalității de întârziere în sumă de

2774,31, prima instanță a reiterat că, pentru neexecutarea în termen de către pârât a

obligației de plată, se calculează majorarea de întârziere în proporție de 0,1% din

suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere conform art. 30 alin. (1) al Legii nr.

1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare

a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Vladimir Clima și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 12 octombrie 2017, Vladimir Clima a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și procedural și, anume, nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, a fost

interpretată în mod eronat legea, nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și au fost apreciate arbitrar

probele, încălcându-i, astfel, drepturile și libertățile fundamentale.

Menționează că, ÎI „Clima” nu funcționează pe o perioadă de 10 ani, fapt

confirmat prin răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 01-

15/2-1244 din 13 martie 2017, în care este indicat că, ÎI „Clima” este inactivă din

2007 și până în prezent, deoarece nu a prezentat declarațiile prevăzute de legislație,

nu a efectuat pe perioada dată careva decontări în buget și nici nu înregistrează

careva datorii la Bugetul Public Național, întreprinderea a fost inclusă în lista

persoanelor juridice inactive.

Relevă că, la data de 25 iulie 2017, Camera Înregistrării de Stat acționând în

baza Legii cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a

întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007, a radiat din Registru

de Stat al întreprinzătorilor individuali, ÎI „Clima”, deoarece conform art. 26 alin.

(1) al Legii enunțate, persoana juridică inactivă și întreprinzătorul individual

inactiv se consideră că și-au încetat activitatea și sunt radiați din oficiu.

Astfel, invocă că, în prezent ÎI „Clima” nu are careva datorii la Bugetul

Public National, nu activează pe o perioada de peste 10 ani, din care motiv a fost

considerată ca întreprinzător individual inactiv și a fost radiată din Registrul de

Stat.

3

Califică ca eronată concluzia instanței de apel precum că, el are viza de

reședință în Republica Moldova și este obligat să achite prima de asigurare

obligatorie, deoarece reieșind din prevederile art. 2 al Legii cu privire la mărimea,

modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală nr. l593 din 26 decembrie 2002, urmează să fie întrunită condiția

pricipală și, anume, - reședința în Republica Moldova, însă el de 10 ani nu are

reședința în Republica Moldova dar în România, unde locuiește permanent și

activează, astfel, susține că, nu se încadrează în categoria persoanelor obligate să

achite prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în fondurile Companiei

Naționale de Asigurări în Medicină.

Consideră că, instanța de apel a examinat superficial cauza, deoarece în

decizie sunt expuse exact aceleași concluzii ca și în hotărârea primei instanțe.

Mai invocă că, intimatul este de rea-credință, deoarece prin înștiințarea nr.

02-01/13-600 din 30 mai 2016 i-a solicitat achitarea primei de asigurare obligatorie

pentru anii 2013, 2014, 2015, 2016 deși, conform art.17 alin. (4) al Legii nr. 1593

din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, termenul de prescripție

extinctivă pentru stingerea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală

și a penalităților aferente acestora este de 3 ani.

Astfel, cu referire și la prevederile art. 267 și 272 din Codul civil, consideră

că, intimatul a omis dreptul de a se adresa în judecată cu cerința de încasarea a

primelor de asigurare neachitate pentru anii 2014 – 2016.

La fel, consideră eronată concluzia instanțelor de judecată precum că, prima

de asigurare poate fi echivalată cu un impozit, deoarece reieșind din prevederile

art. 6 din Codul fiscal și art. 17 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de

asistență medicală, este evidentă diferența dintre contribuția fiscală și prima de

asigurare, iar caracterul obligatoriu atribuit de legiuitor asigurării medicale

ilustrează obligația de plată și sancțiunea pentru neonorarea acestei obligații și,

anume, nepreluarea riscului asigurat și atragerea la răspundere contravențională,

însă nicidecum încasarea retroactivă a primei de asigurare, decât pentru perioada

curentă a anului în gestiune cu titlu de prejudiciu.

Mai invocă că, în speță se solicită încasarea primei de asigurare pentru anul

2014, deși conform informației prezentate nemijlocit de intimată, polița sa de

asigurare era valabilă pentru anul 2014, adică până la 01 decembrie 2014.

Susține că, în speță, intimata a solicitat încasarea penalității pe o perioada ce

depășește 6 luni, or, conform art. 268 lit. a) din Codul civil, se prescriu în termen

de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității, argument care a fost ignorat de

către instanțele de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurentul a recepționat copia deciziei instanței de

4

apel la data de 15 august 2017 (f. d. 109), iar cererea de recurs a fost depusă de

către acesta la data de 12 octombrie 2017 (f. d. 102).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Vladimir Clima

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

5

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Vladimir Clima asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Vladimir Clima ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Vladimir Clima se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

6