2ra-2131/17 — incasarea primei de asigurare obligatorie si a penalitatii

dosarul nr. 2ra-2131/17

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Gh. Stratulat

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lozovan Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania

Națională de Asigurări în Medicină împotriva lui Lozovan Serghei cu privire la

încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și penalităților,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Lozovan Serghei și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 11 aprilie 2017,

c o n s t a t ă :

La 03 ianuarie 2017, Compania națională de Asigurări în Medicină a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva lui Lozovan Serghei cu privire la încasarea

primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și penalităților.

În motivarea acțiunii, Compania națională de Asigurări în Medicină a

menționat că asigurarea obligatorie de asistență medicală are un caracter obligatoriu

pentru toți cetățenii Republicii Moldova. Pentru obținerea statutului de persoană

asigurată, nu se semnează contractul de asigurare și nu se negociază condițiile de

asigurare. Persoana devine asigurată prin efectul legii la momentul executării

obligației de achitare a primei de asigurare.

De asemenea, a menționat că obligația achitării primei de asigurare este

examinată prin prisma obligativității, prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea cu

privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr. 1585 din 27 februarie

1998.

1

Reiterează că neexecutarea obligației de achitare a primei de asigurare în

termen, atrage după sine aplicarea sancțiunilor pecuniare față de persoana care nu

și-a onorat obligația.

Totodată, a relatat că Agenția Teritorială Centru a Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină în temeiul art. 17 lit. a) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie

2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală, efectuează evidența și controlul corectitudinii

calculării și virării în termen la contul Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în formă de sumă

fixă, precum și încasarea penalităților și aplicarea sancțiunilor pecuniare.

În conformitate cu prevederile Regulamentului privind controlul achitării

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă și Anexa nr. 2

la Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea unor acte normative nr. 1015 din 05

septembrie 2006, Agenția Teritorială Centru a Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină este în drept să identifice fondatorii de întreprinderi individuale care se

eschivează de la plata primei de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă

fixă și să intenteze în instanța de judecată competentă pentru încasarea sumei

debitoare.

Astfel, menționează că Lozovan Serghei este fondatorul Întreprinderii

Individuale ”Lozovan Serghei”, cu sediul pe str. Mihai Eminescu 41/1 B ap. 1

municipiul Chișinău și prin urmare se atribuie la categoria de plătitori ai primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă care se asigură în mod

individual.

Deci, termenul de achitare a primei de asigurare obligatorie de asistență

medicală în sumă fixă pentru anul 2014 a fost pînă la 17 aprilie 2014 inclusiv și

constituia 4056 lei, iar pentru anul 2015 termenul de achitare a fost pînă la 28 iulie

2015 și constituia 4056 lei.

Prin urmare, invocă faptul că pe parcursul anilor 2014, 2015, 2016, Lozovan

Serghei, fondator al Întreprinderii Individuale ”Lozovan Serghei” nu și-a onorat

obligația prevăzută de legislație de a achita prima de asigurare obligatorie de

asistență medicală în termenul legal stabilit, iar neachitarea în termen a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală atrage după sine calcularea unei majorări

de întîrziere în proporție de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere

(art. 30 alin. (1) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002).

Menționează că Lozovan Serghei înregistrează pentru anii 2014-2016

următoarele datorii față de fondul asigurării obligatorii de asistență medicală și

anume: pentru anul 2014 – prima de asigurare obligatorie în sumă de 4056 lei și

penalitatea în mărime de 1046,45 lei; pentru anul 2015 - prima de asigurare

obligatorie în sumă de 4056 lei și penalitatea în mărime de 632,74 lei; pentru anul

2016 - prima de asigurare obligatorie în sumă de 4056 lei și penalitatea în mărime

de 1095,12 lei, iar în total suma de 12.168 lei ce constituie prima de asigurare și

2774,31 lei ce constituie penalitatea.

Solicită încasarea de la Lozovan Serghei a primei de asigurare obligatorie de

asistență medicală pe anii 2014-2016 în sumă de 12.168 lei și majorarea de

întîrziere în mărime de 2774,31 lei.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 11 aprilie 2017,

acțiunea înaintată de Compania de Asigurări în Medicină a fost admisă.

S-a încasat de la Lozovan Serghei în beneficiul Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină valoarea primei de asigurarea obligatorie de asistență

medicală pentru anii 2014, 2015, 2016 în sumă de 12.168 lei.

S-a încasat de la Lozovan Serghei în beneficiul Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină penalitatea în sumă de 2774,31 lei.

S-a încasat de la Lozovan Serghei în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

448,26 lei.

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că Lozovan Serghei fiind fondatorul Întreprinderii Individuale ”Lozovan

Serghei”, nu a achitat primele de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

anii 2014-2016, acumulînd o restanță în sumă totală de 12.168 lei, precum și

penalitatea în sumă de 2774,31 lei.

Astfel, prima instanță a concluzionat că deoarece Lozovan Serghei face parte

din categoria de plătitori al primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală

în sumă fixă care se asigură în mod individual și ținînd cont de faptul că Lozovan

Serghei nu a achitat primele de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

anii 2014-2016, cererea de chemare în judecată înaintată de Compania Națională

de Asigurări în Medicină urmează a fi admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2017, a fost respins apelul

declarat de Lozovan Serghei și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 11 aprilie 2017.

La 06 octombrie 2017, Lozovan Serghei a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată

de Compania Națională de Asigurări în Medicină să fie respinsă.

Recurentul Lozovan Serghei, în motivarea recursului a menționat că nu a avut

calitatea de asigurat, deoarece în perioadele bugetare 2014-2016 s-a aflat peste

hotarele țării mai mult de 183 de zile calendaristice în fiecare perioadă a anilor

respectivi, din care considerente nu avea obligația de plată a primelor de asigurare

medicală, iar Compania Națională de Asigurări în Medicină avea obligația să

verifice și să constate acest fapt.

Deci, menționează că pentru a avea calitatea de persoană asigurată, drept

condiție necesară este de a fi prezent în țară pe parcursul anului bugetar mai mult de

183 de zile.

La fel, a reiterat că instanța de apel în decizia recurată a menționat că potrivit

datelor din Carnetul de Marinar, s-a aflat peste hotarele țării mai mult de 183 de

zile, astfel nu putea avea calitatea de persoană asigurată și respectiv nu putea avea

careva obligație de plată a primei de asigurare medicală, însă, instanța de apel nu a

luat în considerație probele prezentate.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 27 iulie

2017, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

3

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 06 octombrie 2017, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

4

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Lozovan Serghei, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Lozovan Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5