2ra-2082/17 — Apărarea dreptului de proprietate, radierea vizei de domiciliu și evacuarea din imobil.

Dosarul nr. 2ra-2082/17

Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău

Judecător: A. Spoială

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, A. Pahopol și V. Negru

Î N C H E I E R E

6 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cemortan

Natalia,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Fiodor

Trișin împotriva Nataliei Cemortan, cu privire la apărarea dreptului de proprietate,

radierea vizei de domiciliu și evacuarea din imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Cemortan Natalia, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016,

A C O N S T A T A T:

La 27 septembrie 2016, Fiodor Trișin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Cemortan, cu privire la apărarea dreptului de proprietate, radierea

vizei de domiciliu și evacuarea din imobil.

În motivarea pretențiilor a invocat că este proprietarul apartamentului nr. 22 din

str. Mihai Sadoveanu, nr. 6/3, sect. Ciocana, mun. Chișinău cu suprafața de, 55,9 m2,

cu nr. cadastral 0100312.142.01.022.

Imobilul dat a fost dobîndit în baza contractului de vînzare-cumpărare 4-203 din

11 mai 1998 încheiat între Natalia Cemortan, în calitate de vînzător și Fiodor Trișin în

calitate de cumpărător, înregistrat la cadastru la 18 iunie 2003.

Reclamantul a mai specificat că în apartamentul respectiv locuiește Natalia

Cemortan împreună membrii familiei sale, aceasta urmînd să elibereze apartamentul în

cauză pînă la 1 decembrie 2004 și să transmită bunul în posesiunea proprietarului, însă

fiind vizată în acest sens de mai multe ori, despre necesitatea eliberîrii spațiului

locativ, aceasta categoric a refuzat.

Consideră Fiodor Trișin că prin acțiunile pîrîtei i se încalcă dreptul de proprietate

1

și anume dreptul de posesie și folosință asupra bunului imobil.

Solicită reclamantul recunoașterea dreptului de proprietate în privința

apartamentului nr. 22 din str. Mihai Sadoveanu, nr. 6/3, sect. Ciocana, mun. Chișinău

cu suprafața de 55,9 m2, nr. cadastral 00312.142.01.022; radierea vizei de domiciliu a

Nataliei Cemortan și a altor persoanele din apartamentul nominalizat și evacuarea

Nataliei Cemortan împreună cu membrii familiei și bunurile sale din apartamentul nr.

22 din str. Mihai Sadoveanu, nr. 6/3, sect. Ciocana, mun. Chișinău.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Fiodor Trișin împotriva Nataliei Cemortan,

cu privire la apărarea dreptului de proprietate, radierea vizei de domiciliu și evacuarea

din imobil a fost admisă. S-a dispus apărarea dreptului de proprietate a lui Trișin

Fiodor Vasile prin evacuarea dnei Cemortan Natalia Ion, împreună cu membrii familiei

și bunurile sale, din apartamentul nr. 12 din str. Mihai Sadoveanu, nr. 6/3, mun.

Chișinău, nr. cadastral 0100312.142.01.022 și radierea vizei de domiciliu a dnei

Cemortan Natalia Ion și a terțelor persoane de pe adresa: apartamentul nr. 22 din str.

Mihai Sadoveanu, nr. 6/3, mun. Chișinău, nr. cadastral 0100312.142.01.022 (f.d. 19,

27-28).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 2 decembrie 2016,

Cemortan Natalia, a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, a fost respins apelul

declarat de Cemortan Natalia, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 14 noiembrie 2016 (f.d. 55, 56-62).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 13 septembrie 2017, Cemortan

Natalia, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea sa

fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinăudin 24 iulie 2017, prin care a fost expediată copia decizie instanței de apel în

adresa părților (f.d. 65), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data

2

recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 25 octombrie 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, iar

la 6 noiembrie 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

intimatul a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

3

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de Cemortan Natalia asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Cemortan Natalia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de Cemortan Natalia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4