3ra-1385/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1385/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-1385/17

Prima instanță - (Judecătoria Edineț, sediul Briceni) Gh. Comerzan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Odobescu Ghenadie

în interesele Societății cu Răspundere Limitată ”Linavan”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la

anularea actului de inspecție și restituirea sumei încasate excedentar,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 august 2017 prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Linavan” și menținută

hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 19 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2016, avocatul Odobescu Ghenadie a înaintat în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „Linavan” cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului Vamal Briceni cu privire la anularea actului de inspecție și restituirea sumei

încasate excedentar.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la data de 24 iulie 2016

pentru trecerea frontierei a mărfii, Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan”

deținea pachetul de documente obligatorii necesare la efectuarea controlului

documentar.

La fel a menționat că declarantul a prezentat documentele suplimentare pentru a

exclude situația calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă decît metoda 1,

însă colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în

vamă a mărfii după metoda 1.

De asemenea a relatat că potrivit ordinului Serviciului Vamal nr. 01-1 din

04 ianuarie 2016 Cu privire la lista actelor necesare la efectuarea controlului

documentar, Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” deținea pachetul de

documente format din: contract de vînzare-cumpărare nr. 1/2016 din 04 ianuarie

2016, scrisoare de trăsură internațională prevăzută de Convenția TIR din 1975 și de

1

Hotărârea nr. 1086 din 25 noiembrie 1997 pentru aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de aplicare a Convenției vamale relativ la transportul internațional

de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR 0181660 din 22 iulie 2016, factura

comercială (invoice) nr. 47 din 22 iulie 2016, declarația privind valoarea în vamă a

mărfii din 24 iulie 2016, declarația vamală a țării de export 805180000/2016/001038

din 22 iulie 2016, declarația electronică 805180000/6/001038 din 22 iulie 2016,

contract de vînzare-cumpărare specificația la contractul nr. 48 din 19 iulie 2016,

permis de carantină pentru importul (tranzit) product AP0038050 din 15 iulie 2016,

certificatul cheltuielilor de transport din 23 iulie 2016, certificat fitosanitar din 22

iulie 2016, scrisori ale agenților economici oferta comercială din 19 aprilie 2016,

price-list din 19 aprilie 2016, contract de vînzare-cumpărare anexă la contractul

nr. 47 din 22 iulie 2016.

Ulterior, colaboratorul vamal verificînd corectitudinea declarației DVV-1 a

motivat că s-a constatat că marfa prezintă risc de subevaluare, documentele

prezentate de declarant nefiind suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii,

solicitînd prezentarea unor acte suplimentare. Astfel, organul vamal a indicat doar că

marfa prezintă risc de subevaluare fără a indica care risc s-a depistat: determinat sau

potențial.

Consideră că colaboratorul vamal în cazul în care întemeiat suspecta o

subevaluare a tranzacției de import, urma să întocmească un raport către șeful

Serviciului Vamal cu sesizarea tranzacției de import perfectate și a temeiului

suspiciunii.

Rezultînd din documentele prezentate de declarantul Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan” privind devămarea mărfii, Biroul Vamal Briceni la determinarea

valorii în vamă a mărfii urma să aplice prevederile art. 10 al. (1) lit. a) din Legea cu

privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 u stabilirea plății vamale în

dependență de costul declarat.

De asemenea, a reiterat că Biroul Vamal Briceni a solicitat de la Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” prezentarea actelor suplimentare, or conform pct. 3

din Regulamentul cu privire la utilizarea actelor necesare la vămuirea mărfurilor, din

momentul solicitării de către organul vamal în procesul vămuirii a actelor

suplimentare conform pct. 2, acestea se menționează în Actul de inspecție și devin

obligatorii, însă o astfel de mențiune nu a fost efectuată. Astfel, consideră că odată ce

nu au fost incluse în Actul de inspecție, aceste acte nu sunt obligatorii.

Potrivit documentelor eliberate de Biroul Vamal Briceni, declarantului Societății

cu Răspundere Limitată „Linavan” i s-a refuzat calcularea valorii în vamă a mărfii

după metoda 1 pe motiv că nu a prezentat în vamă toate actele necesare.

Or, declarantul a prezentat Biroului Vamal Briceni toate actele necesare calculării

valorii în vamă a mărfii importate după metoda 1. Prin urmare, Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” urma să completeze DVV-1 (care cuprinde metoda

1) și nu DVV-2 (care cuprinde metodele 2,3,4,5,6) pe care i-au dat-o spre completare

colaboratorii Biroului vamal Briceni.

Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” nu este de acord cu mărimea

plăților vamale calculate după metoda 6 a Legii cu privire la tariful vamal de către

Biroul Vamal Briceni, consideră calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă

totală de 9930,81 lei din marfa importată în valoare de 1557 dolari SUA.

Astfel, în rezultatul examinării declarației vamale, inspectorul vamal a operat

2

rectificarea, prin care a majorat valoarea prețurilor vamale cu 48.490,54 lei.

Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” solicită anularea Actului de

inspecție din 24 iulie 2016 emis de Birou Vamal Briceni în cazul importării mărfii

lemnoase, anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă

a mărfurilor cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației vamale în

varianta inițială (tipizată DVV-1), obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui

modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de Societatea

cu Răspundere Limitată „Linavan” la 24 iulie 2016 potrivit metodei 1, încasarea de la

Biroul Vamal Briceni a sumei de 9930,81 lei ce constituie diferența dintre sumele

încasate conform DVV-1 și DVV-2, încasată excedentar la data de 24 iulie 2016 de

către Biroul Vamal Briceni, încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni (sediul Edineț) din 19 ianuarie 2017, cererea

de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” a

fost respinsă (f.d. 32-47 Vol. I).

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că la data de 24 iulie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată ”Linavan” a

importat mărfuri lemnoase ”lemn tăiat longitudinal, nevopsit, neșlefuit, din specii

conifere de pin din specia (pinus syșvestris), care a fost declarată prin depunerea la

organul vamal prin intermediul brokerului vamal a declarației vamale de import

definitiv în formă electronică conform metodei 1.

Astfel, prina instanță a concluzionat că la vămuirea mărfii importate de către

Societatea cu Răspundere Limitată ”LInavan” organului vamal au i-au fost prezentate

unele documente, care în viziunea declarantului confirmă valoarea în vamă declarată.

De asemenea, instanța a reținut că nici un document prezentat de către

declanantul Societatea cu Răspundere Limitată ”Linavan” la momentul vămuirii

produselor lemnoase, nu este specificat costul lor. Or, luînd în considerație că marfa

importată nu este lemn neprelucrat, dar marfa care deja a fost prelucrată, unde

exportatorul ucrainean a suportat deja cheltuieli de prelucrare a lemnului, prețul este

indicat în declarația vamală inițială este ireal, prețul dat este la un nivel mai diminuat,

decît prețul materiei de facto.

Cu atît mai mult, prima instanță a conchis că declarantul nu a prezentat

documentul, care confirmă calitatea mărfii importate, care de asemenea este un

document principal după care organul vamal poate să identifice calitatea și respectiv

prețul mărfii.

Prin urmare, instanța a concluzionat că cerinâele înaintate de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Linavan” sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 august 2017, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Linavan” și menținută hotărârea

Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 19 ianuarie 2017.

La 04 octombrie 2017, avocatul Odobescu Ghenadie a declarat în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „Linavan” recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Linavan” să fie admisă.

Avocatul Odobescu Ghenadie, în motivarea recursului a menționat că drept

dovadă a faptului că Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” deținea pachetul

3

de acte minime necesare la momentul vămuirii constituie pagina documentelor

anexate de brokerul vamal la data de 24 iulie 2016.

Menționează că declarantul a prezentat documentele suplimentare pentru a

exclude situația calculării în vamă a mărfii după o altă metodă, decît de metoda 1,

însă colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în

vamă a mărfurilor după metoda 1, în mențiunile sale organul vamal a indicat că marfa

prezintă risc de subevaluare fără a indica care risc a fost identificat: determinat sau

potențial.

De asemenea a reiterat că organul vamal urmează să calculeze valoarea în vamă

a mărfii în baza informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza informației

pe care o deține organul vamal, adică informația care se conține în sistemul

Informațional ASYCUDA World.

La fel, recurentul a relatat că nu este de acord cu concluzia instanței, potrivit

căreia Societatea cu Răspundere Limitată ”Linavan” a fost de acord cu metoda și

valoarea în vamă a mării propusă de organul vamal, deoarece a fost nevoită să facă

aceasta, pe motiv că marfa urma să fie stopată în vamă, urmînd să suporte pierderi

considerabile.

La 23 noiembrie 2017, Biroul Vamal Nord a depus referință la recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată ”Linavan”, solicitînd de a considera

inadmisibil reculrsul declarat.

De asemenea, a menționat că argumentele recursului constituie o reproducere a

celor invocate în cererea de chemare în judecată, cît și în cererea de apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 08 august 2017, iar la 15

septembrie 2017, recurentul a recepționat decizia motivată a instanței de apel (f.d.

103 Vol. II).

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de

2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 04 octombrie 2017, respectiv recursul se consideră

depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

4

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Odobescu

Ghenadie în interesele Societății cu Răspundere Limitată ”Linavan” nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

5

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Odobescu Ghenadie în

interesele Societății cu Răspundere Limitată ”Linavan”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

6