2ra-1991/17 — încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Bălți Dosarul nr. 2ra-1991/17

Judecător: D. Stănilă

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „INCASO”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „INCASO” împotriva Ludmilei Poleac privind încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 13 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 04 iulie 2016 SRL „INCASO” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ludmilei Poleac, solicitând încasarea datoriei rezultate din contractul

de prestare a serviciilor de telefonie mobilă încheiat cu SA „Moldcell”.

În motivarea acțiunii SRL „INCASO” a invocat că în baza contractului de

abonament încheiat între SA „Moldcell” în calitate de operator și Poleac Liudmila

în calitate de abonat și acordului suplimentar potrivit cărora - Operatorul s-a

obligat să ofere Abonatului posibilitatea de a beneficia de opțiunea promoțională

de procurare a unui telefon mobil la prețul special, cu condiția achitării din partea

abonatului a abonamentului lunar pe o perioadă obligatorie de 18 luni.

În conformitate cu prevederile acordului, părțile răspund pentru

neexecutarea obligațiilor sale fară restricții. Reieșind din faptul că abonatul a

încetat să achite abonamentul lunar a cauzat operatorului un prejudiciu, care

constă din datoria plus compensația, în valoare de 3 314,24 lei. Adițional

compensației și datoriei acumulate, abonatului i s-a acumulat penalitatea conform

p. 11 al acordului suplimentar de 0,5% pe zi pentru 100 zile de întârziere, în sumă

de 1 657,12 lei.

Solicită SRL „INCASO” încasarea din contul Ludmilei Poleac a datoriei

contractuale în sumă de 3 314,24 lei, a penalității în sumă de 1 657,12 lei, a taxei

de stat în sumă de 270 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1 000

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 13 octombrie 2016, s-a admis parțial

acțiunea formulată de SRL „INCASO”. S-a încasat de la Poleac Liudmila în

beneficiul SRL „INCASO” datoria rezultată din contractul de prestare a

serviciilor de telefonie mobilă încheiat cu SA „Moldcell” în mărime de 3 314,24

lei, cheltuielile de judecată în sumă de 860 lei, în total suma de 4 174,24 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017 s-a respins apelul declarat

de SRL „INCASO” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți din 13 octombrie

2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 23 august 2017 SRL „INCASO”

a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și parțială a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a pretențiilor cu privire la încasarea penalității și a

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

decizia instanței de apel cât și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

recepționată de recurent la 26 iunie 2017 (f.d. 87), recursul înaintat de SRL

„INCASO” se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „INCASO” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „INCASO” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de SRL „INCASO” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță