2ra-1863/17 — anularea contractului de donatie

Dosarul nr. 2ra-1863/17

Prima instanță: Jud. Bălți (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu)

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Covaliov Aliona, prin

intermediul avocatului Vrabie Corneliu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Botnari Nadejda

împotriva Alionei Covaliov, intervenient accesoriu notarul public Coțeruba Tamara

cu privire la anularea contractului de donație a apartamentului,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de Botnari Nadejda și casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 25

noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 24 septembrie 2015, Botnari Nadejda s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Covaliov Aliona privind anularea contractului de donație a

apartamentului.

În motivarea acțiunii a indicat că începând cu anul 2012, pârâta Covaliov Aliona

de nenumărate ori întreprinzând gesturi de prietenie, obținând încrederea reclamantei,

apela la ultima pentru a încheia un contract de donație a apartamentului cu condiția

întreținerii pe viață. În urma încheierii contractului pârâta s-a obligat să asigure

reclamanta cu hrană, medicamente, careva ajutor, inclusiv și achitarea serviciilor

comunale, luând în considerație faptul că, reclamanta era de una singură, de vârstă

înaintată și avea probleme de sănătate.

Susține că la 20 martie 2012, împreună cu Aliona Covaliov s-au prezentat la

notarul public Coțeruba Tamara, unde au încheiat contractul de donație cu condiția

întreținerii pe viață, a apartamentului nr. xxxxx, mun. Bălți.

1

Relevă că după încheierea contractului reclamanta a rămas să locuiască în

apartamentul sus numit, iar pârâta în locuința sa. După o perioadă Covaliov Aliona a

încetat să o viziteze pe reclamantă, precum și să o întrețină. Astfel, reclamanta a ajuns

la concluzia că Covaliov Aliona intenționat a dus-o în eroare pentru a o deposeda de

apartament.

Explică că la adresarea reclamantei, pârâta i-a comunicat că nu este obligată să o

întrețină. În consecință, consideră că nu sunt întrunite condițiile de valabilitate a unui

act juridic.

Cere Botnari Nadejda, anularea contractului de donație nr. 2544 din 20 martie

2012 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 25 noiembrie 2016 a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea înaintată de Botnari Nadejda.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017 a fost admis apelul declarat

de Botnari Nadejda, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 25 noiembrie 2016 și

pronunțată o nouă hotărâre prin care:

A fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Botnari Nadejda și

constatată nulitatea absolută a contractului de donație nr. 2544 din 20 martie 2012

încheiat între Botnari Nadejda și Covaliov Aliona, cu aducerea părților la poziția

inițială.

La 04 august 2017 Covaliov Aliona, prin intermediul avocatului Vrabie

Corneliu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017,

solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală, neîntemeiată și pasibilă de a fi casată din următoarele

considerente.

Explică că instanța de apel a interpretat în mod eronat atât faptele indicate, care

nu corespund realității, cât și normele juridice aplicabile speței.

Consideră că aprecierea probelor de către instanța de apel a fost una arbitrară, iar

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

dreptul la un proces echitabil și a dreptului de proprietate, drepturi consacrate de

prevederile art. 6 al CEDO.

Opinează că instanța de fond a analizat multiaspectual toate probele prezentate

și a dat o apreciere corespunzătoare tuturor circumstanțelor.

Relevă că instanța de apel a conchis că Covaliov Aliona s-a înțeles cu Botnari

Nadejda ca să-i achite datoria ce o avea pentru energia termică, să-i cumpere produse

alimentare și să-i achite serviciile comunale, fapt total fals și care nu corespunde

declaraților Alionei Covaliov. Ultima a declarat atât în prima instanță, cât și în

instanța de apel că unul din motivele încheierii contractului de donație au fost

2

datoriile mari pe care le acumulase deja Botnari Nadejda până în luna martie 2012,

fapt confirmat și de Botnari Nadejda.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin scrisoarea de însoțire Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților

copia deciziei din 06 iunie 2017 la 06 iulie 2017 (f.d.218), iar conform avizului de

recepție/livrare avocatul Vrabie Corneliu în interesele Alionei Covaliov a recepționat

decizia instanței de apel la 10 iulie 2017 (f.d.219).

Prin urmare, recursul declarat de aceasta la 04 august 2017 se consideră depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Covaliov Aliona, prin intermediul

avocatului Vrabie Corneliu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra

3

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

4

de Covaliov Aliona, prin intermediul avocatului Vrabie Corneliu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Covaliov Aliona, prin intermediul avocatului Vrabie

Corneliu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5