2ra-1948/17 — Încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1948/17 — Încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-1948/17
Judecătoria Chișinău
Judecător: R. Pulbere
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru și A. Danilov
Î N C H E I E R E
1 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența
Președintele completului Ala Cobăneanu
judecători Ion Druță și Iuliana Oprea
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Spînu Efimia,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Efimia
Spînu împotriva Valeriei Călugări, cu privire la încasarea prejudiciului material,
repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care a fost
admis apelul declarat de Spînu Efimia și modificată hotărîrea Judecătoriei Chișinău din
25 ianuarie 2017, în partea adjudecării prejudiciului moral,
a c o n s t a t a t:
La 7 iulie 2015, Efimia Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Valeriei Călugări, cu privire la încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului
moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea pretențiilor a indicat că activează în cadrul Întreprinderii de Stat
„Calea Ferată din Moldova” în calitate de inginer de secție întreținere a edificiilor
civile Chișinău și a fost victima unui atac violent din partea salariatei din aceiași
întreprindere Valeria Călugări.
Reclamanta a precizat că la 15 octombrie 2012, pe teritoriul întreprinderii, în
biroul de serviciu, în timpul orelor de lucru, a fost atacată fizic de către Valeria
Călugări, care a lovit-o în regiunea frontală, inclusiv cu capul de perete și dulap,
provocându-i comoție cerebrală și echimoză în regiunea frontală, calificate conform
raportului de constatare medico-legală nr. 3003/D din 06 noiembrie 2012, ca vătămări
ușoare a integrității corporale.
Prin decizia agentului constatator nr. MAI 01792039 din 15 noiembrie 2012
pârâta a fost găsită vinovată în comiterea contravenției prevăzute la art. 78 alin. (l)
Codul contravențional, recunoscându-și vina și achitând amenda stabilită.
1
Efimia Spînu a specificat că deoarece prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău din 22 mai 2014 a fost admis recursul reclamantei și anulat procesul verbal
nr. MAI 01792040 din 15 noiembrie 2012, întocmit pe numele dânsei, dintre cele două
părți implicate în conflict, vinovată este doar pârâta Călugăr Valeria. Leziunile
corporale i-au cauzat suferințe fizice și psihice, cu care se confruntă până în prezent,
însănătoșirea completă a devenit imposibilă, iar revenirea la starea de sănătate
anterioară este irealizabilă, înjosirea la care a fost expusă și amintirile legate de aceasta
și-au lăsat amprenta negativă pe tot restul vieții.
În legătură cu accidentul dat, reclamanta a fost spitalizată staționar, urmând un
tratament de 10 zile în legătură cu comoția cerebrală primită, mai mult, aceasta a
agravat tensiunea arterială, fiindu-i stabilită diagnoza „Encefalopatie", în legătură cu
tratarea căreia reclamanta suportă cheltuieli esențiale pentru consultarea medicilor și
susținere permanentă, având nevoie și de tratament sanatorial de 2 ori pe an.
Solicită Efimia Spînu încasarea din contul Valeriei Călugări, în beneficiul său a
sumei de 2923, 51 lei – cu titlu de cheltuieli pentru medicamente, a sumei de 77220 lei
– cu titlu de cheltuieli pentru tratament sanatorial, a sumei de 100000 lei – cu titlu de
prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată suportate în mărime de 4000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 25 ianuarie 2017, cererea de chemare în
judecată înaintată de Efimiei Spînu împotriva Valeriei Călugări, cu privire la încasarea
prejudiciului material și repararea prejudiciului moral a fost admisă parțial. S-a dispus
încasarea din contul Valeriei Călugări, în beneficiul Efimiei Spînu, prejudiciul material
în mărime de 2314,45 lei și prejudiciul moral în mărime de 1000 lei. În rest, pretențiile
au fost respinse ca fiind neîntemeiat (f.d. 96, 102-104).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în
cererea de chemare în judecată se încadrează parțialîn prevederile legii.
Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 9 februarie 2017, Spînu
Efimia a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi
hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.
În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a
constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu
circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, a fost admis apelul
declarat de Spînu Efimia și modificată hotărîrea Judecătoriei Chișinău din 25 ianuarie
2017, în partea adjudecării prejudiciului moral, dispunîndu-se majorarea sumei
prejudiciului moral cu încasarea din contul Valeriei Călugări, în beneficiul Efimiei
Spînu a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei
Chișinău din 25 ianuarie 2017, a fost menținută (f.d. 136, 137-144).
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere
obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricini, însă nu a stabilit corect
cuantumul prejudiciului moral.
Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 31 iulie 2017, Spînu Efimia, a
2
contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care pretențiile să fie
admise integral.
În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu
au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind
aplicate eronat normele de drept material.
Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel
Chișinău din 10 iulie 2017, prin care a fost expediată copia decizie instanței de apel în
adresa părților (f.d. 145), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data
recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.
Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet
din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de
pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a
referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.
La 29 septembrie 2017, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, însă
pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții
Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimata să-și expună poziția față
de temeiurile invocate în recurs.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că
recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat
înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic
inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este
garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
3
problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces
sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în
recursul declarat de Spînu Efimia asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Spînu Efimia ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Spînu Efimia se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu
judecători Ion Druță
Iuliana Oprea
4