2ra-1948/17 — Încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-1948/17

Judecătoria Chișinău

Judecător: R. Pulbere

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru și A. Danilov

Î N C H E I E R E

1 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Spînu Efimia,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Efimia

Spînu împotriva Valeriei Călugări, cu privire la încasarea prejudiciului material,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Spînu Efimia și modificată hotărîrea Judecătoriei Chișinău din

25 ianuarie 2017, în partea adjudecării prejudiciului moral,

a c o n s t a t a t:

La 7 iulie 2015, Efimia Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Valeriei Călugări, cu privire la încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că activează în cadrul Întreprinderii de Stat

„Calea Ferată din Moldova” în calitate de inginer de secție întreținere a edificiilor

civile Chișinău și a fost victima unui atac violent din partea salariatei din aceiași

întreprindere Valeria Călugări.

Reclamanta a precizat că la 15 octombrie 2012, pe teritoriul întreprinderii, în

biroul de serviciu, în timpul orelor de lucru, a fost atacată fizic de către Valeria

Călugări, care a lovit-o în regiunea frontală, inclusiv cu capul de perete și dulap,

provocându-i comoție cerebrală și echimoză în regiunea frontală, calificate conform

raportului de constatare medico-legală nr. 3003/D din 06 noiembrie 2012, ca vătămări

ușoare a integrității corporale.

Prin decizia agentului constatator nr. MAI 01792039 din 15 noiembrie 2012

pârâta a fost găsită vinovată în comiterea contravenției prevăzute la art. 78 alin. (l)

Codul contravențional, recunoscându-și vina și achitând amenda stabilită.

1

Efimia Spînu a specificat că deoarece prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 22 mai 2014 a fost admis recursul reclamantei și anulat procesul verbal

nr. MAI 01792040 din 15 noiembrie 2012, întocmit pe numele dânsei, dintre cele două

părți implicate în conflict, vinovată este doar pârâta Călugăr Valeria. Leziunile

corporale i-au cauzat suferințe fizice și psihice, cu care se confruntă până în prezent,

însănătoșirea completă a devenit imposibilă, iar revenirea la starea de sănătate

anterioară este irealizabilă, înjosirea la care a fost expusă și amintirile legate de aceasta

și-au lăsat amprenta negativă pe tot restul vieții.

În legătură cu accidentul dat, reclamanta a fost spitalizată staționar, urmând un

tratament de 10 zile în legătură cu comoția cerebrală primită, mai mult, aceasta a

agravat tensiunea arterială, fiindu-i stabilită diagnoza „Encefalopatie", în legătură cu

tratarea căreia reclamanta suportă cheltuieli esențiale pentru consultarea medicilor și

susținere permanentă, având nevoie și de tratament sanatorial de 2 ori pe an.

Solicită Efimia Spînu încasarea din contul Valeriei Călugări, în beneficiul său a

sumei de 2923, 51 lei – cu titlu de cheltuieli pentru medicamente, a sumei de 77220 lei

– cu titlu de cheltuieli pentru tratament sanatorial, a sumei de 100000 lei – cu titlu de

prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată suportate în mărime de 4000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 25 ianuarie 2017, cererea de chemare în

judecată înaintată de Efimiei Spînu împotriva Valeriei Călugări, cu privire la încasarea

prejudiciului material și repararea prejudiciului moral a fost admisă parțial. S-a dispus

încasarea din contul Valeriei Călugări, în beneficiul Efimiei Spînu, prejudiciul material

în mărime de 2314,45 lei și prejudiciul moral în mărime de 1000 lei. În rest, pretențiile

au fost respinse ca fiind neîntemeiat (f.d. 96, 102-104).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează parțialîn prevederile legii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 9 februarie 2017, Spînu

Efimia a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, a fost admis apelul

declarat de Spînu Efimia și modificată hotărîrea Judecătoriei Chișinău din 25 ianuarie

2017, în partea adjudecării prejudiciului moral, dispunîndu-se majorarea sumei

prejudiciului moral cu încasarea din contul Valeriei Călugări, în beneficiul Efimiei

Spînu a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei

Chișinău din 25 ianuarie 2017, a fost menținută (f.d. 136, 137-144).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricini, însă nu a stabilit corect

cuantumul prejudiciului moral.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 31 iulie 2017, Spînu Efimia, a

2

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care pretențiile să fie

admise integral.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 10 iulie 2017, prin care a fost expediată copia decizie instanței de apel în

adresa părților (f.d. 145), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data

recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 29 septembrie 2017, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimata să-și expună poziția față

de temeiurile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

3

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de Spînu Efimia asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Spînu Efimia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Spînu Efimia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4