3ra-1220/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1220/17

Prima instanță - (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) S. Papuha

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, A. Minciuna, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Roman Aronov în

interesele Întreprinzătorului Individual „Godea Ghenadie”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinzătorul

Individual „Godea Ghenadie” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și

Biroului Vamal Centru (succesor în drepturi al Biroului Vamal Chișinău) cu privire la

recunoașterea dreptului la scutirea de TVA la livrarea mărfurilor, obligarea emiterii

actului administrativ privind scutirea de TVA, repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, prin care s-a admis

apelul declarat de Întreprinzătorul Individual „Godea Ghenadie”, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 02 iunie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre

prin care cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 17 mai 2014 ÎI „Godea Ghenadie” a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal, iar la 23 septembrie 2014 a depus cerere de concretizare a

cerințelor indicând în calitate de pârât și Biroul Vamal Chișinău (f.d. 41-45), prin care a

solicitat:

- recunoașterea dreptului ÎI „Godea Ghenadie” la scutirea de TVA la livrarea

mărfurilor produse de persoanele juridice și fizice, subiecți a activității de întreprinzător,

care se află pe teritoriul Republicii Moldova și care nu au relații fiscale cu sistemul ei

bugetar, în condițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 1417-XIII din 17 decembrie 1997 și pct.

3 din Regulamentul privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de

control, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.792 din 08 iulie 2004;

- obligarea Serviciului Vamal și Biroului Vamal Chișinău să emită, în termen de 15

zile calendaristice de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, actul

administrativ cu următorul cuprins: „bazându-se pe alin. (6) art. 4 al Legii nr. 1417-XIII

din 17 decembrie 1997 pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal și pct. 3 a

Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de control,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.792 din 08 iulie 2004”, livrarea de mărfuri produse

de ÎI „Godea Ghenadie”, IDNO: xxxxx, cu sediul în zzzzz, subiect al activității de

întreprinzător, înregistrată permanent la Camera înregistrării de stat, care se află pe

teritoriul Republicii Moldova și care nu are relații fiscale cu sistemul ei bugetar către

1

persoanele juridice și fizice subiecți ai activității de întreprinzător, cu excepția

deținătorilor patentei de întreprinzător, care se află pe teritoriul Republicii Moldova și care

au relații fiscale cu sistemul ei bugetar, este supusă controlului vamal obligatoriu la

posturile vamale interne de control, fiind scutită de TVA la prezentarea raportului de

expertiză, eliberat de Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, care confirmă

obținerea integrală a mărfurilor pe teritoriul țării”;

- încasarea de la Biroul Vamal Chișinău în beneficiul ÎI „Godea Ghenadie” a sumei

de 8 100 lei, cu titlu de reparare a daunei materiale cauzate și a sumei de 6 000 lei cu titlu

de compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că desfășoară activitatea comercială din 02 februarie

2011 în conformitate cu certificatul de înregistrare permanentă din 02 februarie 2011,

dispune de încăperi de producere și creștere, utilaje tehnologice speciale, personal calificat

specializat și este producător național de pui, păsări și ouă în sortiment.

Susține că s-a adresat Serviciului Vamal cu cerere privind scutirea de TVA la

livrarea mărfurilor produse de persoanele juridice și fizice, subiecți a activității de

întreprinzător, care se află pe teritoriul Republicii Moldova și care nu au relații fiscale cu

sistemul ei bugetar, iar la 18 aprilie 2014, prin răspunsul nr. 28/20-6391, Serviciul Vamal

a respins cererea.

Invocă reclamantul că, refuzul pârâtului este ilegal deoarece contravine prevederilor

art. 4 alin. (6) Legea nr. 1417-XIII din 17 decembrie 1997 pentru punerea în aplicare a

titlului III al Codului fiscal și pct. 3 al Regulamentului privind transportarea mărfurilor

prin posturile vamale interne de control aprobat prin Hotărârea Guvernului la nr.792 din

08 iulie 2004.

În aceste circumstanțe, menționează că întreprinderea se află pe teritoriul Republicii

Moldova, nu are relații fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova, este înregistrat

cu statut permanent la ÎS „Camera Înregistrării de Stat” și deține actul în original al

Camerei de Comerț și Industrie, ce confirmă originea autohtonă a mărfii. În plus, este luat

la evidență fiscală de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău cu oficiul Ciocana.

Suplimentar, a precizat că nu este înregistrat în ca contribuabil al TVA.

Astfel, consideră că beneficiază de dreptul de scutire de TVA, iar, în acest sens, ÎI

„Godea Ghenadie” susține că sumele pentru TVA percepute fără justă cauză de către pârât

în mărime de 8 100 lei constituie prejudiciul material cauzat de încălcarea art. 4 alin. (6)

Legea nr. 1417-XIII din 17 decembrie 1997 și a pct. 3 al Regulamentului privind

transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de control.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 iunie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎI „Godea Ghenadie” împotriva Serviciului

Vamal al Republicii Moldova privind recunoașterea dreptului de scutire a TVA la livrarea

mărfurilor, obligarea emiterii actului administrativ privind scutirea de TVA, încasarea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărîrii instanței de fond, la 06 iunie 2016 ÎI „Godea

Ghenadie” a declarat apel, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de ÎI „Godea Ghenadie” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 02 iunie 2016.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2017 s-a admis recursul

declarat de ÎI „Godea Ghenadie”.

S-a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, fiind

restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017 s-a admis apelul declarat de

ÎI „Godea Ghenadie”.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 iunie 2016 și s-a

emis o nouă hotărâre prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de ÎI „Godea Ghenadie”

împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru (succesor în drepturi al Biroului

Vamal Chișinău) cu privire la recunoașterea dreptului la scutirea de TVA la livrarea

mărfurilor, obligarea emiterii actului administrativ privind scutirea de TVA, repararea

prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

La 08 august 2017 avocatul Roman Aronov în interesele ÎI „Godea Ghenadie” a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

20 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 iunie 2016, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

încălcat normele de drept material și normele de drept procedural, nu au examinat corect

și multiaspectual fondul cauzei, iar prin adoptarea unor hotărâri vădit ilegale au încălcat

dreptul recurentului la un proces echitabil garantat de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Afirmă că, contrar prevederilor art. 239 și art. 241 alin. (5) din Codul de procedură

civilă, hotărârile contestate sunt nemotivate, iar soluția dată în acest sens este incertă și

lipsită de putere de convingere.

Astfel, menționează că instanțele ierarhic inferioare au încălcat esențial normele de

drept material și normele de drept procedural, adică nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, și anume: p. 1 art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.

20, art. 26 alin. (1), 46, 127 și 128 din Constituție, art. 130, art. 118 alin. (1), art. 183 alin.

(2), art. 239-240 din Codul de procedură civilă, art. 4 alin. (6) din Legea nr. 1417-XIII din

17 decembrie 1997, pct. 3 al Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin

posturile vamale interne de control aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792 din 08 iulie

2004, pct. 5 lit. i) al Hotărârii Guvernului RM nr. 456 din 27 iulie 2009 cu privire la

aprobarea Codului de conduită a colaboratorului vamal; art. 25 alin. (1) lit. b), art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000 și art. 11 lit. a) din Codul civil.

Prin urmare consideră că instanța de apel și instanța de fond au încălcat normele de

drept sus-arătate, au dat apreciere incorectă raportului juridic dintre părți, nu au constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă și corectă a

cauzei, iar concluziile expuse în hotărâri contravin probelor.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că recursul împotriva deciziei instanței de apel din 20 iunie

2017 a fost înaintat la 08 august 2017, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul

Roman Aronov în interesele ÎI „Godea Ghenadie”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Roman Aronov în interesele

Întreprinzătorului Individual „Godea Ghenadie”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5