2ra-1805/17 — Repararea prejudiciului

dosarul nr. 2ra-1805/17

prima instanță: Judecătoria Hîncești

Judecător: N. Rusu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea

Comercială ,,Somei Plusʼʼ Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială ,,Somei Plusʼʼ Societate cu Răspundere Limitată împotriva Doinei

Damian cu privire la încasarea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2017, prin care

a fost admis apelul declarat de Damian Doina, reprezentată de avocatul

Străisteanu Doina Ioana, casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din 4 august 2014

și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La data de 15 aprilie 2014, SC „Somei Plus” SRL a depus o cerere de

chemare în judecată împotriva Doinei Damian cu privire la încasarea prejudiciului

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, SC „Somei Plus” SRL desfășoară

activitate legală de plasare în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor în temeiul

licenței emise de Camera de Licențiere nr. 040638.

De asemenea, a comunicat că, la 16 ianuarie 2014, între SC „Somei Plus”

SRL și Damian Doina a fost încheiat un contract privind prestarea serviciilor de

angajare a acesteia în calitate de artistă în Thailanda.

Invocă că în conformitate cu punctul 1.1. al contractului sus-menționat, SC

„Somei Plus” SRL și-a executat integral obligația de plasare în câmpul muncii a

pârâtei Damian Doina în calitate de artistă în Thailanda pe o perioadă de 6 luni.

Menționează că, conform contractului menționat, Damian Doina s-a obligat

să participe la prezentările artistice potrivit programului, să nu accepte alte condiții

financiare oferite de alți parteneri fără acordul scris al reclamantei și să prezinte

reclamantei toată informația solicitată de către partenerul extern.

1

Concomitent, mai precizează că, Damian Doina nu și-a executat obligațiile

contractuale prevăzute în contractul din 16 ianuarie 2014, deoarece și-a început

activitatea la locul de destinație, însă ulterior a abandonat, revenind în Republica

Moldova, deși cheltuielile au fost suportate de către angajator.

Susține că, în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului apărut, a fost

expediată în adresa pârâtei pretenția din 19 martie 2014, care a fost recepționată de

către ultima la data de 21 martie 2014, însă Damian Doina nu a restituit companiei

reclamante prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului.

Solicită încasarea din contul Doinei Damian în beneficiul SC „Somei Plus”

SRL a prejudiciului material în sumă de 3 200 dolari SUA, potrivit cursului oficial

în valută națională la momentul executării hotărârii, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 1 288 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 4 august 2014, acțiunea a fost

admisă integral și s-a dispus încasarea de la Damian Doina în beneficiul SC

„Somei Plus” SRL a prejudiciului cauzat în mărime de 3 200 dolari SUA, sau suma

respectivă în valută națională după cursul valutar al BNM la data executării

hotărârii, taxa de stat în sumă de 1 288 lei, cheltuielile legate de asistență juridică

în mărime de 5 000 lei și alte cheltuieli de judecată în sumă de 120 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2017 a fost admis

apelul declarat de către Damian Doina, casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din 4

august 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă integral.

La data de 25 iulie 2017 SC „Somei Plus” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2017, solicitând admiterea

acestuia casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii instanței de

fond.

În motivarea recursului a indicat că Damian Doina nu și-a executat

obligațiile contractuale prevăzute de contractul din 16 ianuarie 2014, iar în acest

sens urmează să compenseze prejudiciul în cuantum de 3 200 dolari SUA.

Relevă că Damian Doina atât la momentul încheierii contractului, cât și

ulterior nu a contestat prevederile acestuia.

Consideră că instanța de apel nu a ținut cont de forța obligatorie a

contractului și de faptul că suma ce urma a fi restituită de intimată a fost evaluată

de părți la momentul semnării contractului.

Comunică că compania angajator din Thailanda a înaintat pretenții către SC

„Somei Plus” SRL prin care a solicitat restituirea sumei de 3 200 dolari SUA cu

titlu de cheltuieli care au fost suportate pentru Damian Doina.

Insistă că instanța de apel a exonerat-o pe Damian Doina de răspundere

contractuală, în situația în care aceasta a încălcat condițiile contractuale.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei integrale la data de 29 mai 2017, fapt

confirmat prin scrisoarea de însoțire nr. 9680 (f. d. 218), însă date cu privire la

2

recepționarea acesteia de către recurentă nu se atestă, din care considerente

recursul declarat la data de 25 iulie 2017 se consideră a fi depus în termen.

La data de 1 septembrie 2017, în adresa intimatei Damian Doina a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței.

Însă, intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SC „Somei Plus” SRL în

raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Somei Plus”

SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

3

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către SC „Somei Plus” SRL.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea Comercială ,,Somei Plusʼʼ Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

4